Sindicatele si sclavii moderni ai Europei

Guvernul si sindicatele au gasit un nou motiv de conflict: Codul Muncii. Pe de o parte, guvernul doreste sa flexebilizeze piata muncii prin introducerea unor masuri propuse in principal de Consiliul Investitorilor Straini, iar pe de alta parte, sindicatele sustin ca, daca vor fi implementate, aceste masuri ii vor transforma pe salariatii romani in sclavii moderni ai Europei.

Cum stau lucrurile de fapt? Romania are cea mai rigida piata a muncii din Uniunea Europeana – angajatii sunt greu de concediat, chiar si atunci cand acestia se dovedesc incompetenti, contractele incheiate pe termen determinat sunt ca si inexistente (detalii aici), iar legea apara in primul rand angajatul.

Partea negativa a acestor prevederi este ca firmele ezita sa angajeze personal in conditiile in care concedierile sunt greu de realizat, iar acest lucru ii afecteaza in primul rand pe tineri si pe someri, respectiv pe cei care au disperata nevoie de un job, dar care, din nefericire, nu sunt membrii de sindicat.

Sindicatele

Numarul sindicatelor a crescut constant in ultimii 15 ani, in ciuda reducerii numarului de salariati – in prezent exista aproximativ 8.600 de sindicate, de trei ori mai multe decat in 1996, click pe graficul alaturat pentru detalii.

In acelasi timp, numarul salariatilor a scazut de la 6 milioane la aproape 4 milioane, dintre care jumatate sunt membrii de sindicat. Dintre membrii de sindicat, mai bine de un milion sunt angajati la stat.

Prin ce s-au afirmat sindicatele de cand a inceput criza? Prin numarul tot mai mare de mitinguri, la care participa un numar tot mai mic de sindicalisti. Avand in fruntea lor de ani de zile aceeasi lideri oportunisti, fara viziune si cu averi a caror provenienta este dubioasa, sindicatele devin din ce in ce mai mult doar o masa de manevra.

Dupa esecul “marilor manifestatii” organizate in 2010, sindicalistii au scos in strada saptamana trecuta cateva mii de angajati ai Dacia, acestia protestand nu impotriva propriului patron (investitor strain si el, dar baiat bun), ci asa, in general, impotriva guvernului si a investitorilor straini care doresc sa transforme Romania in “plantatie”, si pe salariatii romani in sclavi, numai buni sa lucreze pentru 3-4 euro pe ora.

Cum ii pot sindicatele proteja pe muncitori de “sclavie”

Este absolut normal ca sindicatele sa apere interesele muncitorilor, insa cred ca modul in care liderii de sindicat abordeaza problema protectiei este fundamental gresit. Care este cea mai buna protectie pentru un salariat? O lege care sa il apere excesiv, sau propria lui educatie si competenta?

Marele avantaj al capitalismului este ca scoate in evidenta diferentele dintre muncitori, in sensul ca cei mai seriosi si mai bine pregatiti isi vor gasi intotdeauna de lucru, iar cei care doar mimeaza munca vor avea intotdeauna nevoie de lideri de sindicat care sa le protejeze interesele si sa ii apere de propria lor incompetenta.

Ceea ce nu inteleg multi este ca educatia reprezinta cea mai buna protectie impotriva abuzurilor angajatorilor. Cu cat o persoana este mai bine pregatita si are rezultate mai bune, cu atat va fi mai valoroasa pentru angajator, sau isi va gasi mai usor de lucru atunci cand angajatorul – din varii motive – decide sa scape de el.

Iar aici nu ma refer in primul rand la cei cu studii superioare si specializari in strainatate, ci la angajatii de pe pozitiile de executie – de la operatorul care lucreaza la banda, si pana la zugravi, mecanici auto sau ospatari.

Economia romaneasca duce o uriasa lipsa de angajati care sa isi faca bine treaba si care sa nu apeleze la concediu medical atunci cand au nevoie de o zi libera pentru a isi vizita rudele de la tara. La urma urmei, Romania se afla in situatia in care se afla nu pentru ca toata lumea isi face bine treaba, ci tocmai pentru ca multi isi “baga picioarele in el job”.

Ce fac sindicatele pentru a creste gradul de educatie al salariatilor? Eu nu am auzit ca sindicatele sa preseze angajatorii sa aloce mai multi bani formarii profesionale, si nici sa preseze statul pentru a imbunatati programele de reconversie profesionala.

Dar, cu cat un angajat este mai bun, cu atat este mai putin dependent de sindicat. Iar daca luam in considerare faptul ca sindicatele din Romania sunt orientate in primul rand catre apararea drepturilor angajatilor din sectorul bugetar, putem trage usor niste concluzii.

La final

Ma uit la dezbaterile care au loc pe marginea noului Cod al Muncii si imi dau seama cat de mult mai avem pana vom ajunge si noi macar la nivelul Poloniei. In Polonia, mai bine de un sfert dintre angajati au contracte de munca pe perioada determinata, fara ca sindicatele de la ei sa spuna ca polonezii sunt sclavii moderni ai Europei. In Spania, Germania sau Olanda situatia este aceeasi.

La noi, sindicatele lupta din rasputeri pentru mentinerea unui “statu-quo” pe piata muncii, desi actualul Cod al Muncii este atat de bun incat Romania are a doua cea mai mica pondere a salariatilor in total populatie (detalii aici), si una dintre cele mai mari ponderi a muncii la negru din UE.

Avem in mod evident nevoie de o mai mare flexibilitate a pietei muncii, iar muncitorii care nu fac fata concurentei trebuie protejati nu prin legi care sa ii apere excesiv, ci prin legi care sa ii ajute sa se ajute.​