Cum este viața într-un centru de carantină instituționalizată: „Dacă unul era infectat nenorocea un etaj întreg!”

​Un voluntar de la Crucea Roșie din Brașov ne-a povestit cum este viața românilor care, după ce s-au întors din străinătate, sunt acum nevoiți să stea cel puțin 14 zile într-un centru de carantină instituționalizată.

Românii care s-au întors din străinătate din așa-numitele zone roșii ale pandemiei de coronavirus au fost obligați să stea 14 zile în carantină instituționalizată. La fel, cei care nu au respectat autoizolarea au fost trimiși de autorități tot în aceste centre amenajate special pentru oamenii care ar putea fi infectați cu virusul.

Cum sunt condițiile într-un astfel de centru? Am stat de vorbă, sub protecția anonimatului, cu un voluntar de la Crucea Roșie care merge să ducă mâncare la un centru de carantină din Brașov.

Cum ai ajuns să fii voluntar într-un centru de carantină?

Eu am ajuns voluntar pentru că, din câte am înțeles, la noi în județ nu a vrut nimeni să facă treaba asta, nici de la DSP (Direcția de Sănătate Publică), nici de la primărie, nici pompierii voluntari, absolut nimeni. Eu sunt voluntar al Crucii Roșii și, în principiu, nu aș avea voie să intru în centrele de carantină, numai că din criză de personal m-au luat și pe mine.

Pentru că riscul e foarte mare, cei care intră trebuie să aibă contract de angajare cu Crucea Roșie. Ei, cu toate că vin ca angajați, nu primesc nici un ban în plus pentru asta, deci cumva tot ca voluntari vin, doar că au contract de angajare la Cruce.

„Oamenii, în general, sunt irascibili”

Care sunt condițiile în centrele de carantină instituțională? Cum trăiesc oamenii acolo?

Oamenii primesc trei mese pe zi: în fiecare zi un prânz cald, o cină rece și micul dejun pentru ziua următoare, până venim noi din nou cu masa. Doar în cazul familiilor întoarse de afară stau mai mulți în aceeași cameră. În rest, fiecare are cameră și baie proprie. Cei mai mulți văzuți într-o singură cameră erau trei, o familie.

Sunt repartizați astfel încât să nu fie prea mulți pe un etaj, pentru a limita contactul între ei cât mai mult. Noi, în Brașov, acum avem trei centre de carantină, dintre care două în căminele de elevi și unul într-un hotel.

Primăria are contract cu o firmă de catering, iar voluntarii se ocupă cu transportul mâncării în centrele de carantină. Noi suntem echipați din cap până-n picioare cu combinezoane, măști, mănuși, iar noi și DSP-ul suntem singurii care au voie să intre în centrele de carantină. Toate centrele sunt păzite de Poliția Locală.

Noi, voluntarii, cu atât ne ocupăm: le ducem plasele cu mâncare și, eventual, pachetele primite de la familie. Le aducem și produse de igienă: periuțe de dinți, hârtie igienică, săpunuri, dar și soluții pentru a-și curăța WC-ul. Noi nu le dăm mâncarea în mână, ci o lăsăm în fața ușii, batem la ușă, ne îndepărtăm un metru și când ies le spunem „aici aveți mâncarea, poftă bună”.

Ce ar trebui să știe, la ce ar trebui să se aștepte românii veniți din afara țării care vor ajunge în astfel de centre?

Când vii din afara țării sunt două situații posibile: autoizolarea- pentru cei veniți din zonele galbene și portocalii, sau carantina instituțională- pentru cei din zonele roșii.

Cei cărora li se impune carantina vin de la aeroport cu escorta poliției, pentru a nu se abate de la drum și pentru a nu intra în contact cu alte persoane. În carantină stau 14 zile, dar din momentul în care au încercat să iasă li se prelungește carantina cu încă 14 zile.

Însă dacă nu respectă autoizolarea de acasă sunt duși direct în carantină instituționalizată pentru 14 zile. Din câte știu eu, la finalul celor 14 zile de carantină vin doi medici de la DSP, dar nu știu dacă îi și testează sau doar le ia temperatura și se asigură că au o stare de sănătate bună. Sunt încuiate ușile de la fiecare etaj și ușile de la intrare. Singurul moment când se deschide ușa e când ajungem noi cu mâncarea.

Din ce ai văzut, din experiența ta, cât de mult se respectă regulile de carantină?

Duminică stăteau oamenii pe holuri de zici că erau la piață sau la ședința de scară. Se salutau, fumau pe hol, își mai trimiteau lucruri dintr-o cameră în alta. E foarte periculos, pentru că dacă unul din ei era infectat nenorocea un etaj întreg. Asta se întâmplă pentru că ușile de la camere rămân descuiate, se încuie doar etajele.

Până acum n-am prins pe niciunul vrând să scape din carantină, dar am auzit că au mai încercat mulți. Am înțeles că de-aia îi și pun la etajele 3,4,5, pentru a nu încerca să scape.

Cum se comportă cu voluntarii oamenii aflați în carantină?

Oamenii, în general, sunt irascibili, fiecare își strigă necazul. Se plâng că nu au frigider, că nu au televizor, etc. Ieri așteptam să vină mâncarea și au ieșit toți la geam să urle și să bată în geamuri că vor cafele. Fiecare poate face cerere la primărie pentru a primi diverse lucruri.

De exemplu, părinții cu copii mici pot cere de la primărie să primească scutece sau mâncare specială pentru copii, iar aceste cereri se respectă. Noi am dus scutece și de toate, dar nu poți să i le aduci într-o oră, durează un pic, mai ales că sunt o grămadă de oameni în carantină. Dar, de multe ori, când oamenii nu primesc ce-și doresc devin agresivi, fac scandal, ne amenință pe noi, voluntarii. O singură dată au intrat și jandarmii, echipați cu combinezoane, pentru că eram noi în pericol (voluntarii), și nu ne puteam face treaba fără protecția lor.

Acum câteva zile un om devenise foarte violent și amenința că sparge geamurile, că dă foc la cămin. Noi nu ne-am asumat nici un risc să intrăm în centru în asemenea condiții, așa că am dat un telefon la Prefectură și ne-au trimis Jandarmeria. Se vedea că erau destul de porniți.

Pe de altă parte sunt și câțiva oameni care ne tratează cu respect, își respectă carantina, unii îți și mulțumesc pentru mâncare. Sunt puțini așa, dar îți fac ziua mai bună.