"Sindromul China". Un remix 2015?

„Sindromul China” a fost un film american, realizat în 1979, în care era prezentată o ipoteză tipic hollywoodiană: dacă miezul unui reactor nuclear s-ar topi complet, el ar fi capabil să străbată întreaga planetă all the way down, de exemplu, din Pennsylvania până la antipozi, în China!! Ironic, viața a imitat filmul, și la 12 zile de la premieră, pe 28 martie 1979, unul din cele două reactoare ale centralei nucleare Three Mile Island de lângă Harrisburg (capitala Pennsylvaniei) a suferit o topire parțială, primul accident de acest fel din istorie. Filmul a rulat și în România la începutul anilor ’80, dar, curios, cenzura a tăiat cuvântul „China” din titlul românesc, dar nu și din genericul american!

S-ar putea face anul acesta un remix al filmului? Să vedem.

Actuala scădere a prețurilor petrolului se datorează la fel de mult unui mediu al cererii structural mai mici, cât și vitezei cu care a crescut oferta pe piață. Într-un articol anterior, am indicat care sunt factorii care au mărit oferta de petrol în 2014:

a) Revoluția fracturării hidraulice a argilelor petrolifere din SUA, urmată de creșterea producției în zone de frontieră din Canada, Brazilia, Golful Mexic;

b) Revenirea Libiei pe piață, în intervalul iunie-iulie 2014;

c) „Gambitul” OPEC din luna noiembrie 2014.

În articolul de față, doresc să discut, ca un posibil scenariu de remix pentru Sindromul China, despre al doilea membru al ecuației care controlează formarea prețurilor pe piață: cererea de petrol din ultimul an și evoluția sa dinamică, structural mai mică.

În septembrie 2013, China a devenit cel mai mare importator de petrol și alți carburanți lichizi, depășind SUA. Importurile chinezești de hidrocarburi au fost atunci de circa 6,2 milioane barili/zi. În septembrie 2014, au ajuns la 6,7 milioane barili/zi, cu 13,1% mai mult decât în luna precedentă. Importurile Chinei pe primele nouă luni ale anului trecut au crescut cu 8,3% față de anul 2013.

Este dinamica acestor cifre un motiv de calmare a pieței petrolului, afectate de cea mai mare scădere a prețului de la începerea crizei economice (2008-2009)? Cu alte cuvinte, putem spera într-un remix 2015 al „Sindromului China”, cu un scenariu complet schimbat/actualizat (China salvează piaţa petrolului)?

Având în vedere statutul Chinei de motor al creșterii cererii globale de petrol în ultimul deceniu și dezechilibrul actual în fundamentele pieței petrolului, China a devenit pivotul unui răspuns ipotetic al cererii în vederea re-echilibrării pieței. Pe de altă parte, volume mari de gaz natural lichefiat (GNL) au fost contractate și sunt așteptate să sosească în porturile Chinei în următorii doi ani. În prezent, China trece printr-o re-ajustare structurală a modelului său macro-economic, reflectat și printr-o încetinire semnificativă a creșterii economice. Modul în care decelerația actuală va afecta cererea de petrol și gaze este esențial pentru evoluția prețurilor la petrol și echilibrul energetic la nivel mondial.

Economia Chinei se confruntă, în ultimii ani, cu mai multe probleme:

– Excesul de locuințe: prea multe şi cu vânzări slabe, la prețuri scăzute. Stocul existent de locuințe construite și nevândute influențează negativ revenirea economică, în special industria manufacturieră şi investiţiile.

– Datorii uriașe, acumulate din 2009, care continuă să crească. În 2014, raportul datorii publice/PIB era de peste 250%, în timp ce raportul datorii private/PIB a fost aproape 200%. Datoriile şi deflaţia întunecă viitorul economic al Chinei.

