„Squid Game”, Sezonul 2, are azi premiera pe Netflix: va fi și mai relevant pentru lăcomia și nebunia de acum din lume, spune regizorul Hwang Dong-hyuk

„Este dureros să spun că Squid Game a devenit și mai relevant. Faptul că Squid Game a devenit realitate, cu participanți reali care concurează pentru un premiu în bani, este în sine o satiră”, recunoaște regizorul „Squid Game”, serial a căruie serie secundă este lansat pe 26 decembrie pe Netflix.

Sezonul 2 din „Squid Game” este foarte ancorat în frământările planetei. „Mă uit la lume și lucrurile s-au înrăutățit mult, nu doar în Coreea, ci la nivel global”, spune regizorul  Hwang Dong-hyuk. La ce ne putem aștepta de la sezonul 2 al celui mai urmărit show din istoria Netflix?

 Atenție, textul poate conține spoilere!

Primul sezon din „Squid Game”, seria sud-coreeană creată de Hwang Dong-hyuk, a avut premiera pe Netflix pe 17 septembrie 2021 și până în prezent, rămâne cel mai urmărit show din istoria platformei de streaming. În aceste condiții, sezonul doi are potențialul de a continua popularitatea poveștii și de a nu-și dezamăgi fanii.

„Squid Game” și isteria mondială pe care a generat-o

În doar 12 zile de la premiera pe Netflix, în 2021, „Squid Game” a devenit un fenomen global, dar și cel mai urmărit show din istoria platformei de streaming, până în prezent. În prima luna, a fost urmărit în peste 142 de milioane de locuințe la nivel mondial, iar creatorul Hwang Dong-hyuk a fost luat prin surprindere. 

„Aveam mari speranțe, dar am fost șocat de amploarea succesului. Pur și simplu a explodat. Am trăit un amestec nebun de emoții. De fapt, am avut nevoie de timp să asimilez și să fac acest succes al meu”, a spus el celor de la The Guardian, la acea vreme.

Primul sezon, format din nouă episoade, a ajuns să genereze aproximativ 900 de milioane de dolari pentru Netflix, de 40 de ori mai mult decât costurile producției. În ciuda acestui succes, Hwang Dong-hyuk nu s-a îmbogățit peste noapte, așa cum a cunoscut succesul, iar ăsta este și unul dintre motivele pentru care a ales să facă o continuare a poveștii.

„Am făcut al doilea sezon pentru bani. Deși primul sezon a fost un succes global uriaș, sincer să fiu, nu am câștigat prea mult. Așa că lucrul la al doilea sezon mă va ajuta să compensez succesul primului. Plus de asta, nu am terminat încă povestea”, mărturisește regizorul celor de la BBC, care explică cum a fost plătit de Netflix conform contractului original și nu în funcție de cum va performa povestea.

Show-ul distopic a depășit barierele limbii, iar Hwang a făcut istorie și a câștigat la categoria „Cel mai bun regizor”, în cadrul premiilor Emmy din 2022; el este primul asiatic care câștigă vreodată în această categorie, primul câștigător nativ coreean și primul din istorie pentru un serial într-o limbă non-engleză.

Seria a primit 14 nominalizări și a plecat acasă cu șase premii, dar a creat și un fenomen cultural – costumele verzi purtate de personaje în poveste, dar și adidașii, cât și măștile gardienilor și salopetele lor roz, au început să apară la rafturi și să fie cumpărate într-o frenezie de fani, nu doar în Coreea de Sud, ci peste tot în lume. Mai mult, surse din industrie afirmă că David Fincher se gândește la realizarea show-ului în limba engleză.

Internetul a fost plin de meme-uri cu faze din serie, lucru care a contribuit la viralizare, s-au creat jocuri video bazate pe ideea serialului, iar în cele din urmă Netflix a lansat reality show-ul „Squid Game: The Challenge”, cu cel mai mare premiu din istoria televiziunii pentru participanți, 4.56 milioane de euro.

La fel ca în serial, mai puțin crimele, 456 de oameni au fost ghidați de dorința de a face bani și s-au înscris la concurs, chiar dacă în mod normal nu ar fi făcut asta vreodată. Disperarea de a scăpa de sărăcie este la fel de prezentă în realitate ca și în film; spre exemplu, unul dintre concurenți a renunțat la facultate pentru a participa, în încercarea de a-și ajuta familia.

Un show care te pune pe gânduri

„Squid Game” subliniază foarte tare o idee simplă – hiper capitalismul, cel fără reguli, transformă oamenii și societatea, iar diferențele dintre clasele sociale sunt atât de adâncite, încât soluțiile extreme par unica alternativă pentru anumite pături sociale.

