Statul impotent: culisele si cauzele esecului de la vinzarea pachetului de actiuni la OMV Petrom

Plecam de la premisa ca Guvernul Boc chiar a vrut sa vinda pachetul Petrom. (Daca au mimat doar, pentru a scapa de gura FMI, atunci actorii principali ar trebui judecati pentru inalta tradare). Esecul vinzarii actiunilor Petrom a functionat ca turnesolul turnat peste un guvern populat de incompetenti. De la semi-analfabetul economic Emil Boc pina la necunoscutul Florin Vladan, care a negociat in numele Romaniei – desi nici Google n-a auzit de el. Si sa nu uitam de catastrofa numita Ion Ariton, unul dintre cei mai slabi ministri ai ultimilor 20 de ani, Dumnezeu-stie prin ce coterii de partid ajuns stapin peste cel mai complicat minister. Dar sa luam pe rind cauzele esecului.

1. Selectarea intermediarului vinzarii pachetului de actiuni OMV Petrom detinut de Ministerul Economiei

La licitatie au participat sase consortii. Fiecare era condus de un nume mare: Goldman Sachs, Nomura, JP Morgan, Morgan Stanley sau UBS, cu experienta uriasa in astfel de operatiuni si cu conexiuni evidente in pietele relevante, plus un consortiu condus de Renaissance Capital, o banca rusa de investitii controlata de miliardarul Mihail Prohorov, seful unui nou partid nascut cu obladuirea lui Vladimir Putin.

Caietul de sarcini al licitatiei puncta generos oferta financiara (comisionul cerut). A fost calciiul lui Ahile, pentru ca outsiderul Renaissance Capital (plus „locotenentii” EFG Eurobank Securities – BT Securities – Romcapital) a oferit un pret de dumping, surclasind celelalte oferte. Castigarea licitatiei a reprezentat un mare semn de intrebare pentru intreaga piata si a provocat frisoane in rindul cunoscatorilor din piata energetica: o banca rusa de investitii primea acces la toate datele celei mai puternice companii romanesti din domeniu.

„A fost ingrozitoare vestea pentru noi. A fost o lovitura. Cum sa-ti lasi tu, ca stat, toate secretele pe mina rusilor?”, spunea la acel moment un personaj important din sectorul energetic.

Ingrijorarea lui era fundamentata pe un adevar: Rusia joaca politic prin intermediul pirghiilor economice. Asa a devenit Gazprom maciuca cu care vecinii neascultatori sint cumintiti (vezi cazul Ucrainei din 2009). Iar la Moscova nimic nu e ceea ce pare a fi: companiile private joaca de multe partitura impusa de la Kremlin sau din sediul FSB, inca contrar fiind pulverizate (cazul Yukos).

In asemenea conditii, de ce nu s-a intrebat nimeni de la Ministerul Economiei sau din Guvern cum de consortiul condus de Renaissance poate oferi un pret atit de mic, incit sa scoata din joc adversari de prim rang? Si daca nu ar fi vorba de nici un pericol de ordin strategic, nu ar bate la ochi o diferenta atit de mare intre oferta castigatoare si asteptarile unanime ale pietei? Ei bine, reactia publica a Ministerului a fost sa jubileze: „Actiunea a fost finalizata cu succes, avand in vedere ca, la o valoare estimata a tranzactiei de peste 500 milioane de euro,comisionul de succes este de aproximativ 1,6 milioane de euro, cu mult sub estimarile pietei, situate undeva la 4-5 milioane de euro”. (sursa: comunicat al MECMA din 4 aprilie 2011).

Asadar, nici o ingrijorare la Ministerul condus de Ion Ariton. Nici un semn de intrebare legat de diferenta evidenta de talie intre Renaissance Capital (specializata in piete emergente) si ceilalti „grei” (JP Morgan, Goldman Sachs etc). Nici un semn de intrebare legat de capacitatea reala a unei companii ruse specializate in piete emergente de a prezenta oferta unor investitori majori din pietele occidentale.

De notat ca presedinte al Comisiei de pregatire si urmarire a procesului de vanzare actiuni si de selectare a intermediarului a fost Florin Vladan, adjunctul sefului OPSPI (Oficiul Participatiilor Statului si Privatizarii in Industrie, fost AVAS). Vom reveni asupra lui.