– Exces de capacități industriale – surplus de producţie (oțel, sticlă, aluminiu etc). S-a ajuns până acolo încât oţelul a ajuns să coste aproape cât varza! Asociaţia Chinei pentru Fier şi Oţel a declarat că în 2013 producţia de oţel a fost de 822 milioane tone, cu peste 40 milioane de tone mai mare decât cifrele oficiale publicate de Biroul Naţional de Statistică. Dacă se va proceda la reducerea producţiei de oţel, se vor produce serioase perturbări ale sectorului minier şi de transporturi ale minereurilor.

– Scăderea productivității muncii. În perioada 1991-2010, creștere anuală a productivității în China a fost între 9 – 10%. Dar, începând cu 2011, această creștere s-a redus sub 8%.

În 2014, China a înregistrat cea mai mică creștere economică din ultimii 24 ani: 7,4%. Analiștii prevăd o scădere a economiei chineze și în 2015, rata de creștere ajungând doar la 6,5% – 7,1%. În 2015, problema-cheie a politicienilor chinezi va fi balansarea dorinței de a suporta creșterea economică la un nivel suficient pentru a menține stabilitatea pieței și, în același timp, avansarea pe calea aplicării unor reforme structurale ambițioase legate de consecințele aplicării stimului economic.

Care este/va fi rolul petrolului în această hartă complexă a economiei Chinei? Va putea prețul actual scăzut să readucă ratele de creștere din anii buni (ex., 10,4% în 2010)?

Cererea de petrol a Chinei se reflectă în două componente majore: benzina şi motorina, folosite preponderent pentru transporturi şi stocări pe termen lung. Situaţia economică pune o presiune foarte mare pe nivelul cererii de petrol: de exemplu, pentru prima dată în ultimul deceniu, cererea de motorină în transporturile de marfă va scădea datorită încetinirii ritmului construcţiilor noi şi al explorărilor/exploatărilor miniere. Marile oraşe ale Chinei au un trafic puternic congenstionat, ceea ce a condus la restricţii de conducere ordonate de guvern şi la obligaţii de reducere a poluării pentru noile maşini. Scăderea veniturilor populaţie este un alt factor, care, împreună cu cele dinainte, reduce vânzările de noi automobile, implicit consumul de benzină (vezi figura).

Vânzările de automobile şi variaţia cererii de benzină

În 2013, circa 135.000 barili/zi de benzină au fost înlocuiţi cu gaz natural comprimat (natural compressed gas). Pentru a satisface cerinţele ecologice, chinezii amestecă gazul petrolier lichefiat LPG (propan sau butan) cu dimetil eter (DME), iar vânzările acestui combustibil au crescut pentru că preţul este mai mic decât al benzinei şi nu mai trebuie plătite taxe de mediu.

Pe de altă parte, preţul scăzut al petrolului va ajuta China să absoarbă cantităţile crescute de GNL (gaz natural lichefiat), care au fost deja contractate şi care, după cum am spus, vor intra în porturile ţării în următorii doi ani. Analiştii prevăd că factura Chinei pentru importurile de gaz în perioada 2015-2017 va fi cu $8-$10 miliarde mai mică în fiecare an datorită preţurilor scăzute ale petrolului.

Aceleaşi preţ scăzut al petrolului va stimula stocările de ţiţei brut în 2015, dar cu o volatilitate semnificativă de la o lună la alta. Experţii estimează o creştere mai accentuată a stocărilor în a doua jumătate a anului curent, o dată ce China va deschide noua rezervă strategică de petrol, care va înmagazina peste 90 milioane de barili. De asemenea, noile reglementări ale Comisiei Naţionale pentru Dezvoltare şi Reformă cu privire la inventarele de ţiţei brut vor conduce la creşterea cantităţilor stocate.

Prețurile scăzute ale petrolului vor oferi un impuls modest anumitor produse petrolifere și va determina mărirea stocurilor de țiței brut. Dar nu vom asista la o renaștere a cererii de petrol, în mod sigur nu suficientă pentru ca China să balanseze singură piețele energetice globale.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro