Sighisoara are nevoie de ajutorul nostru

„Oricine cunoaste cate ceva despre Romania, stie ca Sighisoara este cu adevarat deosebita. Ghidurile turistice o descriu ca fiind singura cetate medievala locuita din Europa, iar orasul vechi este unul dintre acele locuri care trebuie vazute in Romania. Si, cu toate astea, de vreo cinci ani am evitat sa vizitez Sighisoara. Din mai multe motive: m-am cam lecuit dupa ce am participat la un asa numit „Festival Medieval” (o combinatie grotesca de kitsch si heavy metal); iar sa ajungi cu masina din Bucuresti dureaza vreo cinci ore, si nici trenul nu se prea grabeste”, scrie Rupert Wolfe Murray, editor freelance, care traieste si lucreaza in Bucuresti.

„Dar iata ca m-am convertit. Am vizitat Sighisoara de curand si am fost incantat de orasul vechi, de cetate, de fortareata medievala cocotata pe un mic deal deasupra orasului nou (care, ca majoritatea oraselor romanesti, este mai degraba urat). Ce m-a impresionat cu adevarat a fost calitatea lucrarilor de restaurare. Toate cladirile par sa fi fost restaurate folosind materiale originale – un lucru cu adevarat neobisnuit intr-o tara in care proprietarii de cladiri vechi isi cumpara vopseaua de la supermarket si distrug astfel mosteniri de secole (asta ca sa nu mai vorbim despre boala cu acoperisurile albastre, termopanele de plastic, balustradele de inox, faianta de baie pusa pe exterior si firmele kitsch). In cetate au grija ca inclusiv firmele magazinelor sa fie de bun gust; este pentru prima data cand observ acest lucru in Romania. Locul a fost transformat si reabilitat, cumva asemanator cu ce s-a intamplat in Londra cu Covent Garden (o piata neaosa de legume si fructe s-a transformat intr-un centrul cultural european).

Mai mult, atmosfera este foarte festiva. Muzica curgea in valuri dinspre biserica, dinspre scoala de muzica si piata mare, unde o formatie studenteasca isi acorda instrumentele pentru un spectacol in aer liber. Este singurul loc din Romania unde am auzit vorbindu-se mai mult in limbi straine, decat in romaneste; iar cafenelele, barurile si restaurantele par sa fie de buna calitate. Eu am petrecut cateva ore la „House on the Rock”, un local tinut de o doamna din Scotia care face tot felul de fapte bune in comunitatea locala (nu am fost neaparat interesat de asta, inca am fost fascinat de prajiturile lor).

Spun insa ca Sighisoara are nevoie de ajutor, din cauza ca pare sa duca lipsa de clienti. Am fost acolo intr-un weekend de vara (am participat la un tur nemaipomenit cu bicicleta impreuna cu www.blog.cyclingromania.ro) si am observat ca barurile si cafenelele erau cam goale. Nu le-ar strica niste musterii veniti din Bucuresti la sfarsit de saptamana. Au nevoie de banii nostri ca sa poata supravietui. Daca lumea din Bucuresti si din marile orase ale Romaniei ar vizita Sighisoara macar un weekend pe an, locul ar exploda. Nu ar trebui sa depinda de straini.

Am descoperit si ca sa ajungi la Sighisoara nu e chiar asa de dificil precum credeam. Poti prinde trenul de sase dimineata din Bucuresti (care are si un vagon special pentru biciclete), si ajungi la destinatie pana in pranz. Mai poti lua vagonul de dormit pana la Tg. Mures (care este la doar 50 de km la nord de Sighisoara), sau poti merge si cu masina la o adica.

Cina cu taranii lui Dracula

Daca eu as fi responsabil de soarta Sighisoarei, as organiza un Festival Dracula. Sunt convins ca ar atrage mii de vizitatori pasionati (si nenumarati adolescenti, fani infocati ai seriei Amurg). Se pare ca Vlad Tepes s-a nascut la Sighisoara (exista o casa pe care se afla o placheta de bronz care sustine asta, deci trebuie sa fie adevarat!).

Problema cu Sighisoara, ca si cu multe alte locatii turistice din Romania, este ca, dupa ce vizitezi ce ai de vizitat, nu prea mai ai ce face. La asta se mai adauga si obisnuita lipsa de informatii (in 20 de ani petrecuti in Romania am vazut doar trei centre de informatii, iar unul dintre ele, la Gara de Nord, era mereu inchis). Dar pot sa va asigur ca cel mai interesant lucru pe care sa il faceti in jurul Sighisoarei este sa mergeti intr-un tur al satelor sasesti, majoritatea suficient de aproape incat sa puteti parcurge distantele pe bicicleta. Pentru mai multe informatii luati legatura cu Mircea Crisbasanu. Nu numai ca el cunoaste bine zona, dar poate sa va spuna si de unde sa inchiriati biciclete, masini, cai sau camere.

Pentru mine, cel mai memorabil moment al excursiei a fost timpul petrecut la Hanul Dracula (exista doua astfel de facilitati: Domeniul Dracula, care este foarte mare si se afla pe drumul principal catre Medias; si Hanul Dracula, un loc mai retras si mai intim, aflat in padurea de deasupra Sighisoarei – si unde am stat eu). Nu pot sa va spun cum arata in camere, pentru ca eu am dormit in cortul pe care mi l-am pus in curtea din spatele hanului – motiv pentru care ospatarii s-au holbat cam nepoliticos la mine. Merita insa sa il vizitati pentru meniul lor.

Sunt convins ca in Romania ati dat de multe ori peste meniuri in engleza cel putin caraghioase, traduse cu Google Translate sau de fiica de 16 ani a proprietarului. Dar cel de la Hanul Dracula este cu adevarat de exceptie. Va puteti asadar delecta cu: Peasant potatoes (cartofi de taran, in loc de cartofi taranesti), Peasant Snack (gustare de taran, in loc de gustare taraneasca) sau Coastal Peasant (taran de coasta, in loc de coasta taraneasca, asa cum scria in meniul in limba romana); mai puteti servi Mush with sour bread (ceea ce inseamna terci cu paine acra, si nicidecum mamaliga cu smantana, cum scria alaturi, in romana), Pastrami sheep with Maisbrei (oaie de pastrama cu Maisbrei, unde Maisbrei nu e un cuvant englezesc, ci probabil german si pot doar sa presupun ca ar insemna „mamaliga”), Brine Crap with Maisbrei (pofta buna la rahat marinat, fiindca, dupa cum stiti, in engleza, romanescul „crap” este un jargon pentru excremente), Snack Shepherd (gustare de cioban), Pork neck (gat de porc, cand de fapt traducatorul a vrut sa spuna ceafa de porc), si, preferata mea: Ridden cheese (branza calarita, in loc de branza framantata cum a dorit traducatorul).

Am avut o discutie lunga pe tema meniul si nu am reusit sa ajungem la o concluzie cu privire la branza framantata. Era cumva o traducere mestesugita a vechiului obicei al calaretilor romani care puneau o bucata de branza sub sa? Chelnerul de 16 ani n-a stiut ce sa ne zica. Ce pot eu sa va spun insa, este ca Hanul Dracula e un loc de cazare cu adevarat dragut, are piscina, poti calari sau mai poti participa la multe dintre celelalte activitati pe care cei de acolo le ofera”.

Rupert Wolfe Murray traieste in Bucuresti si lucreaza la www.productive.ro.

Versiunea in limba engleza a acestui articol o puteti citi pe: www.productive.ro/blog.