Când ar trebui să aibă România un Fond de Fonduri?
La nivel internațional, Fondurile de Fonduri (FoF) s-au dovedit a fi mecanisme eficiente pentru alocarea capitalului și gestionarea riscurilor. Aceste vehicule agregă capital din mai multe surse, distribuindu-l către diverse fonduri subiacente, oferind astfel diversificare și extinderea accesului pe piețe. Această abordare colectivă de investiții aduce multiple avantaje strategice: mobilizarea capitalului intern pentru investiții, atragerea investitorilor internaționali prin structuri de reglementare favorabile, îmbunătățirea expertizei financiare locale prin transfer de cunoștințe și sprijinirea startup-urilor inovatoare și IMM-urilor.
Dintr-o perspectivă sistemică, intrarea pe piață a unui Fond de Fonduri este un semn al maturizării industriei și ar trebui să apară natural atunci când numărul și diversificarea fondurilor de investiții alternative sunt suficient de mari, iar investitorii sunt diversificați atât ca tipologie, cât și geografic. Totuși, apariția în peisajul local a unui Fond de Fonduri poate fi accelerată în condiții favorabile prin politici proactive și intervenții strategice.
Europa Centrală și de Est (CEE) rămâne subdezvoltată în ceea ce privește investițiile alternative, captând doar 0,5% din valoarea finanțărilor din Europa și 1,7% din totalul investițiilor private europene. Acest contrast evident între nivelurile de finanțare și creșterea economică rapidă a regiunii — una dintre cele mai rapide din Europa — subliniază un dezechilibru major ce necesită soluții urgente.
În ultimii 10 ani, CEE a căutat soluții multiple pentru a suplimenta accesul la finanțare pentru piețele în dezvoltare. Una dintre inițiative, Fondul de Fonduri pentru Europa Centrală (CEFoF), condus de Fondul European de Investiții (EIF) și administrațiile locale, a acoperit Austria, Cehia, Slovacia, Ungaria și Slovenia. Alte inițiative din Polonia au inclus crearea unui fond pe mai multe niveluri, care funcționează ca un fond suveran, incluzând componente de tip Fond de Fonduri, toate ghidate de o teză de investiții axată pe creșterea economică a țării.
În cazul CEE, inițiativele Fondurilor de Fonduri nu au rezultat dintr-o evoluție naturală (de regulă lentă) a sistemelor de investiții private, ci mai degrabă au fost adoptate timpuriu ca instrumente menite să sporească atractivitatea pieței pentru investitorii internaționali, valorificând potențialul neexploatat al regiunii și oportunitățile de diversificare.
Exemplele din piețele vecine, precum Polonia și Estonia, oferă lecții valoroase. Ambele țări au utilizat cu succes modele de Fonduri de Fonduri pentru a depăși limitările tradiționale de investiții. De exemplu, Fondul de Fonduri PFR din Polonia gestionează un portofoliu de peste 80 de fonduri și a facilitat mai mult de 900 de investiții. Prin intermediul PFR, numărul fondurilor active din Polonia a crescut semnificativ.
Similar, fondurile ESF+ din Estonia, cu 534 de milioane EUR din partea UE, au stimulat inovația și creșterea. Aceste modele reprezintă un caz convingător pentru ca România să exploreze mecanisme similare. Adoptarea unui Fond de Fonduri poate fi un instrument strategic pentru transformarea ecosistemului financiar din România.
Scena investițiilor alternative din România. Deficitul de finanțare
Peisajul economic al României se află în pragul unei transformări semnificative. Ecosistemul de investiții alternative al țării se află într-un punct critic, unde avem parte, pe de o parte, de oportunități neexploatate și, pe de altă parte, de limitări sistemice care cer o diversificare a alocării capitalului.
În prezent, mediul investițional din România este dominat de un număr limitat de actori, cu birouri familiale și persoane fizice controlând aproximativ 34% din capitalul disponibil. Această concentrare evidențiază o provocare mai profundă: lipsa diversității instituționale, care împiedică dinamismul economic al țării.
Rata investițiilor în capital privat (PE) în 2023 raportată la PIB în România este de 0,041%, sub media europeană, dar apropiată de cea a țărilor vecine din regiune. O analiză mai aprofundată dezvăluie însă vulnerabilități structurale. Dependența puternică de finanțarea externă și un sector subdezvoltat al fondurilor de pensii creează o fundație economică fragilă, făcând sistemul extrem de susceptibil la șocuri economice externe.
Deficitul de finanțare al României nu este doar o problemă de subfinanțare, ci o problemă structurală majoră. Acest deficit reprezintă o oportunitate ratată pentru reinventarea economică și mobilizarea capitalului inovativ. Totodată, absența unei politici clare de sprijin pentru fondurile de pensii și a unor mecanisme dedicate IMM-urilor amplifică acest decalaj.
IMM-urile sunt afectate într-un mod deosebit, deoarece băncile tradiționale se concentrează predominant pe marile corporații, lăsând sectorul antreprenorial subfinanțat. Acest lucru creează bariere sistemice care împiedică creșterea și inovația. Barierele legislative, împreună cu o politică investițională întârziată pentru fondurile de pensii, duc la absența uneia dintre cele mai importante categorii de investitori, ceea ce întârzie semnificativ dezvoltarea sistemului de investiții alternative. Drept rezultat, ecosistemul economic rămâne constrâns, cu un potențial neexploatat care ar putea genera schimbări semnificative.
Prin urmare, privind și la exemplele țărilor vecine, trebuie să recunoaștem că doar folosind multiple instrumente de piață într-un mod mai inteligent și rapid vom putea avansa în ritmul potrivit pentru a valorifica oportunitățile economice regionale disponibile în acest moment.
Un Fond de Fonduri ar putea oferi o abordare cuprinzătoare pentru alocarea capitalului. Un astfel de mecanism nu doar că ar canaliza resursele mai eficient, dar ar sprijini și diversificarea strategică a sectoarelor, ar facilita transferul de cunoștințe și ar atrage investiții transfrontaliere.
Cadru strategic pentru implementare
Pentru ca România să valorifice potențialul unui Fond de Fonduri, este esențială o strategie bine concepută. Aceasta implică inițiative paralele, precum construirea unui cadru de reglementare solid, stabilirea unor protocoale de guvernanță puternice și promovarea colaborărilor public-privat. Mai mult decât un design instituțional, procesul necesar presupune o schimbare fundamentală în modul în care România își imaginează viitorul economic.
Schimbarea transformatoare nu presupune pași incrementali — ci necesită strategii îndrăznețe și viziuni ce pot provoca paradigmele existente. Un Fond de Fonduri ar putea cataliza această transformare, promovând o dezvoltare mai dinamică, mai rezilientă și capabilă să accelereze integrarea României în circuitele economice internaționale.
Articol susținut de ROCA Investments