Sindromul Uriah Heep

Am urmarit, ca mai toata lumea, ce se petrece in presa din Romania in

ultima perioada (de fapt de mai multi ani incoace). Am constatat

aparitia unui quasi-monopol informational specializat in desfigurarea

deliberata si deturnarea cu program a a ceea ce tine de realitatea

factuala, plasmuirea unor fictiuni terifiante, a mitului “tiranului

bonapartist”, al unui stat dictatorial mai rau chiar decat regimul lui

Nicolae Ceausescu. Este vorba de un scenariu fantasmagoric in care un

grup de intelectuali (cei care refuza sa intre in acest joc al minciunii

sfruntate) sunt anatemizati, stigmatizati, demonizati, “demascati” ca

oportunisti, personaje cameleonice, impostori, arivisti,

cripto-fascisti, “suflete de slugi” si cate altele. Anticomunismul este

denuntat drept o inselatoare platforma propagandistica, cat despre

statul de drept, insusi acest concept nu are cum figura in lexicul celor

care apar in faimoasele stenograme.

Am observat cum s-au aliniat acestei campanii oameni care stiu prea bine

ca nici Gabriel Liiceanu, nici Horia Patapievici, nici Andrei Plesu,

nici Teodor Baconschi, nici Andrei Cornea, nici Mircea Cartarescu, nici

Mircea Mihaies, nici Catalin Avramescu (nu extind lista, numele sunt

de-acum bine cunoscute) nu pot fi comparati cu simbriasii comunismului

dinastic. Ca a face asemenea false, halucinante analogii este o insulta

nu doar la adresa lor, ci si la adresa bunului-simt. Sindromul Uriah

Heep, dupa numele fals-umilului, obsecviosului, ipocritului, unsurosului

personaj din romanul lui Dickens „David Copperfield”, este mai presus de

toate o expresie a rationamentelor meschine zamislite de ranchiuna,

auto-dispret, marginalitate, ratare si insecuritate valorica.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro