Un român stabilit în Hong Kong mi-a povestit cum este să trăiești printre proteste și frica de China

Peste 300 de români trăiesc în acest moment în Hong Kong, oraș aflat în plină revoltă anti-totalitară. Protestele din fosta colonie britanică au intrat în a unsprezecea săptămână și nu există semne să se oprească prea curând, în ciuda amenințărilor din ce în ce mai directe ale autorităților chineze. În acest context foarte tulbure, am stat de vorbă cu un român stabilit de zece ani în Hong Kong care mi-a povestit cum este să-ți duci viața într-unul din cele mai fierbinți locuri de pe pământ.

Zilele trecute, dintr-un total de 7,5 milioane de locuitori ai regiunii administrative speciale Hong Kong, au ieșit în stradă să protesteze 1,7 milioane. Numărul este uriaș pentru orice țară din lume. Puțin context istoric ne ajută să înțelegem ce se întâmplă acolo.

Încă din prima jumătate a secolului XIX, Imperiul Britanic a intrat prin forță armată în posesia insulei Hong Kong. Era perioada în care marile puteri occidentale încercau să obțină deschiderea Chinei către Vest, adesea prin forță, motivate de potențialul ei ca piață de desfacere. Hegemonia britanică asupra regiunii a fost consfințită în 1898, când China concesiona Imperiului o nouă serie de teritorii adiacente pe o perioadă de 99 de ani.

În cei 150 de ani de administrație britanică Hong Kong-ul s-a transformat dintr-o alianță de cătune pescărești, cu câteva mii de locuitori, într-unul din cele mai importante porturi și centre financiare mondiale. A fost primul din cei patru așa-numiți tigri economici ai Asiei, după o industrializare rapidă în anii ‘50. Bursa din Hong Kong este în prezent a patra cea mai mare din lume, cu o capitalizare de peste două trilioane de dolari.

Însă în fundalul acestor performanțe a stat mereu incertitudinea privind viitorul insulei în cazul întoarcerii sub suveranitatea Chinei. În 1984 guvernul comunist și cel al Regatului Unit au semnat o declarație comună care stipula condițiile revenirii Hong Kong-ului sub autoritate chineză după expirarea concesiunii de 99 de ani.

Soarele apusese demult peste Imperiul Britanic iar partea engleză a fost de acord să returneze întreg Hong Kong-ul, nu doar teritoriile concesionate.

Hong Kong, de la colonie britanică la parte a Republicii Populare Chineze

Prin acordul agreat, zona avea să devină o regiune autonomă specială în cadrul Republicii Populare Chineze, cu dreptul de a-și păstra sistemul economic capitalist, libertatea comerțului, propria monedă, libertatea de exprimare și un sistem judiciar independent. Sub formula de „o țară, două sisteme”, Hong Kong-ul s-a întors sub suveranitatea Beijing-ului în 1997.

Protestele din ultimele luni nu au fost primele de acest gen după trecerea orașului înapoi la China. Unul din marile motive de nemulțumire e sistemul electoral nu tocmai democratic, reformarea sa lovindu-se constant de opoziția autorităților de la Beijing. Degradarea libertății presei și ingerințele tot mai accentuate ale părții chineze în problemele interne stârnesc și ele motive de îngrijorare.

China și-a luat angajamentul de a respecta 50 de ani prevederile înțelegerii „o țară, două sisteme” din momentul tranziției de putere. În ultimul timp însă pare din ce în ce mai puțin dispusă să facă asta. Catalizatorul care a declanșat protestele actuale a fost un proiect de lege al guvernului din Hong Kong care le-ar fi permis autorităților să rețină și să extrădeze persoane care sunt urmărite în teritorii cu care acesta nu are încheiate înțelegeri de extrădare, în speță China. Sistemul judiciar chinez e clasat pe a 82-a poziție din 126 de jurisdicții analizate de un studiu din 2019 al celor de la World Justice Project, domnia legii și statul de drept fiind cvasiinexistente.

Prin comparație, în același studiu Hong Kong-ul se află pe locul 16.

„În termeni foarte simpli, oamenii din Hong Kong nu vor să fie comuniști”

Eu am vrut să aflu cum se văd toate aceste lucruri prin ochii unui român care locuiește și lucrează la fața locului. Sunt îngrijorații românii de acolo de evoluția lucrurilor? Mi-a răspuns Roberto, un antreprenor român cu rezidență permanentă, stabilit de peste zece ani în Hong Kong. I-am folosit doar prenumele în articol, la solicitarea acestuia.

Cum ajunge un român să trăiască tocmai în Hong Kong?

Sunt implicat în importul și distribuția de vinuri de 22 de ani. În 2008, pe la începutul crizei financiare, locuiam în Elveția și aveam propria societate de import de vinuri, în special din România și Europa de Est. Mi s-a propus să încep o experiență în Hong Kong, în același domeniu, dar la o scară mult mai mare. Am considerat oferta tentantă, iar timpul mi-a dovedit că am luat decizia corectă.

