Andrei Munteanu, cercetător: Criteriile de evaluare a profesorilor sunt, în unele universități din România, ridicole, și probabil apărate cu înverșunare de cei care vor să mențină un status quo
În Statele Unite, unde sunt cele mai multe joburi academice, faptul că multe universități sunt private și depind în mare măsură de taxele de înscriere plătite de studenții internaționali – care nu s-au mai înscris – și incertitudinile economie au făcut ca numărul de posturi noi de profesor să scadă dramatic (cu circa 25% față de un an normal). Competiția pentru un job de profesor, care era acerbă și înainte de pandemie, a fost foarte foarte dură, spune cercetătorul în economie și profesorul Andrei Munteanu, într-o discuție cu HotNews.ro. Andrei a participat zilele trecute la conferințele ERMAS, desfășurate la Sibiu, alaturi de alți cercetători români care lucrează în străinătate. Am mai abordat cu el teme legate de vaccinare, conspirații, nivelul cercetării economice de la noi, viitorul joburilor sau populism. În final, l-am rugat să ne recomande câteva cărți sau flme care i-au plăcut.
Rep: A fost această criză corona o ”lebădă neagră”?
Andrei Munteanu: Da, se poate spune așa, în sensul că puțini au anticipat-o, sau, cel puțin, puțini au luat măsuri preventive. În retrospectivă, însă, mulți susțin că o pandemie care paralizează economia mondială era aproape inevitabilă. Interesant este documentarul Pandemic, din ianuarie 2020, care anticipa o astfel de pandemie.
Rep: Se vorbește despre muntele de datorii publice acumulate care urmează să fie plătite de generațiile viitoare. Credeți că inflația ar putea fi o cale mai ”simplă” de ieșire?
Andrei Munteanu: Depinde despre ce țări vorbim. De exemplu, Canada, unde locuiesc, a intrat în criză cu un nivel de datorii/PIB destul de scăzut (cel puțin dacă vorbim despre guvernul federal) și dobânzile scăzute pot reprezenta o oportunitate pentru niște investiții majore relativ ieftine în mai multe domenii de viitor. Până la urmă, atât timp cât banii împrumutați sunt folosiți pentru a stimula o creștere economică viitoare semnificativă, se pot evita inflația și împovărarea generațiilor viitoare. Întrebarea mai relevantă este dacă banii aceștia vor fi folosiți în mod inteligent.
Rep: Sunteți pro sau contra vaccinării?
Andrei Munteanu: Pro!
Rep: De ce?
Andrei Munteanu: Posibilele efecte secundare și probabilitatea complicatiilor sunt mult mai mici decat pericolele asociate cu COVID.
Rep: Cum vă explicați numărul ridicat de oameni- unii cu pregătire superioare- care cred în teorii ale conspirației?
Andrei Munteanu: Nu știu cât de ridicat este acest număr. Mai degrabă observ că cei cu studii precare și/sau marginalizați cumva de societate cred în teorii ale conspirației. Dar, da, sunt surprinzător de mulți oameni educați care cred în teorii ale conspirației. Cred că explicația e pur și simplu psihologică. Acești oameni se simt marginalizați sau trăiesc niște frustrări pe plan personal sau profesional, iar ideea că ei au acces la un adevăr ascuns, pe care ceilalți simpli muritori nu-l dețin, îi face să se simtă speciali și superiori celor din jur. De altfel, argumentele lor sunt copiate de la o teorie a conspirației la alta.
Experții sunt ba niște vânduți, ba spălați pe creier, ba incompetenți (asta deși cei care au acest gen de opinie, în general, nu au nici cea mai mică idee despre mediul în care sunt formați și operează experții) și conspiraționiștii, deși pretind că sunt un fel de liber-cugetători în căutarea adevărului, faultează metoda științifică în mod repetat, distorsionând faptele în toate felurile pentru a-și valida și confirma preconcepțiile, care nu au altă valoare decât că sunt împotriva curentului mainstream.
Rep: Pe Dvs în mod particular, cum v-a afectat social și profesional această pandemie? Ce s-a schimbat fundamental în viața Dvs?
Andrei Munteanu: În primul rând, anul școlar 2020-2021 a fost ultimul meu an de doctorat și am participat la piața muncii academică, care este oarecum centralizată. În Statele Unite, unde sunt cele mai multe joburi academice, faptul că multe universități sunt private și depind în mare măsură de taxele de înscriere plătite de studenții internaționali – care nu s-au mai înscris – și incertitudinile economie au făcut ca numărul de posturi noi de profesor să scadă dramatic (cu circa 25% față de un an normal).