2. Oferta propriu-zisa a Ministerului Economiei

Discountul extrem de mic fata de pretul pietei oferit la pretul minim acceptat a dus la o reactie de cvasi-refuz din partea micilor investitori la bursa (segmentul retail). Ceea ce putea deveni semnalul unui interes major pentru jocul la BVB s-a transformat intr-un fiasco total. (Mai multe puteti citi intr-o analiza a lui Cristian Dogaru). Nici investitorii straini nu s-au inghesuit.

Cine a luat decizia de a fixa acest pret complet neatractiv? Radu Nilas, seful BT Securities (membru al consortiului cistigator) spune intr-un interviu pentru Bursa ca Ministerul Economiei a decis acest pret, iar consultantul a trebuit sa se supuna deciziei. Cade vreun cap din minister pentru aceasta decizie?

3. Comunicarea publica

O oferta de vinzare la bursa e, de obicei, insotita de o comunicare adecvata. E nevoie ca vinzatorul sa stimuleze piata si sa creeze masa critica de interes pentru produsul sau. In cazul de fata, Vinzatorul se numeste statul roman, reprezentat de Guvern – mai precis Ministerul Economiei.

Ei bine, premierul Emil Boc nu a avut nici o intilnire cu reprezentanti ai investitorilor straini potentiali interesati de acest pachet de actiuni (sau, daca au existat, ele nu au fost consemnate nici pe site-ul Guvernului). Asadar, nici un semnal public ca Executivul e interesat sa-si promoveze aceasta oferta. Dar, din pacate, in cazul lui Boc nu e o surpriza. Premierul e in general extrem de rezervat in ceea ce priveste intilnirile cu oameni de afaceri, data fiind expertiza sa sub-mediocra in domeniul economic si stinjeneala vizibila in discutiile cu reprezentantii mediului de business.

Lipsa completa de interes a Vinzatorului e demonstrata si de comportamentul ministrului Economiei, Ion Ariton. Nici el nu a avut nici macar o intilnire cu potentiali investitori, nici in Romania, nici in strainatate (cel putin nici una care sa merite o relatare pe pagina Ministerului, sectiunea Comunicate). Nici in privinta lui Ariton apatia nu este o surpriza. Acest personaj fara nici o relevanta pentru mediul economic si-a cistigat un renume trist in rindul oamenilor de afaceri si al presei: este ministrul care evita intilnirile de afaceri, interviurile si conferintele in care ar trebui sa vorbeasca liber.

Asadar, presupusii liderii de initiativa au lipsit complet din peisaj. Nu a existat practic „subiectul Petrom” decit in presa de specialitate (numarind aici si blogurile ori forumurile specialistilor sau insider-ilor). Nu a existat un buzz real, nu s-a vorbit in piata despre ceea ce ar fi trebuit sa fie evenimentul anului la BVB. Nu e de mirare deci ca potentialii mici investitori nu au fost atrasi in acest joc.

4. Desconsiderarea potentialilor mari investitori

Cind statul roman isi trimite la discutii cu fonduri mari de investitii un reprezentant care n-a lasat vreo urma pe Google, exista doua optiuni: fie e vorba de o eminenta cenusie (asadar, un personaj puternic, dar low-profile), fie avem de-a face cu un stat imbecil.

Mai concret: consultantul a organizat un road-show la Londra in care reprezentantii Petrom si ai statului roman sa discute cu fondurile de investitii despre oferta privind pachetul de 9,84% din OMV Petrom. In timp ce compania si-a trimis cei mai inalti reprezentanti (CEO-ul Mariana Gheorghe si CFO-ul Daniel Turnheim), statul roman l-a trimis ca reprezentant pe Florin Vladan, adjunctul sefului OPSPI.

Decizia de a-l trimite pe acest personaj fara relevanta a fost de doua ori paguboasa. Iata motivele:

A.Principala problema a reprezentantilor fondurilor de investitii a fost liberalizarea preturilor la gaze in Romania (de care depinde in mare masura profitabilitatea Petrom si perspectivele de dezvoltare pe termen mediu si lung). Ei bine, aceasta este o chestiune politica, iar raspunsurile pot veni de la citeva personaje-cheie: premier sau ministru. Ce sa le spuna unor oameni care gestioneaza miliarde de euro un tip care nu are nici o relevanta in partidul/coalitia de guvernamint sau in esalonul unde se iau deciziile strategice la Ministerul Economiei? Ce credeti ca au inteles acei manageri din discutia cu un personaj venit din esalonul 3 al deciziei?

