Spectrul utilizării armelor nucleare tactice: Ce sunt aceste arme și cum ar putea Rusia să le folosească în Ucraina
În timp ce Rusia se zbate pe câmpurile de luptă din Ucraina, posibilitatea, altădată de neconceput, de a folosi arme nucleare este acum în creștere, pe măsură ce opțiunile președintelui Vladimir Putin pentru victorie se reduc. Armele nucleare tactice nu au mai făcut parte din gândirea strategică de la sfârșitul Războiului Rece, în 1991, potrivit Al Jazeera.
Se estimează că Rusia are cel mai mare arsenal nuclear din lume, cu un număr total de 4.477 de focoase, dintre care 1.912 ar fi arme nucleare tactice. Ce sunt aceste arme și care ar fi semnificația utilizării lor?
givele nucleare tactice au fost create pentru a oferi comandanților militari mai multă flexibilitate pe câmpul de luptă. La mijlocul anilor 1950, în timp ce se construiau și se testau bombe termonucleare mai puternice, strategii militari au considerat că armele mai mici, cu o rază de acțiune mai scurtă, ar fi mai utile în situații „tactice” sau militare.
Ogivele moderne au un randament variabil „dial-up”, ceea ce înseamnă că un operator îi poate specifica puterea explozivă, iar o armă tactică ar avea o putere cuprinsă între o fracțiune de kilotonă și 50kt. Pentru a avea o idee despre scară, arma care a distrus Hiroshima a fost de aproximativ 15kt.
Armele tactice au fost concepute pentru a fi folosite împotriva concentrațiilor de trupe, navelor, triajelor, aerodromurilor etc. În timpul Războiului Rece, acestea au fost integrate în fiecare nivel de planificare militară atât de NATO, cât și de echivalentul său comunist, Pactul de la Varșovia.
Numai armata cehoslovacă avea în plan să folosească 131 de arme nucleare împotriva țintelor NATO ca parte a atacului său inițial. Alți membri ai Pactului de la Varșovia și ai NATO aveau propriile planuri de utilizare nucleară.
Orice astfel de schimb ar fi făcut ca o mare parte din Europa Centrală să devină imediat nelocuibilă, îngrijorarea fiind că utilizarea nucleară tactică ar fi escaladat foarte repede la utilizarea nucleară strategică, cu cea mai mare parte a Statelor Unite, Uniunii Sovietice, Franței și Regatului Unit, toate fiind distruse în decurs de o după-amiază.
Vladimir Putin alaturi de comandantii fortelor armate ale RusieiFoto: Mikhail Klimentyev / Zuma Press / Profimedia
De ce le-ar folosi Rusia?
Cu o miză atât de mare, de ce și-ar asuma cineva acest risc?
Rusia s-a descurcat prost în acest război, mitul noilor sale forțe armate profesioniste fiind zdrențe, prestigiul internațional al țării fiind la pământ.
Ineficientă, stângace și brutală, armata rusă are încă o șansă de a-și inversa soarta pe câmpul de luptă, în timp ce un nou val de întăriri, adunate de peste mări, începe să se facă simțit.
Dacă Putin nu poate ieși din acest război cu ceva care să semene cu o victorie sau dacă există o ocazie în care soldații ruși sunt văzuți ca fiind în general în derută, șansele ca Rusia să folosească armata nucleară pentru a-și consolida statutul de putere mondială încep să crească.
Toate armele nucleare tactice sunt „strategice”
Majoritatea calculelor privind modul în care SUA și Rusia ar reacționa la utilizarea armelor nucleare își au originea în Războiul Rece și în delicatul „Echilibru al Terorii” care a menținut lumea în siguranță, dar cu teamă. Utilizarea armelor nucleare era un tabu care nu fusese încălcat de la bombardamentul de la Nagasaki din ultimele zile ale celui de-al Doilea Război Mondial.
În timpul Războiului Rece care a urmat, integrarea perfectă a armelor nucleare la fiecare nivel al planificării militare de război și posibila lor utilizare de către ambele părți ar fi făcut ca utilizarea unei singure arme să declanșeze un conflict nuclear global în care distrugerea tuturor era „asigurată reciproc”.
Un lucru pe care armele nucleare trebuiau să îl facă era să se descurajeze reciproc de posibilitatea unor invazii pe scară largă în Europa, epicentrul conflictului de după cel de-al Doilea Război Mondial.
Forțele NATO și ale Pactului de la Varșovia au menținut o stare de pregătire constantă în cazul în care ar fi izbucnit ostilitățile. Acest lucru nu a împiedicat Pactul de la Varșovia să zdrobească rebeliunile din propria sa sferă de influență, în Ungaria în 1956 și în Cehoslovacia în 1968. Cu toate acestea, nu au existat războaie majore între cele două blocuri și s-a menținut o pace nesigură.
Dar odată cu dizolvarea Pactului de la Varșovia, la sfârșitul Războiului Rece, NATO s-a extins spre est pentru a absorbi majoritatea fostelor țări ale Pactului de la Varșovia. Punerea în aplicare a unor tratate semnificative de reducere a armelor nucleare a reușit să diminueze cu succes stocurile nucleare ale SUA și Rusiei. Ambele dețin acum doar o fracțiune din armele nucleare de care dispuneau cândva.
Ideile și doctrina privind descurajarea nucleară s-au atrofiat pe măsură ce pericolele armaghedonului s-au îndepărtat. Fondurile bugetare destinate apărării au fost deturnate către problemele spinoase ale ocupației și contrainsurgenței, precum și către așa-numitul „Război global împotriva terorismului”.
Reuniune la Casa Alba in criza rachetelor cubaneze Foto: MediaPunch / Shutterstock Editorial / Profimedia
Criza rachetelor din Cuba și învățăturile uitate
Doctrina este utilă, la fel ca și planurile detaliate, dar în cea mai gravă criză nucleară, când, în 1962, SUA s-au confruntat cu armele nucleare din Cuba, toate aceste planuri au fost date la o parte, deoarece duceau la un singur lucru – anihilarea globală.
În schimb, în acest joc de poker nuclear, cu întreaga planetă în joc, negocierile intense, canalele civile și asigurările private de ultim moment dintre cele două superputeri au câștigat.
Acest dialog a ignorat gândirea militară, concentrându-se în schimb pe dinamica dintre John F. Kennedy și Nikita Hrușciov și echipele lor.
- Referință: Cele 4 situații în care Vladimir Putin spune că ar lansa un atac nuclear / Ce prevede strategia nucleară a Rusiei
Va încălca Vladimir Putin tabuul nuclear?
Dar în 2022, la conducere se află două persoane foarte diferite, președintele american Joe Biden și președintele rus Vladimir Putin. Întrebările sunt simple: Va rupe Putin tabuul nuclear, folosind aceste arme la furie pentru prima dată în 77 de ani? Și, dacă da, cum ar răspunde președintele Biden?
Așadar, dacă Rusia ar detona o singură armă nucleară, să zicem asupra unei ținte militare, ar risca Statele Unite să urce pe scara escaladării prin represalii, cu distrugerea globală așteptând pe ultima treaptă?
Rusia calculează că NATO ar putea risca un conflict convențional, dar nu un război nuclear. Așadar, o escaladare imediată dincolo de pragul nuclear ar putea cu adevărat să dea de gândit NATO, potrivit The Conversation.
Dacă se va ajunge la această situație, Rusia nu va ținti probabil orașe sau concentrări mari de trupe (întrucât acest lucru ar crește riscul susținerii unei riposte în rândul populațiilor statelor membre NATO).
În schimb, Rusia ar putea fie să lanseze un foc de avertisment final (precum detonarea unei arme nucleare deasupra oceanului), fie să lovească câteva ținte strategice dar cu minimizarea pierderilor în rândul forțelor NATO și ale populației civile, spune Pavel Luzin, expert la Riddle, un think-tank axat pe Rusia, pentru France24.
„După aceea, dacă adversarul vrea în continuare să lupte, poate fi folosită împotriva adversarului în mod direct”, a spus el – adică deasupra unui oraș.
Putin într-o întâlnire virtuală cu cabinetul său (FOTO: Aleksey Nikolskyi/Kremlin Pool / Zuma Press / Profimedia)
Printre ținte s-ar mai putea număra baze aeriene, porturi, noduri feroviare și rutiere, depozite de muniție sau de stocare a combustibilului.
„Doar două căi” pentru a pune capăt războiului- expert american
Președintele Biden a semnat recent un memorandum care permite SUA să folosească arme nucleare ca represalii la un atac chimic sau nuclear. Totuși, Ucraina nu este membră NATO.
Una dintre ironiile armelor nucleare, care nu a scăpat poporului ucrainean, este că nu numai că nu au descurajat Rusia să invadeze Ucraina, dar potențiala utilizare a armelor nucleare a descurajat, de fapt, NATO să vină în ajutorul Ucrainei.
Rusia și-a sporit poziția de alertă nucleară, un act îngrijorător, dar nu neobișnuit în timp de război. Cu toate acestea, Rusia a mai făcut aluzie la utilizarea armelor nucleare. În 2015, aceasta a amenințat că va viza Danemarca dacă se va alătura scutului antirachetă al NATO.
Având în vedere că războiul merge atât de prost în Ucraina, scenariile pe care președintele Putin le-ar putea considera ca fiind victorioase sau de succes pentru Rusia se diminuează rapid, iar supraviețuirea politică a lui Putin este acum din ce în ce mai mult legată de rezultatul conflictului.
Liderii slăbiți – cu un puternic sentiment de supraviețuire, cu forțele lor armate care eșuează și cu prestigiul țării la pământ – ar putea fi tentați să reamintească lumii că, deși nu au câștigat acest conflict, nimeni nu îl va câștiga pe următorul și că Rusia ar putea fi la pământ, dar nu este eliminată.
Christopher Chivvis, care a ocupat funcția de înalt oficial al serviciilor de informații americane pentru Europa între 2018 și 2021, a declarat recent că există „doar două căi” pentru a pune capăt războiului.
„Una, escaladarea continuă, potențial peste pragul nuclear; cealaltă, o pace amară impusă unei Ucraine învinse”, a scris el în The Guardian.
surse: Al Jazeera, The Conversation, France 24