Competiția pentru un job de profesor, care era acerbă și înainte de pandemie, a fost foarte foarte dură. În plus, cercetarea este o muncă foarte solicitantă psihic și este mult mai ușor când poți lucra într-un mediu în care te poți vedea și consulta cu colegi, poți participa la diferite conferințe, etc. Să faci cercetare singur de acasă nu este chiar plăcut. Singurul avantaj al pandemiei este că am putut participa la mai multe conferințe în mediul virtual fără a pierde timp sau bani călătorind. Totuși, oportunitatea de a întâlni și discuta cu colegi noi și de a pune la cale colaborări noi este mult mai limitată în mediul virtual.
Rep: Cum vi se pare nivelul cercetării economice din România? Dvs înșivă sunteți unul dintre cercetătorii români care lucrează în afara țării. Care sunt motivele pentru care mulți dintre specialișii de primă mână din cercetarea economică preferă să rămână în străinătate? Ce ar fi de făcut?
Andrei Munteanu: Povestea mea este un pic diferită de cea a multor altor cercetători români din afară. Eu am emigrat la vârsta de 12 ani în Canada cu familia. Cred că profesorul Sebastian Buhai a rezumat foarte bine situația din mediul academic din România într-o serie de articole, interviuri și bloguri. În esență, lăsând la o parte factorii materiali, din câte înțeleg eu, condițiile de lucru (adică nr. de ore predate, posibilitățile de a participa la conferințe și de a interacționa în mod regulat cu cercetători de top, posibilitățile de promovare, etc.) nu sunt foarte bune.
Aș mai adăuga ceva aici. Tatăl meu a fost profesor universitar și știu din experiențele lui că odinioară universitățile din România au fost pline de cadre didactice care terminaseră doar liceul sau făcuseră o facultate la seral. Acești oameni un numai că nu erau calificați să ocupe pozițiile pe care le ocupau, dar priveau cu suspiciune pe profesori mai tineri și mai competenți decât ei.
Dupa 1989, când s-au schimbat cumva criteriile de evaluare ale cadrelor didactice și s-a pus mai multă emfază pe publicare, unii din acești oameni, care nu aveau capacitatea și probabil nici interesul de a face cercetare, s-au descurcat cum au știut ei mai bine: plagiind articole sau cărți străine, exploatând doctoranzii și/sau publicând în reviste de foarte proastă calitate. Cumva, cred că această cultură instituțională persistă până în ziua de azi.
Drept dovadă, criteriile de evaluare a profesorilor sunt, în unele universități din România, ridicole, și probabil apărate cu înverșunare de cei care vor să mențină un status quo. Sper să nu am dreptate, dar cred că va mai trebui să treacă cel puțin o generație înainte ca lucrurile să se schimbe. Dar, bineînțeles, îi admir pe cei care chiar vor să schimbe sistemul în bine.
Rep: Pandemia a schimbat modul de muncă. Credeți că puterea de negociere se va muta mai degraba spre angajator sau spre angajat? Va fi o tendintă de durată?
Andrei Munteanu: Cred că, per total, trendul în ultimii 20-30 de ani în Vest este către o putere de negociere mai mare a firmelor, dar depinde de industrie și studiile pe acest subiect nu mă conving complet. Pentru angajați, puterea de negociere se va muta către anumite tipuri de angajați: cei cu competențe digitale ridicate, care vor fi din ce în ce mai căutați și care vor deveni din ce în ce mai productivi pe măsură ce așa-zisa economie digitală va lua amploare. Cred că este o tendință de durată și este îngrijorător, din punct de vedere social, faptul că mulți oameni nu au competențele necesare pentru a participa la această economie nouă. Pe de altă parte, în momentul de față, multe țări au penurii de mână de lucru pentru joburi necalificate. Pandemia a accelerat pensionarea timpurie a multor oameni și va fi o perioadă bună pentru angajați în anii următori, probabil.
Rep: Puseul inflationist la care asistăm este temporar sau de durată? Discuțiile sunt ample, argumantele sunt de ambele părți solide. Dvs în care tabără vă situați?
Andrei Munteanu: Nu sunt specializat pe macroeconomie, deci nu am o părere foarte clară. Totuși, nu cred că băncile centrale mint când spun că inflația este temporară. Calculul inflației pe ultimele 12 luni este contaminat de faptul că în primăvara și vara 2020 erau presiuni negative asupra prețurilor. Și, în câteva țări, în luna iunie, vedem o scădere a inflației față de cifrele din aprilie sau mai, ceea ce mă face să cred că acest puseu a fost temporar. Dar întrebați un macroeconomist mai degrabă!
Rep: Care sunt riscurile care ameninta revenirea economiilor, mai ales in cazul economiilor emergente?
Andrei Munteanu: Nu sunt un specialist in economii emergente. Dar bănuiesc ca riscul cel mai mare pe termen scurt este legat de faptul ca nu pot stăpâni pandemia și nu-si pot vaccina populațiile în mod corespunzător. Vor mai fi valuri de covid în țările care au rămas în urmă cu vaccinarea.
Rep: E mai bine sa fii in Euroland sau inafara lui?