B. In lumea business-ului, la fel ca si in diplomatie ori politica, exista un anumit cod al dialogului. Vorba lui Bogdan Chireac :), exista „ligi” diferite. Florin Vladan (vezi CV-ul atasat) nu are nici o relevanta pentru mediul de business intern, necum pentru cel extern. A lucrat doar la stat (cel putin asa arata CV-ul oferit la cererea expresa a HotNews.ro), fara alte tangente cu economia in afara numirilor in CA-urile unor companii de stat. Nu are studii economice, nu a fost vorbitor la vreo conferinta internationala (cel putin memoria internetului nu o retine). Pe scurt, nu avea ce cauta la intilnirile cu managerii fondurilor de investitii ca unic reprezentant al statului roman. Cine a luat decizia de a-l trimite doar pe el la Londra a desconsiderat partenerii de discutie.

5. Politica duala a Guvernului fata de liberalizarea pietei energetice

Comportamentul populist si protectionist al Guvernului in privinta pietei energetice a contribuit si el la climatul de neincredere al investitorilor. Atit timp cit arbitrul pietei energetice (ANRE) nu e deloc independent, ci subordonat politic, planurile potentialilor investitori au o doza mare de incertitudine. Or, intr-o perioada caracterizata ea insasi de mari incertitudini, tergiversarea deciziei politice de liberalizare a pretului la gazele naturale (pe considerente electorale) nu poate decit sa pune bete in roate afacerii initiate chiar de Guvern.

6. Contextul extern

Pietele externe sint intr-un moment la fel de delicat ca in momentul caderii Lehman Brothers. Orice afacere e analizata de trei ori mai atent, iar pietele emergente precum Romania tind sa fie ocolite de marile capitaluri.

Nici consultantul si nici Guvernul nu puteau influenta acest factor. Ce puteau face, in schimb, era sa limiteze numarul si amploarea elementelor interne care au adaugat incertitudine.

Implicatiile esecului:

Desi sintem in plina vacanta de vara, iar subiect pare epuizat, esecul statului de a vinde pachetul de actiuni Petrom are citeva efecte pe termen lung:

1. Transmiterea unui semnal puternic negativ. Cind nu poti gasi cumparatori pentru un pachet de actiuni la cea mai mare companie energetica, inseamna ca ai vulnerabilitati majore. Iar viitoarele vinzari – promise deja in acordul cu FMI – vor fi facute sub o presiune majora din partea cumparatorilor aflati in fata unui Vinzator slab

2. Paradoxal, esecul de azi poate insemna un posibil succes viitor. Daca zona euro si SUA isi vor reveni din ceea ce pare a deveni al doilea val al crizei, Romania poate scoate din nou la vinzare pachetul de actiuni intr-o piata mai calma si mai predispusa la investitii in piete emergente. Dar sint prea mult de „Daca”.

3. Acest esec are efecte si pentru piata bursiera din Romania. Practic, relansarea atit de asteptata a bursei s-a aminat sine die.

4. Din nou paradoxal, contribuabilul roman poate rasufla usurat deocamdata. Experienta ultimelor mari privatizari a arata ca banii obtinuti au fost cheltuiti de doua guverne (Tariceanu si Boc) nu pentru investitii (asa cum altfel cere legea), ci pentru pomeni electorale. De data aceasta, ratarea privatizarii inseamna ca proprietatea statului e conservata si, poate, un viitor guvern o va putea valorifica mai bine. Desi, daca privim alternativa la acest guvern grevat de incompetenta, speranta e rapid reprimata.

Si o scurta constatare in loc de concluzie: trei dintre personajele-cheie ale acestei afaceri (premierul Emil Boc, ministrul Ion Ariton si adjunctul OPSPI – Florin Vladan) nu au absolut nici o experienta relevanta in mediul privat. Toti si-au construit cariera in jurul statului sau al companiilor detinute de stat.