Show-ul urmărește o poveste distopică unde o organizație secretă recrutează oameni din clasa de jos a societății sud-coreene, oameni îngropați în datorii, terifiați de ziua de mâine și gata să renunțe la propria viață pentru a scăpa de probleme, îi pune pe toți la un loc, iar apoi le oferă ocazia de a câștiga un premiu generos, peste 30 de milioane de dolari, dacă participă la o serie de jocuri ale copilăriei, din cultura lor. 

Sunt 456 de jucători care au posibilitatea, la început, de a decide dacă participă sau nu, fără să aibă habar că eliminarea din competiție înseamnă moarte. În primul sezon, actorul Lee Jung-jae îl interpretează pe Seong Gi-hun, concurentul cu numărul 456, cel care ajunge să și câștige.

Se formează alianțe, se creează așteptări, ajungi să te atașezi de anumite personaje și să ții cu ele, în timp ce le urăști pe altele, ca apoi să realizezi cum totul este o schemă anti-plictiseală a celor extrem de bogați, care profită de instabilitatea financiară a unor oameni, cât și de vulnerabilitatea lor, pentru propriul entertainment.

„Squid Game” a fost creat din propria relație cu sărăcia a regizorului. Hwang Dong-hyuk a început să lucreze la scenariu încă din 2009, când era plin de datorii, la rândul său. A vrut inițial să-l facă un film, dar 12 ani mai târziu a rezultat în show-ul popular de azi.

„Am fost într-o situație financiară foarte dificilă deoarece mama mea s-a pensionat de la compania la care lucra. Lucram la un film, dar nu am reușit să obținem finanțare, așa că nu am putut să lucrez timp de aproximativ un an. A trebuit să luăm împrumuturi – eu, mama mea și bunica mea. Acela a fost un moment dificil în viața mea. Mă întrebam, dacă ar exista un joc de supraviețuire ca acestea în realitate, aș participa pentru a face bani pentru familia mea? Mi-am dat seama că, fiind cineast, aș putea să adaug propria mea viziune acestor tipuri de povești, așa că am început să scriu scenariul”, povestește Hwang pentru The Guardian.

”Luptăm pentru viețile noastre în circumstanțe foarte inegale”

Întrebat dacă ideea serialului subliniază o idee profundă despre capitalism, el adaugă: „Nu este ceva profund! Este foarte simplu! Cred cu adevărat că ordinea economică globală este inegală și că aproximativ 90% dintre oameni consideră că este nedreaptă. În timpul pandemiei, țările mai sărace nu au reușit să-și vaccineze populația. Oamenii contractau viruși pe străzi și chiar mureau. Așadar, am încercat să transmit un mesaj despre capitalismul modern. Așa cum am spus, nu este ceva profund. Serialul este motivat de o idee simplă: luptăm pentru viețile noastre în circumstanțe foarte inegale.”

Dacă ești fan al producțiilor sud-coreene, vei observa cum tema inegalității este destul de prezentă în viziunea regizorilor. Chiar dacă țara și-a revenit după războiul din 1950-1953, dar și după criza financiară asiatică din 1997, inegalitatea veniturilor s-a agravat din cauza creșterii concentrării veniturilor din capital scutite de taxe la vârf.

În plus, Coreea de Sud se caracterizează printr-o inegalitate de gen relativ mai mare și o pondere mai mică a veniturilor persoanelor în vârstă comparativ cu Statele Unite și Franța, arată un studiu în domeniu.

Este o țară unde pătura de mijloc nu există aproape deloc, iar construcțiile opulente și moderne din Seul, spre exemplu, sunt contrastante cu cartierele sărace, unde oamenii se zbat să supraviețuiască, în timp ce trăiesc în gherete ponosite, la limita subzistenței. 

În 2019, drama câștigătoare de Oscar a lui Bong Joon Ho, „Parasite”, a făcut și mai evidentă această realitate a divizării între clasele sociale, la nivel mondial. Chiar dacă într-un context extrem, pentru că vorbim de un film, Bong Joon Ho s-a inspirat din realitatea Coreei de Sud moderne, la fel cum și Hwang Dong-hyuk a făcut în „Squid Game.”

„Un sondaj din 2019 realizat de Institutul Coreean pentru Sănătate și Afaceri Sociale, afiliat guvernului, a constatat că mai mult de 85% dintre respondenții din Coreea de Sud considerau că există „diferențe foarte mari” de venituri în societate și că oamenii trebuie să provină dintr-o familie bogată pentru a avea succes. Tinerii au devenit deosebit de pesimiști într-un sistem educațional și pe o piață a muncii extrem de competitive”, notează Reuters. 

Coreea de Sud rămâne instabilă și în prezent, la nivel politic, mai ales în contextul în care, timp de câteva ore, până a anulat-o după ce parlamentul a votat în unanimitate împotriva decretului, pe 3 decembrie, preşedintele sud-coreean Yoon Suk Yeol a impus legea marţială.

El a afirmat că doreşte „să elimine elementele ostile statului” şi „să protejeze Coreea de Sud liberală de ameninţările reprezentate de forţele comuniste nord-coreene”. În realitate, președintele a avut dificultăţi în a-şi promova agenda în parlamentul controlat de opoziţie.

În așteptarea sezonului 2 și hype-ul generat în România

„Squid Game”, sezonul 2, are premiera pe 26 decembrie, iar Netflix, cât și agențiile de publicitate la nivel global au început promovarea acestuia prin tot soiul de activări interesante și virale.

Până și Google a intrat în joc – așadar, dacă scrii în Google „squid game”, ești invitat să apeși pe un plic maro și să începi „red light-green light challenge”, jocul cu păpușa ucigașă din producție. Apropo de asta, în România, cei de la Jam Session Agency, în colaborare cu platforma de streaming, au recreat jocul, cu elemente neaoșe, în varianta „călușarii”, în timp ce McCann Romania a avut două activări virale, dintre care una a luat cu asalt Capitala. 

Prima i-a îndemnat pe fani să meargă la mai multe magazine vintage din oraș, pentru a găsi costumele verzi purtate de personaje în serial (personalizate acum cu urme de „sânge”, așa cum au fost uciși în serie); dacă și le doreau, trebuiau să le îmbrace la fața locului și să iasă din magazin cu noul outfit și hainele personale într-o pungă de gunoi.

A doua a fost cu adevărat virală și poate una dintre cele mai de amploare activări din Bucureștiul ultimilor ani – peste 200 de figuranți au purtat costumele și măștile specifice gardienilor din serial și au fost prezenți într-unele dintre cele mai populare locuri din oraș – de la mall-uri, la metrou, la baruri sau la terasă la Obor. Imaginea lor, în formație, i-a luat în surprindere pe internauți, care n-au ezitat să-i pozeze sau filmeze, iar apoi să-i posteze în online.

Sezonul 2 – personaje noi, jocuri noi, dar și mai mult sânge

Hwang Dong-hyuk a creat serialul cu foarte mare stres, ba chiar, într-un interviu acordat BBC a povestit cum și-a pierdut 8-9 dinți din cauza asta. Chiar dacă, așa cum am povestit, cea mai mare motivație pentru continuarea poveștii au fost „banii”, el și-a dorit foarte tare să continue firul acțiunii, să creeze un context mai larg, cât și să-i dea posibilitatea personajului 456 să se răzbune. Primul sezon s-a încheiat cu 456 câștigător, dar înainte să plece din țară și să profite de suma colosală câștigată, aflăm cum planul său este să-l găsească pe „Omul din Față” – coordonarul jocului – și să pună capăt competiției. „Vei regreta decizia”, îi spune vocea „Omului din Față” la telefon, după ce câștigă concursul, în timp ce protagonistul Gi-hun răspunde: „Te voi găsi. Indiferent cât timp îmi va lua.”

Fix de la această replică începe și continuarea, plasată trei ani mai târziu, când 456 creează un soi de „organizație” underground, al cărei scop este să-i găsească pe oamenii de pe insulă, cei care au creat jocul. I se alătură și Jun-ho, detectivul tânăr interpretat de Wi Ha-joon, care s-a infiltrat în joc pentru a-și găsi fratele. Pentru că regizorul Hwang a omorât mai toate personajele de care te-ai atașat în primul sezon, pentru sezonul doi, el a pornit de la zero, așa că și tu vei întâlni fețe noi, pentru care vei crea antipatii sau nu, în funcție de comportamentul lor. Un lucru rămâne cert – nu te „apropia” prea mult de niciunul, elementele surprinzătoare și twist-urile de situații rămân la ordinea zilei și în continuare.

„Squid Game” sezonul doi are șapte episoade, dar povestea se va continua în sezonul trei (care a fost filmat deja), care va avea premiera în 2025. Regizorul a vizualizat inițial continuarea ca pe o singură poveste, dar pentru că erau prea multe episoade, a hotărât să o grupeze în două sezoane diferite. „M-am gândit să creez sezoanele doi și trei, mai întâi din cauza succesului uriaș al primului, dar și pentru că existau mari așteptări din partea fanilor ca povestea să se dezvolte. Din poziția de creator, scriitor și regizor, a fost aproape o misiune sau un rol al meu să continui să spun acea poveste, care se va încheia complet la sfârșitul sezonului trei. Și am vrut să răsplătesc tot dragul pe care l-am primit într-un fel sau altul”, a spus Hwang celor de la Entertainment Weekly.

Iată câteva dintre lucrurile la care să te aștepți de la noul sezon

• Starea lumii actuale este prezentă în distopie: – de-a lungul celor trei ani, după primul sezon, Hwang a devenit și mai pesimist cu privire la situația mondială, iar asta își va spune cuvântul în acțiune. „Mă uit la lume și lucrurile s-au înrăutățit mult. Nu doar în Coreea, ci la nivel global. Fosa de bogăție se adâncește. Există război și conflict în multe colțuri ale lumii. Este dureros să spun că Squid Game a devenit și mai relevant. Faptul că Squid Game a devenit realitate, cu participanți reali care concurează pentru un premiu în bani, este în sine o satiră”, zice el pentru The Guardian. Lee Jung-jae, personajul principal, adaugă: „Trăim pe părți opuse ale lumii, dar împărtășim același spirit al vremii. Este trist că temele încă mai rezonează atât de puternic.” Așadar, pe lângă diferențele dintre cei bogați și cei foarte săraci, inegalitatea de clase, situația economică pregnantă la nivel de Coreea de Sud, dar și de lume, apar teme legate și de războaiele din prezent, schimbările climatice, cât și conflictele dintre generații, afinități politice sau problemele de gen.
• Personaje noi – motivele pentru care oamenii ajung să participe la competiție sunt legate de bani și datoriile pe care le au, dar diversitatea celor prezinți este importantă – de la relația dintre o mamă în vârstă și fiul ei, la personajul transgender, tânărul care i-a convins pe mai mulți să investească în crypto și i-a falimentat, rapper-ul junky (personajul meu preferat) sau tânără însărcinată. Ajungi să le înțelegi mai bine background-ul și motivațiile, dar rămâne la tine dacă te și atașezi de ele sau nu.
• Soldații în roz și „Omul din față” – noul sezon prezintă mai larg modul în care funcționează soldații în roz, ba chiar și povestea unuia dintre ei, informație care în mod cert te va surprinde. „Omul din față” are un rol consistent, e element central în poveste, și chiar dacă nu empatizezi cu el, începi să înțelegi de ce face asta.
• Jocuri noi – de data asta, concurenții pot alege după fiecare joc dacă vor să mai continue sau nu, cu suma care s-a strâns până la acel moment, sumă care crește în funcție de cât de mulți dintre ei mor. Se schimbă regulile, dinamica dintre personaje, dar și jocurile.
• Mult sânge și elemente de umor – „De data aceasta este mai mult sânge. Asta pot să promit. Dar sunt și momente comice”, a spus regizorul și chiar așa și este. Una dintre scenele mele preferate este asemănătoare episodului „Red Wedding” din Game of Thrones, unde totul se schimbă iremediabil. Cum viața nu este lipsită nici de tragedie, dar nici de umor, Hwang profită de asta, așa că inserează tot felul de elemente comice în poveste, în contrast cu gravitatea ei, ceea ce dă o nuanță foarte complexă și captivantă întregii serii. Fii atent la imaginile în care vei auzi o variantă reinterpretată a piesei semnate de Frank Sinatra, „Fly Me to the Moon!”

E foarte greu să faci un sezon doi reușit, după ce primul a devenit cu adevărat un fenomen, dar povestea lui Hwang e departe de a fi finalizată (mai avem sezonul trei). 

Disperarea oamenilor de a scăpa de sărăcie este ca un fir roșu de-a lungul acțiunii și poate crea discuții despre limitele noastre umane – e mai important să mori sau să riști cu propria viață, în speranța că vei reuși? 

„Squid Game” subliniază încă odată gap-ul dintre sărăcie și bogație, e fundamental în context, dar și natura umană și abilitatea de a ne face rău unii altora, când de fapt toți putem fi victime ale sistemului. Un lucru e sigur – nu te va plictisi sub nicio formă, ba chiar te lasă curios să vezi ce urmează, fără a fi redundant și, așa îndrăzi să spun, nici previzibil până la capăt.