Când ar trebui un copil lăsat să meargă singur la școală

Deși mulți părinți se întreabă, nu există o lege care să stipuleze vârsta legală pe care trebuie să o aibă un copil pentru a merge singur spre școală. Fiecare copil este diferit în felul său. Însă există câteva lucruri pe care ar trebui să le faci pentru a-l pregăti să fie în siguranță.

În Japonia urbană este un lucru obișnuit ca și cei mai mici copii, de șase sau șapte ani, să meargă singuri în fiecare zi spre școală cu metroul. Doar că acolo, spațiile publice sunt construite din capul locului pentru a oferi siguranță. Rata criminalității este foarte scăzută, iar oamenii au încredere unii în alții că au grijă de copii. În multe țări din Europa, copiii merg singuri la școală în fiecare zi, pe jos sau cu bicicleta, și asta încă din clasele primare. Însă transportul în comun este extrem de eficient și există trasee pentru biciclete, ca și pietonale, extrem de sigure.

Cercetările arată că încurajarea copiilor să devină activi, mergând pe jos ori cu bicicletele la școală, dar și singuri, cu transportul public, îi ajută să-și dezvolte abilitățile sociale și să rezolve probleme. Dar să lași un copil mic să meargă singur la școală nu este ceva ce facem cu ușurință.

Părinții știu cel mai bine

Siguranța rămâne preocuparea primordială a tuturor părinților. Fiecare copil este diferit și fiecare drum spre școală este diferit. Acest lucru înseamnă că nu putem vorbi de o vârstă anume la care este în regulă să-l lași să meargă singur spre școală. Există prea mulți factori implicați: cât de departe este școala? Câte străzi trebuie să traverseze pentru a ajunge? Va fi singur sau însoțit de prieteni/colegi? Cât de matur este pentru vârsta lui? Cât de anxios?

Dacă un copil de 9 ani este precaut și acordă atenție împrejurimilor, acesta ar putea fi lăsat să meargă singur spre școală. Dar dacă este ușor distras și mereu uită să se asigure înainte de a traversa, chiar dacă are deja 9 ani, este de preferat să mai amânați momentul în care îl puteți lăsa singur. Ei trebuie să învețe cum să se poarte ca pietoni, să li se arate care sunt pericolele străzii și cum să le evite. Copiii au niveluri diferite de maturitate, astfel încât părinții sunt cei mai în măsură să decidă când cred că copiii lor sunt pregătiți să-și asume această responsabilitate.

Psihologii susțin ideea, dar cu o pregătire

„Întotdeauna le spun părinților că nu există o vârstă unică. Cu toate acestea, cred că copiii sub vârsta de 10 ani nu ar trebui să meargă singuri la școală sau chiar cu un alt copil de 8 sau 9 ani”, a declarat Pattie Fitzgerald, expert în siguranța copiilor, pentru HuffPost. Psihologul Diana Roxana Onuțu spune că „este important să îi învățăm să se descurce singuri, iar atunci când nu se expun unor pericole evidente, să îi încurajăm să fie independenți. Sunt gesturi mici care clădesc încrederea copilului în propriile forțe, trăsătură pe care ne dorim să o aibă ca adult.”

Specialistul este de părere că pregătirea copilului pentru a merge singur la școală ar putea începe cu venitul singur de la școală, „dacă distanța nu este mare și nu există pericole majore”.

Cum pregătești copilul pentru a-l putea lăsa să meargă singur la școală

Până la vârsta de 10 sau 11 ani, majoritatea copiilor ar trebui să fie capabili să meargă pe jos sau cu bicicleta la școală pe cont propriu. Dar căpătarea acestei independențe se dobândește treptat. Nu ai cum să-ți lași copilul liber pe străzi fără puțină muncă de pregătire. Începeți cu pași mici și luați în considerare toate aspectele:

– Alegeți, mai întâi, cea mai sigură rută de acasă până la școală. Faceți acest traseu de câteva ori împreună cu copilul înainte de a-l lăsa să meargă singur, pe jos sau cu bicicleta. Dacă nu există benzi sigure pentru bicicletă pe traseu, renunțați la ideea cu bicicleta. În primele repetiții, puteți să vă întâlniți cu el la jumătatea drumului.

– Explicați-i chiar dacă știe deja și repetați de câte ori sunteți împreună cum se traversează corect o stradă: numai pe zebrele de pietoni, numai pe culoarea verde a semaforului și musai numai după ce s-a asigurat că nu vine nimic chiar dacă culoarea semaforului e verde. Învățați-l și despre pericolele care pot să apară chiar dacă traversează pe verde și pe zebra de pietoni – o salvare cu girofarul pornit, un șofer neatent, un biciclist care nu respectă regulile de circulație.

– Învățați-l că adulții care le cer ajutorul pe stradă sunt, de fapt, oameni răi. „Decât să le povestiți despre pericolul străinilor răuvoitori, mai bine spuneți-le că adulții care le cer ajutor copiilor pe stradă sunt, de fapt, răuvoitori”, a sugerat Fitzgerald. Acest gen de persoane se folosesc de naivitatea copiilor atrăgându-i printr-o cerere de ajutorare, fie pentru transportul unor bagaje, fie pentru a găsi un animăluț care a fost pierdut. Învățați-l să spună „nu am voie să fac asta”, iar dacă persoana insistă, să ceară ajutorul oamenilor de pe stradă, de preferat o mama sau un tată cu copil.

– Oferiți-i un telefon mobil pentru a vă putea suna în cazul în care are nevoie sau pe care îl puteți suna dacă doriți. Instalați aplicații de urmărire a acestui telefon, dar spuneți-i și copilului că acest lucru este pentru siguranța lui, nu pentru a avea controlul asupra lui. Asigurați-vă că pleacă cu el încărcat complet de acasă și că are toate numerele de contact importante salvate în agendă. Stabiliți cu el un emoticon de urgență, pe care dacă îl trimite înseamnă că are nevoie să fie sunat urgent sau preluat.

– Învățați-l pe de rost adresa unde locuiți și numărul de telefon al unuia dintre părinți. NU scrieți niciodată numele copilului sau adresa lui în locuri vizibile (pe ghiozdan ori pe haine, la vedere). Aceste informații pot fi folosite și de persoanele răuvoitoare pentru a-l convinge că nu este un străin, că-l cunoaște pe copil. De asemenea, învățați copilul să nu ofere aceste informații persoanelor pe care nu le cunosc.

– Învățați-l să nu urce în nicio mașină. Nici cu necunoscuți, dar nici cu prieteni. Stabiliți împreună dacă îl ia cineva de la școală și spuneți-i că dacă nu îl anunțați de vreo schimbare de plan, trebuie să vină singur, pe traseul cunoscut.

– Pregătiți împreună un plan de rezervă, cum ar fi un magazin sau casa unui prieten de pe traseu, un loc unde copilul poate primi ajutor dacă se simte nesigur din orice motiv.

Învață-l gradual cum să se descurce

Conform legislației în vigoare, copiii beneficiază de o serie de drepturi care le asigură protecție și asistență, însă respectarea acestora revine, în principal, în sarcina părinților. Pentru a-l învăța să se descurce singur pe drumul spre școală, copiii au nevoie de abilități și încredere. Cel mai bine este să începeți să lucrați cu mult înainte de a lăsa copiii să plece singuri. Doar în acest fel, ei pot exersa toate regulile într-un ritm care să-i permită să și le însușească.

Exersați împreună cu copilul învățarea graduală, în pași, pentru a-l pregăti să meargă singur spre școală:

1. În prima zi, întâlniți-vă în curtea școlii sau în fața ei (în zona desemnată de preluare a copiilor). Mergeți împreună spre casă, explicându-i regulile de mai sus, arătându-i eventualele pericole de pe traseu și învățându-l cum să se ferească de ele. Puteți face acest prim pas timp de o săptămână.

2. În etapa a doua, întâlniți-vă la poarta școlii și lăsați-l să meargă singur 5 metri în fața voastră. Apoi, măriți treptat distanța la 10 metri și așa mai departe. Urmărește dacă a învățat ceea ce i-ai spus și asigură-te că le ține minte. Corectează cu blândețe toate greșelile. Nu-l face să se simtă temător, ideea este să-l ajuți să capete încredere în el.

3. Ultima etapă este aceea în care îl aștepți acasă. Învață-l să te anunțe când pleacă de la școală pentru a putea estima când ar trebui să ajungă.

În funcție de cum arată traseul de acasă până la școală, o astfel de pregătire ar putea dura mai mult sau mai puțin. Dacă pe traseu există locuri care nu sunt prea sigure, va trebui să-l înveți să le ocolească. Un loc sigur este un loc pe unde trec foarte mulți oameni, care l-ar putea ajuta dacă are nevoie. Bunici cu nepoți, părinți cu copii. Un loc nesigur poate fi o străduță necirculată, cum ar fi străduțele din spatele blocurilor.

Sursa foto:Dreamstime.com