Sexul și relațiile în pandemie. De la „recordul de gravide” anunțat de Firea, la interzicerea dansului de către guvern

Poate că s-a trăit cu tristețe în timpul stării de urgență, dar în anumite cămine s-a trăit și cu o anume înclinație spre creșterea populației, sau cel puțin așa crede Gabriela Firea. O concurență neloială, acerbă și absurdă i-a făcut Comitetul Național pentru Situații de Urgență care a pus gând rău relațiilor. Finalul de iulie s-a încheiat așadar în forță în România. Ca să aducem totuși un pic de lumină într-un domeniu sensibil am vorbit cu un psiholog specializat în terapie relațională.

Într-o declarație care sună ca producția „la hectar”, Firea a spus că avem în București record de gravide. Nu știu care-i starea normală a gravidității și ce se califică drept record. Dar, conform primarului Capitalei, s-au înregistrat următoarele: în iunie și iulie au fost depuse 5.000 de solicitări pentru ajutorul pentru sarcină. Câte 2.000 de lei de persoană, de la Primăria Capitalei. Detaliile au fost consemnate la orele dimineții.

Mai la orele serii au venit câteva vești de la CNSU. Comitetul a aprobat o hotărâre conform căreia dansul în localuri ar fi trebuit interzis. Totodată, pe plaje, distanța mai mică de doi metri ar fi fost permisă doar pentru cei căsătoriți. Dintr-o dată, ceilalți erau mai puțin meritorii de a avea vacanță. Adică ar fi avut vacanță, dar una mai săracă față de cineva care a dus relația până la Starea Civilă.

Asta deși concubinii au același statut ca soții în fața legii. Iar la recensământul din 2011 s-a văzut și cealaltă Românie: aproape 800.000 de cetățeni trăiau în concubinaj. Și toate acestea nu cuprind în niciun fel oamenii singuri care își întâlnesc o potențială jumătate la plajă.

În fine, în forma sa finală, hotărârea 588 din 31 iulie 2020 are câteva clarificări și mai multă confuzie. Interacțiunea între clienți trebuie limitată la locație, iar aici dansul intră lejer. Totodată, în zonele stabilite ca fiind focare, localurile vor funcționa doar în intervalul 6 – 23.

Dar lucrurile devin și mai confuze. Raed Arafat a spus că dansul era oricum interzis, încă dinainte de acest moment, ceea ce nu poate însemna decât că CNSU fie a vrut să fie mai precis, fie n-a știut. Restricția ar fi fost abandonată de guvern, dar limitarea interacțiunii încă exista. Dar distanța de pe plajă a dispărut. Era prea greu de reformulat, probabil.

Iată, suntem în august. Pe mine m-a preocupat mai mult ce se alege de sănătatea emoțională, că cea fizică e destul de clar unde stă – în speranță. Am vorbit cu Andrada Cosma, psiholog specializat în terapie relațională Imago, iar sfaturile de mai jos ar putea face un pic mai multă lumină cel puțin la nivel individual sau relațional.

Psiholog Andrada Cosma. FOTO: Arhiva personală

Se fac mai mulți copii în situații dificile?

Există această vorbă românească: „numeri bani sau faci copii când plouă afară”. Iar cum situația economică a fost șubrezită de pandemie și de starea de urgență, te-ai gândi, printr-un silogism banal, că s-au făcut copii și, iată, gravidele au venit să ia bonusul de la Primărie.

Andrada e ceva mai clară în cazul acesta. “În cercetare există un principiu important după care ne ghidăm: corelația nu înseamnă cauzalitate. Așadar, simplu fapt că există o legătură între starea de urgență și numărul de sarcini nu înseamnă automat că această perioadă a dus la numărul de sarcini mai mare”.

Sigur, ai putea spune că oamenii au stat mai mult acasă, a mai picat netul, s-a mai luat curentul, dar nici n-ar trebui aruncat cu reușite nemeritate cu câteva săptămâni înainte de alegeri. Dar ar fi de cercetat subiectul, la nivel științific, după cum a rezumat Andrada:

“Cred că nevoia de conectare și de a ne simți în siguranță fizică și emoțională s-a intensificat în această perioadă […] când suntem în alertă, mintea tinde să se adapteze pentru a redobândi sentimentul de siguranță emoțională și de conectare și face asta fără a ține cont de alte măsuri de precauție, inclusiv cele de protecție sexuală”.

Dar de ce ne mai trebuie dansul?

Dansul, iată, încă e permis. Sau e încă interzis, cum era. Dar tot interacțiunea e și, după cum mi-a explicat Andrada, subiectul e sensibil.

