1 Mai în vreme de pandemie: recunoştinţă pentru cei din linia 1, proteste ale muncitorilor şi numere record de şomeri

Ziua internaţională a muncii este sărbătorită în peste 80 de ţări din întreaga lume. În acest an, 1 Mai este marcată de criza mondială provocată de pandemia noului coronavirus, care a dus la cifre record ale şomajului, proteste ale muncitorilor, care de altfel au loc în fiecare an, dar şi la gesturi de respect pentru cei a căror muncă înseamnă azi luptă pentru viaţă.

Ziua de 1 Mai este, în prezent, în cele mai multe state, între care şi România, zi nelucrătoare. Pe de altă parte, în multe alte ţări, Ziua internaţională a muncii este prilejul perfect folosit de sindicatele muncitorilor de a face cunoscute revendicările lor sociale sau profesionale.

Drept urmare, în Statele Unite spre exemplu, angajaţi ai Amazon, Instacart, Shipt, Whole Foods, Walmart, Target şi FedEx au anunţat că văr protesta azi împotriva condiţiilor de muncă, scrie usatoday.com. În condiţiile în care, şomajul a atins cifre record în SUA, unde peste 24 de milioane de oameni au rămas fără muncă din cauza pandemiei. Doar că dacă în anii trecuţi protestele aveau loc în stradă, în acest an muncitorii sunt nevoiţi să găsească o altă modalitate de a se face auziţi. Aşa că mulţi dintre cei care încă mai au joburi au anunţat că nu se vor prezenta la muncă azi sau îşi vor exprima nemulţumirile în online, pe reţelele de socializare.

Situaţia nu arată mai bine nici în Europa. Doar în Franţa, la început de aprilie erau în şomaj parţial 5,8 milioane de angajaţi, o cifră record pentru această ţară.

În România, numărul celor aflaţi în şomaj tehnic sau care au rămas fără loc de muncă era de peste 1 milion, la final de aprilie, potrivit datelor de la Ministerul Muncii.

Cu tote acestea, Ziua muncii capătă alte valenţe pentru cei din linia 1, acolo unde mulţi şi-au pierdut viaţa salvând vieţi.

Marea Britanie a anunţat un moment de reculegere la ora 11.00 (ora Marii Britanii), când englezii, în frunte cu premierul Boris Johnson, abia vindecat de Covid-19, vor avea un moment dedicat „muncitorilor” care şi-au pierdut viaţa luptând cu această pandemie.

În România au murit cinci cadre medicale din cauza COVID-19 şi peste 1000 au fost infectate cu acest virus.

Mai mult, artişti din întreaga lume le-au dedicat acestora opere de artă pentru a-şi arăta respectul.

Vezi mai jos o astfel de imagine din UK Pontefract, West Yorkshire. Dar astfel de exemple sunt în întreaga lumea – în China, Iran, dar şi în România.

Sursa foto: news.sky.com – tribute to NHS workers in Pontefract, West Yorkshire. Pic: Oli Scarff/AFP/Getty/Rachel List

Doar că la noi o astfel de campanie nu a fost primită cu prea mult entuziasm de toată lumea, având în vedere că Primăria Capitalei a nunţat că va cere firmelor de publicitate stradală să elimine panourile publicitare care îi înfățișează pe medici ca sfinți, pe motiv că acestea ar leza credința trecătorilor. În ultimele zile în București au apărut mai multe panouri publicitare care îi infățișează pe medici ca sfinți. Este vorba despre o campanie derulată de agenția de publicitate McCann România.

Revenind la sărbătoarea de 1 Mai, iată şi un scurt istoric, realizat de Agerpres, al acestei zile.

La nivel global, revoluţia industrială de la începutul secolului al XIX-lea a însemnat introducerea unor maşini şi utilaje noi, care funcţionau încontinuu, ceea ce a presupus ca forţa de muncă să fie dublată sau chiar triplată. Oamenii munceau în condiţii grele timp de 10-16 ore pe zi, potrivit www.iww.org. Astfel, spre sfârşitul secolului al XIX-lea, clasa muncitoare a început să ducă o luptă constantă pentru a obţine ziua de lucru de opt ore, precum şi condiţii mai bune de muncă şi un salariu decent.

În 1884, în cadrul Convenţiei naţionale de la Chicago, Federaţia Organizaţiilor Meşteşugăreşti şi a Uniunilor Sindicale (care a devenit mai târziu Federaţia Americană a Muncii) a iniţiat introducerea unei rezoluţii care stipula ca durata unei zile legale de muncă să aibă opt ore. În anul următor, Federaţia şi-a reiterat proclamaţia declarând că aceasta va fi susţinută de greve şi demonstraţii.

La 1 mai 1886, între 300.000 şi 500.000 de muncitori de pe tot cuprinsul Statelor Unite au mărşăluit pentru a-şi susţine cauza. Cea mai mare demonstraţie a avut loc la Chicago, unde au participat 90.000 de muncitori, dintre care circa 40.000 se aflau în grevă. Însă, trei zile mai târziu, în Piaţa Haymarket din Chicago, unde numărul greviştilor ajunsese la peste 65.000, lucrurile au escaladat şi poliţia a intervenit cu brutalitate. S-au înregistrat morţi şi răniţi.

La primul Congres al Internaţionalei a II-a întrunit la Paris, la 20 iulie 1889, s-a stabilit ca la data de 1 mai să fie sărbătorită Ziua internaţională a muncii, cu acest prilej fiind organizate demonstraţii pentru a marca evenimentele tragice de la Chicago dar şi de a determina autorităţile să accepte ziua de lucru de opt ore, se arată pe https://maitron.fr/.

În 1890 au avut loc manifestaţii atât în SUA, cât şi în principalele ţări europene.

Ziua internaţională a muncii a fost recunoscută drept un eveniment anual la cel de-al doilea Congres al Internaţionalei a II-a din 1891, de la Bruxelles.

În România, ziua de 1 Mai a fost marcată, începând din 1890, prin organizarea de petreceri câmpeneşti. Primele demonstraţii muncitoreşti organizate la noi în ţară au avut loc în 1945, la Bucureşti, iar ultimele s-au desfăşurat în 1971. După 1990, această zi este sărbătorită prin organizarea de concerte, plimbări cu bicicleta, ieşiri la iarbă verde, diverse activităţi festive, concursuri pentru copii etc.