„Societate civilă“, unde te-ai ascuns?

In ultimul timp, a sustine sau chiar a fi sustinut in public cauza lui Basescu a devenit, cel putin pentru un intelectual, nu doar neconvenabil, dar si incriminant, un gest pedepsit cu vorbe aspre si linsaj mediatic. Intr-un recent articol (5 noiembrie 2009) din Cotidianul, un anume Toader Stefan urmeaza calea deschisa candva de Roma­nia Mare, pentru a-si nimici adversarii politici: „Fripturistii lui Basescu“, scrie el, „erau condamnati din nastere la anonimat“, erau de „o mediocritate intratabila“ ori „le lipseau opera si recunoasterea“.

„Le lipsea chiar si „popularitatea ieftina“, in vreme ce „scrasneau in numele unei spoieli de cultura“. A venit Basescu si brusc – zice autorul despre a carui „opera si recunoastere“ nu am aflat nimic – au fost miluiti cu „functii, decoratii, titluri, mandate si cu acces la banul public“ ca rasplata pentru a fi devenit „cantaretii din suflet ai maririi presedintelui“. Numele acestor mediocritati? Pe lista principala: Horia-Roman Patrapievici, Vladimir Tismaneanu, Traian Ungureanu, Catalin Avramescu, Sever Voinescu, Mircea Mihaies, Monica Macovei, Teodor Baconski, Andreea Pora… Se pregatesc: Mircea Cartarescu, Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu!

Veti spune, poate: in galeria turpitudinilor a mai aparut un exponat – nu-i primul, nu va fi ultimul. Sa nu ne emotionam, deci, peste masura.

Nu-i chiar asa. Mai intai, articolul nu e decat un varf al creatiei jurnaliere a trustului de presa condus de Vantu si care, alaturi de concurenta de la Intact, si-a facut o profesie din a discredita orice opinie favorabila presedintelui actual – asta cand aceasta opinie se mai poate face auzita. Nu e scopul meu sa cartografiez aceste gunoaie mediatice, al caror laitmotiv este ca presedintele Basescu este un dictator sau un aspirant la dictatura si ca, in consecinta, oricine il sustine este ori o sluga, ori obnubilat mental, ori ambele. Iar interesul meu pentru oameni ca Nistorescu si Hurezeanu e modest si ma rezum sa notez ca au devenit (primul in mod vulgar, iar al doilea in mod subtil), din glorii ale presei romanesti, exemple jalnice de decadere morala si profesionala.

Intreb insa, cu neliniste: unde sunt vajnicele ONG-uri care, mai ieri, tineau sus steagul democratiei si al libertatii de exprimare? Unde sunt vocile lui Cristian Pirvulescu si Victor Alistar, care erau ingrijorati de „prefraudarea“ alegerilor din pricina referendumului? In ce gaura de sarpe s-a pitit Mircea Toma cu a sa Agentie de Monitorizare a Presei? Unde este SAR-ul? N-ar fi fost acum momentul unei „coalitii pentru o presa curata“? Nu le cerem, Doamne fereste, sa-l sustina pe Basescu.

Le cerem sa-si ridice glasul cand unii dintre sustinatorii lui mai cunoscuti sunt tarati in noroi de trusturile de presa. Ei, cei din ONG-uri cel putin, stiu ca numele „fripturistilor“ Cotidianului sunt printre cele care fac cinste tarii. Atunci de ce nu o striga, ca sa auda nu Nistorescu, Rosca & co., ci opinia publica, derutata de o propaganda desantata? Si de ce, in general, ONG-urile nu denunta monopolul mediatic aproape total in favoarea adversarilor presedintelui si care, in plus, ii prezinta pe intelectualii sustinatori drept rebuturi umane? Nu cerem simpatie politica, ci solidaritate impotriva unei prese coplesitoare prin dimensiune si banditesti prin metoda. O avem? Nu. „Societate civila“, unde te-ai ascuns?

Din pacate, auzim, cand si cand, alte voci. Ele vin, culmea, de la colegi ai nostri, intelectuali stimabili care au alte opinii politice decat noi – ceea ce e perfect legitim. Dar noi am incetat sa mai fim stimabili pentru ei: pozitia noastra politica este, pentru conducatoarea unui saptamanal, aceea a unor „lachei“ de tip nou, comparabili vechilor „lachei“ ideologici ai lui Ceausescu.

Pentru altcineva, distinsa profesoara universitara, dar si editorialist la murdarul ziar al lui Rosca-Stanescu, comparatia este cu tiranii greci. Asemeni lor, Basescu ar fi „acaparat puterea in mod abuziv“ (unde, cand, cum?), iar sustinatorii sai sunt bolnavi de un fel de „pandemie de gripa porcina“, de „frica, obedienta si lipsa de cuviinta“.

„Fripturisti“, „mediocritati intratabile“, „noi lachei“, contaminati de „noua gripa porcina“ a „tiranului Basescu“ – ce ne mai ramane, deci, dupa ce am fost aproape alungati de pe platourile televiziunilor, cand dintre vechii nostri prieteni unii tac intimidati, altii susura complice? Pesemne, dupa 6 decembrie, in caz de cadere a „tiranului“, sa disparem complet de pe scena publica, lasand-o pe aceasta, in sfarsit, curata si devirusata… Asta doriti, voi, corifei ai culturii, directori de ONG-uri, voi, intelectuali iubitori ai adevarului, voi, gazetari iubitori ai libertatii?… „Societate civila“, unde te-ai ascuns?”

Nota: Textul semnat de Andrei Cornea a fost preluat cu acordul Revistei 22