“Suntem foarte tentați să prioritizăm conectarea fizică, prin atingeri, mișcări de dans, plimbări etc, pentru a ne simți apropiați într-o relație. Raportat la nevoile de bază, de conectare și de a ne simți văzuți, are foarte mult sens”, a spus ea.

A găsit însă și-o parte bună, ca să nu fie totul în haos. “Să nu uităm de capacitatea incredibilă a minții de «a spune povestea» sau «de a-și imagina» atunci când apropierea fizică nu se poate întâmpla. […] Le-aș recomanda oamenilor să facă mai des un exercițiu de imaginație în doi și doar să rămână deschiși și curioși legat de ce ar putea simți făcând acest lucru. Scopul nu este să înlocuim experiența dansatului împreună, nici nu putem face asta, dar putem să ne îmbogățim spațiul emoțional dintre noi”.

Râdem de propunerile autorităților sau le detestăm, dar contextul în care judecăm activitatea noastră trebuie privit mai în ansamblu, că pandemia e nouă, dar modul în care relaționăm are mii de ani de evoluție. Relaxarea, de exemplu, este o altă nevoie primară a omului.

Andrada se referă aici atât la cea fizică, dar mai ales cea emoțională.

“De câte ori facem asta, câștigăm claritate mentală, avem mai mult spațiu mental, devenim mai creativi și spontani și toate acestea ne fac să rezolvăm mai eficient diferite probleme de viață”, a adăugat ea.

Absurd și relevanță când vine vorba de sex

Articolul acesta a pornit inițial de la ideea: cum mai pot începe oamenii o relație? Evident, o pot face digital, dar întâlnirea propriu-zisă e cea care o consolidează sau îi pune punct înainte să fie risipit prea mult timp. Și relațiile mai duc, în cele mai multe cazuri, la sex. Independent de gravidele Bucureștiului, lăudate de Firea, și ele au ajuns acolo tot în urma sexului. Avem nevoie de el? Am fost curios, așa că am întrebat.

“Legat de relevanța vieții sexuale, aici e un întreg teritoriu de acoperit, dar m-aș opri asupra faptului că îndeplinește nevoia de perpetuare a speciei, studiile arătând că în ultimul secol focusul s-a schimbat pe explorarea plăcerii sexuale în cuplu și mai puțin pe perpetuarea speciei”, mi-a rezumat Andrada.

Dilema asta – sexul în pandemie – s-a mai plimbat și prin alte capete înainte de al meu. A ajuns până în punctul în care să fie luată în calcul experiența cu mască.

Sexul cu mască poate trece drept protejat? S-a făcut și studiu, publicat de CNN Health, așa cum se cade într-o lume care încă n-are toate răspunsurile. Premisa a fost simplă: circa 35% dintre bolnavi sunt asimptomatici, iar ei pot transmite boala în timpul sexului. Pe lângă sfaturile date de autori, unele de bun-simț ca evitarea persoanelor cu simptome, s-a strecurat și recomandarea purtării măștii. Nu știu cum ar fi, dar cu siguranță ar fi o experiență aparte.

Au încercat însă alții. Într-un articol din Cosmopolitan, cineva mărturisește: “S-a simțit ciudat și un pic prea mecanic, pentru că nu ne-am dat măștile jos și n-am avut preludiu, am trecut direct la partea în care eram amândoi dezbrăcați și purtam doar măștile”.

Altcineva a avut o experiență și mai interesantă: “Am mers la el în mașini separate, am purtat măștile și am făcut sex în garajul lui, unde am întins pe jos o prelată și-o pătură. […] s-a simțit ca ceva un pic tabu, ciudat de nou, creativ și interesant”.

Dacă este sau nu absurd, în contextul de față e irelevant. Siguranța e importantă. Și știu că în aceste zile Statele Unite ale Americii nu-s chiar un exemplu de urmat, dar am găsit ceva pozitiv.

Departamentul de Sănătate din New York a creat un ghid pentru sex sigur în timpul pandemiei. Nu zic, regulile se pot aplica și în România, fără probleme, dar dacă autoritățile de la noi ar fi venit cu așa ceva, parcă ar fi arătat un pic mai multă empatie.

O regulă însă e valabilă în orice situație, fie că vorbim de cuplu și căsătoriți, fie că vorbim de oameni singuri care încep o relație acum. De fiecare dată trebuie să existe dialog, astfel încât ambele părți (sau chiar multiplele părți) să fie de acord cu ce se va întâmpla.

