Setul de reguli esențiale pe care un copil ar trebuie să le urmeze în vacanța la bunici. Psiholog: „Inconsistența blochează dezvoltarea autocontrolului. Copilul poate resimți confuzie și nesiguranță”

Vacanțele de vară la bunici pot fi o oază de bucurie sau o sursă de confuzie, în funcție de cum sunt gestionate regulile, limitele și stilurile de parenting. Ce pot face părinții pentru ca timpul petrecut de copii cu bunicii să fie o experiență care nu aduce dezechilibru și dă viața tuturor peste cap, explicăm mai jos.

Diferențele de reguli pot destabiliza copilul

Chiar dacă bunele intenții nu lipsesc, regulile neclare sau contradictorii între mediul de acasă și cel de la bunici pot avea efecte negative asupra copilului, mai ales în vacanțele lungi.

„Copiii au nevoie de predictibilitate și coerență pentru a se simți în siguranță. Când regulile de acasă sunt complet diferite de cele de la bunici, copilul poate resimți confuzie și nesiguranță”, explică psihologul Andreea Chiru Maga, de la Centrul de Excelență MindCare.

Specialistul atrage atenția că lipsa unor limite clare poate afecta inclusiv autonomia copilului: „Dacă bunicii sunt prea indulgenți, copilul poate deveni dependent de recompense externe și poate întâmpina dificultăți în a-și controla comportamentul. Dacă sunt prea stricți, copilul poate deveni reținut și nesigur.”

Un aspect adesea ignorat este influența pe termen lung asupra limitelor interne: „Inconsistența regulilor blochează dezvoltarea unui sistem intern de autocontrol și înțelegere a limitelor personale”, punctează psihologul.

Setul de reguli esențiale: alimentație, ecrane, somn și pedepse. Totul se negociază din timp

Pentru ca vacanța să nu devină un teren al tensiunilor între generații, este important ca părinții și bunicii să stabilească împreună reguli clare, înainte de plecarea copilului. Psihologul Andreea Chiru Maga recomandă să se discute și să se convină asupra unor puncte-cheie:

• alimentație: „Menținerea unui program regulat al meselor, evitarea excesului de dulciuri și gustări nesănătoase, respectarea preferințelor și alergiilor alimentare.”
• timp de ecran: „Limitarea folosirii dispozitivelor electronice la maximum 30 de minute sau 1 oră pe zi, pentru a încuraja activitățile în aer liber și jocul creativ.”
• somn: „Respectarea orei de culcare obișnuite pentru a menține ritmul biologic și energia copilului.”
• recompense și pedepse: „Evitarea recompenselor excesive (dulciuri, jucării), folosirea consecințelor logice și consecvente pentru comportamentele neadecvate.”

Cheia este comunicarea deschisă pe toată durata vacanței: „Este esențial ca aceste reguli să fie discutate înainte de vacanță și să existe o colaborare pe toată durata acesteia.”

„La bunici se face așa, acasă facem altfel – și ambele sunt bune”: cum vorbim copilului despre diferențele dintre adulți

Mulți părinți se tem că diferențele educaționale între ei și bunici îi vor bulversa pe copii. Dar cheia nu este evitarea diferențelor, ci explicarea lor într-un mod empatic și pozitiv. „Pentru a nu-l pune pe copil în situația de a alege între părinți și bunici, este important să-i explicăm diferențele cu empatie și claritate”, subliniază psihologul Andreea Chiru Maga.

Ea recomandă un discurs blând și neutru: „Să-i spunem că fiecare adult are propriul mod de a arăta dragostea și grija, iar regulile pot fi diferite, dar toate sunt menite să-l ajute să crească sănătos și fericit.” Un mesaj important este că regulile pot coexista, iar copilul trebuie încurajat să le respecte fără vinovăție: „Să folosim un limbaj pozitiv: «La bunici se face așa, iar acasă facem altfel, și ambele sunt bune.»”

Copilul revine acasă „răsfățat”? Ce avem de făcut, fără ceartă și etichete

Este normal ca, după o perioadă lungă la bunici, copilul să revină cu obiceiuri noi – unele poate greu de integrat în rutina de acasă. În locul confruntării, psihologul recomandă o abordare pașnică:

• „Purtați un dialog calm și deschis, întrebați copilul ce i-a plăcut și ce a făcut la bunici.”
• „Reamintiți regulile de acasă cu blândețe, fără a critica comportamentul copilului.”
• „Reintroduceți rutina și limitele treptat, cu răbdare și consecvență.”
• „Evitați pedeapsa dură, preferând consecințe logice și încurajări pozitive.”
• „Discutați cu bunicii pentru a menține o abordare unitară și a preveni conflictele.”

Această strategie ajută copilul să revină la rutina de acasă fără anxietate sau vinovăție și păstrează relațiile între generații într-un registru armonios.

Atașamentul cu bunicii – o resursă emoțională puternică

Atunci când este gestionată cu echilibru, vacanța la bunici poate deveni o ancoră afectivă esențială în viața copilului. „Vacanțele la bunici pot deveni o sursă importantă de sprijin emoțional dacă există un atașament securizant, bazat pe încredere și afecțiune autentică”, spune psihologul.

Chiar dacă stilurile educaționale diferă, acestea pot fi complementare: „Bunicii oferă timp de calitate, povești, tradiții și sprijin emoțional constant. Copilul simte că este iubit necondiționat și are un spațiu sigur pentru exprimare.” Aceste experiențe ajută la formarea unei identități sănătoase și la echilibrul emoțional pe termen lung.

Când copilul nu mai vrea la bunici: semn că are nevoie de autonomie, nu de distanțare

Mulți părinți se simt respinși când copilul refuză să mai petreacă toată vacanța la bunici, după ce ani la rând mergea cu entuziasm. Psihologul explică de ce această schimbare este firească:

„În jurul vârstei de 8-10 ani, mulți copii încep să manifeste o nevoie crescută de autonomie și independență. Este o etapă normală de dezvoltare, în care copilul își formează identitatea și dorește să exploreze lumea dincolo de familie.”

Pe măsură ce cresc, copiii caută diversitate, prietenii de vârstă apropiată și experiențe noi. Asta nu înseamnă că nu-și mai iubesc bunicii – ci doar că nevoile lor evoluează.