Andrei Munteanu: Îmi place ideea de Eurobonds și împărțirea riscului între țări, ceea ce ar permite împrumutarea la dobânzi mai mici. Oricum, ca să ajungi în Euroland, trebuie să îndeplinești niște condiții destul de stricte și cred că e un obiectiv bun pentru România pe termen mediu. Pe de altă parte, adoptând moneda unică pierzi controlul politicii monetare.
Rep: Am auzit voci care spun că România are cea mai mică sumă cheltuită pentru sănătate per capita din Europa și cel mai mic grad de urbanizare. În vremuri normale e o problemă, acum e o oportunitate. Cu alte cuvinte, ne salvează sistemul nostru imunitar. Cei care au trăit mai greu, cu WC în curte, cu acces sporadic la medici și medicamente, deși poate că în vremuri bune au plătit asta cu suferință și o speranță de viață mai mică, acum vor face mai bine față bolii. E corectă această interpretare?
Andrei Munteanu: Dacă trăitul cu WC în curte ar îmbunătăți sistemul imunitar, nu s-ar muri pe capete de infecții și alte cauze ușor de prevenit în spitalele din România. În plus, populația este predominant bătrână și cred că faptul că nu are acces corespunzător la medicină preventivă înseamnă că sunt mulți indivizi vulnerabili din punct de vedere al sănătății. Dar asta este doar o opinie, nu sunt expert medical.
Rep: Ce ar trebui să invatam individual din aceasta pandemie?
Andrei Munteanu: Lecțiile individuale rămân individuale. Eu am învățat parcă să apreciez mai mult interacțiunile cu oamenii din jurul meu și să-mi pun în valoare timpul într-un mod diferit.
Rep: Care sunt principalele Dvs îngrijorari ca economist în momentul de fata?
Andrei Munteanu: Inegalitățile dintre cei cu competențe digitale și studii superioare și cei care lucrează în profesii pe cale de dispariție sau care sunt în declin. Asistăm la o polarizare a veniturilor care nu este de bun augur pentru stabilitatea socială. Natalitatea scăzută din multe țări amenința finanțarea bugetelor publice, și, în mod special pensiile și alte programe sociale. Imigrația este o soluție parțială în multe țări, dar integrarea noilor veniți poate fi problematică și creează tensiuni între ei și anumite grupuri de cetățeni care îi percep ca pe o amenințare economică și identitară. În plus, au apărut tehnologii care dau guvernelor și câtorva companii o putere imensă asupra cetățenilor. Ar mai fi emergența unor state cu un stil de guvernare autoritar, cu o mare poftă de expansiune și sceptice în privința modelului democratic/occidental. Și, nu în ultimul rând, degradarea mediului și problemele climatice cu care ne vom confrunta. Sper să greșesc, dar se poate să ne îndreptăm spre un secol tumultuos.
Rep: Criza corona va duce la un avans sau mai degrabă la un recul al populismului? Cum argumentați?
Andrei Munteanu: Inițial am sperat că atmosfera va fi similară celui celei de după Primul sau al Doilea Război Mondial, când, într-o anumită măsură, multe societăți s-au concentrat pe reconstrucție și au vrut să uite de anii războiului și să profite de viață. Cumva, s-a creat un fel de solidaritate, sau cel puțin așa alegem noi să vedem lucrurile cu un secol mai târziu.
Pe de o parte, cei cu competențe digitale nu au simțit prea tare efectele pandemiei. Unii chiar au profitat de faptul că nu mai au nevoie să facă naveta și pot locui mai departe de oraș și mai aproape de familie. Și, banii injectați în economie de băncile centrale au propulsat bursa la un nivel record, deci nici deținătorii de capital nu au avut de suferit.
Din păcate, cred că pandemia i-a afectat și îi va afecta în continuare mai mult pe cei mai în vârstă, pe cei marginalizați și pe cei cu un nivel de educație scăzut. Locurile lor de muncă, care erau deja amenințate, probabil că vor fi automatizate, eliminate complet sau exportate la un ritm accelerat. Acești oameni reprezintă un public perfect pentru discursurile populiste.
Rep: Cărți care v-au retinut atentia, filme pe care ni le-ati recomanda….?
Andrei Munteanu: Îmi plac foarte mult documentarele: Colectiv, Searching for Sugar Man, Won’t You be my Neighbor, The Act of Killing, OJ: Made in America, Hoop Dreams, American Factory sunt câteva care m-au impresionat în ultimii ani.
Câteva cărți ar fi: Schism (despre relațiile comerciale dintre China și SUA în ultimii 20 de ani), I, Claudius (o biografie a împăratului Claudiu), Say Nothing (despre conflictul din Irlanda de Nord) și Blackout/All Clear (o carte dintr-o serie SF despre istorici care călătoresc în timp), The Three-Body Problem… și multe altele.
INTERVIURILE HotNews.ro