“A ne împărtăși temerile nu înseamnă că îl acuz pe cel de lângă mine sau că îl fac responsabil pentru ceea ce simt, ci îmi amintesc că pot vorbi despre emoțiile și trăirile mele pentru că sunt parte din mine. Dacă reușim să rămânem deschiși față de ce ni se întâmplă emoțional, atât nouă, cât și persoanei de lângă noi, nu mai trebuie să trăim cu bănuieli și într-o stare de tensiune. Încrederea e ceva ce se construiește între două persoane și ce le recomand oamenilor înainte de a cere acest lucru de la persoana de lângă ei este să se întrebe cum contribuim ei activ la relația de încredere: fac ceea ce îi cer celuilalt?”, mi-a explicat Andrada.

Și-o întrebare de baraj: ne-a dereglat pandemia mecanismul relațiilor?

Cu siguranță perioada de acum, din martie până în prezent, a fost foarte dificilă pentru cei singuri. Iar dacă ar vrea să înceapă o relație “de avarie”, nici asta nu-i prea ușor. Andrada e rezervată în ceea ce privește impactul la nivelul societății. E un proces nou la nivel colectiv și mai e nevoie de timp ca să vedem efectele și să avem câteva concluzii.

“Lucrurile nu sunt bune sau rele în sinea lor ci sunt, mai degrabă, o expresie a felului în care ne adaptăm la situații de viață. Și pare că acum situațiile de viață ne cer să ne adaptăm la întâlniri online, cel puțin într-o primă fază”, a adăugat aceasta.

Ce trăim acum e însă o traumă colectivă. Evident, se resimte și la nivel individual, iar despre asta Andrada consideră că perioada asta atipică a venit, în esență, cu un nivel și o durată mai mare de alertă emoțională, de hipervigilență față de lucruri sau situații pe care până acum nu le tratam așa: grija de a nu ne atinge gura, ochii, fața, spălarea mult mai frecventă pe mâini, evitarea atingerii în momentul salutului etc.

“Știm din studiile de specialitate că atunci când corpul trăiește perioade lungi într-o stare de hipervigilență pot să apară consecințe negative asupra corpului prin declanșarea unor boli, dereglarea somnului, a meselor, cât și consecințe negative asupra stării emoționale, de la episoade de anxietate și tulburări de panică, stări de deprimare până la deconectare emoțională față de sine și depersonalizare”, a rezumat ea.

Ce n-a spus Andrada, dar o voi spune eu, e în relație cu ce-am zis mai sus: mai multă empatie din partea autorităților n-ar fi stricat. Și poate și niște explicații ceva mai umane.

De la 1 august avem restricții noi. Oricât am spera la mai bine, avem o situație și pragmatismul e ceva mai important. Așa că, pe finalul discuției, i-am cerut Andradei să ne ajute pe noi toți cu o listă de sfaturi care se pot dovedi utile.

Cum să încerci să treci mai ușor prin perioada asta atipică

Ghidează-te după faptul că niciodată nu e nici atât de bine pe cât credem, dar nici atât de rău pe cât ne temem. Pune-ți energia în a reuși să te adaptezi mai eficient noii situații și nu în a-ți risipi energia împotrivindu-te noii situații. Și poți aplica asta și independent de pandemie.

Totodată, dă-ți voie să îți spui că este greu în perioada asta. Cu cât supracompensezi mai mult concentrându-te doar pe emoții pozitive, cu atât mai nerealist i se va părea minții acest scenariu și va începe să pună la îndoială discursul pe care ți-l livrezi. Nu există emoții bune sau rele și ar fi bine să avem disponibilitate să trăim întreaga paletă emoțională în mod conștient.

Pe cât posibil, trăiește-ți emoțiile în mod conștient, nu fugi de ele. Asta înseamnă să poți să-ți spui că simți emoția respectivă. Ajută să fii clar în exprimare: anxietate, îngrijorare, neputință, tristețe etc. Ajută să îți validezi propria emoție și că poți să empatizezi cu tine legat de faptul că simți acea emoție. Poți să înțelegi asta despre tine.

Am zis de pragmatism, dar e valabil și că, deși suntem tentați să rezolvăm practic situațiile de viață, rezolvarea e mai degrabă emoțională, respectiv să înțelegi ce ți se întâmplă emoțional și să nu te pedepsești pentru asta. Când vei reuși să faci asta vei avea și claritatea mentală pentru a găsi cea mai bună soluție în contextul dat.

Firesc, nu există soluții perfecte, există doar acele soluții care funcționează cel mai bine în acel moment raportat la acel context. În fine, scopul nu este să găsim o singură modalitate de rezolvare, scopul este să fim flexibili și să învățăm să ne adaptăm. ​