Care crezi că sunt cele mai mari diferențe culturale între România și Hong Kong?

Diferențele sunt atât de mari încât aproape că nici nu există asemănări… Ca peste tot în Asia, există un imens decalaj între bogați și săraci. Situația este accentuată de faptul că Hong Kong-ul este cel mai scump oraș din lume, din punct de vedere al pieței imobiliare. Cea mai mare problemă este cea a locuințelor, pe care foarte mulți nu și le permit, iar o bună parte a populației trăiește în apartamente subvenționate de către stat.

Cei 7,5 milioane de locuitori, din care câteva sute de mii de expați, sunt, în marea majoritate, oameni modești și muncitori, fiind preocupați de familie și de viața de zi cu zi.

De ce se tem oamenii din Hong Kong? Au existat abuzuri ale autorităților din China?

În termeni foarte simpli, oamenii nu vor să fie comuniști! De exemplu, în 2013, la inițiativa Chinei, partidul majoritar a propus o lege prin care să fie introdusă în școli „educația patriotică”, cu scopul de a preamări sistemul comunist din țara-mamă. Ca răspuns, 700 de mii de oameni au ieșit pe stradă, iar proiectul de lege a fost retras. În ultimii doi-trei ani, mai mulți proprietari de edituri care au publicat cărți critice la adresa regimului din China, au fost efectiv răpiți de pe stradă în Hong Kong, Macau și Thailanda, duși cu forța în China și condamnați pentru fapte imaginare. Unul dintre ei era chiar cetățean suedez!

Protestele continuă deși autoritățile au anunțat că renunță la proiectul de lege care le-a declanșat. Ai simțit că exista o tensiune mocnită în societate înainte de izbucnirea acestora?

Cu toții am simțit că situația începe să se schimbe în rău de vreo câțiva ani încoace. Percepția generală este că guvernul chinez nu mai are răbdare până la expirarea sistemului „o țară, două sisteme” și vrea să-și impună autoritatea și sistemul politic comunist.

Carrie Lam, conducătorul de facto al Hong Kong-ului, nu a spus niciodată că legea a fost anulată, ci doar că „legea e moartă”. Experții juridici au ridicat obiecții cu privire la termenul folosit, iar oamenilor le este teamă că legea poate fi repusă pe tapet, având în vedere că partidele pro-China au majoritate parlamentară.

Există vreo diferență de percepție asupra autorităților locale comparativ cu cele din China?

Când este vorba de alegerea conducătorului țării, cei mai bogați și influenți 1 800 oameni de afaceri fac o listă, care este aprobată de Beijing. Alesul face parte, de bună seamă, din respectiva listă. Autoritățile chineze numesc acest proces „alegeri democratice”. Este clar că persoana respectivă servește intereselor Chinei, nu ale Hong Kong-ului. Cei care simpatizează cu China fac parte din generațiile mai vechi, plus cei care au afaceri și investiții acolo. Pentru alegerile legislative partidele pro-democrație își recrutează baza din rândul tinerilor, marea majoritate studenți, a intelectualilor și progresiștilor.

Ce scrie presa locală despre proteste?

Presa din Hong Kong este împărțită iar prezentarea acțiunilor protestatarilor, respectiv ale poliției, se face în funcție de afinitatea politică a ziarelor. Cu toții sunt de acord că nu este bine pentru Hong Kong ceea ce se întâmplă, dar nimeni nu face primul pas spre „împăcare”.

Cum afectează protestele viața orașului și cea a omului de rând?

Locuitorii sunt cel mai mult deranjați de faptul că protestele, unele aprobate de către poliție, altele nu, blochează străzi, chiar autostrăzi și câteodată linii de tren sau metrou. Din acest motiv transportul devine problematic. Este singurul fapt care afectează în mod direct viața cetățenilor.

Ţii legătura și cu alți români din oraș? Cum privesc ei protestele?

Suntem în jur de 300 de români în Hong Kong. Câțiva dintre noi ne întâlnim lunar la un pahar de vorbă, sărbătorim împreună Paștele, Crăciunul, Ziua Iei și, în general, orice altă ocazie de a ne afla împreună. Cred că marea majoritate a comunității îi susține pe protestatari. Inconvenientele legate de transport nu sunt considerate o problemă, în comparație cu agresiunea statului chinez.

Presa internațională a scris că autoritățile chineze au trimis membrii triadelor să bată protestatarii. Ți-a fost vreodată teama să ieși pe stradă?

Este adevărat și nu a fost pentru prima oară când s-a întâmplat asta. Triadele s-au implicat și în 2014, când au avut loc protestele Mișcării Umbrelelor Galbene, care au dus la blocarea centrului financiar și de afaceri pentru patru luni. Au fost adevărate lupte de stradă, din fericire fără victime, în afara sutelor de răniți. Conducătorii mișcării de protest au fost judecați și condamnați pentru instigare la rebeliune, cei care i-au atacat violent nu.

Ai participat la vreun protest care s-a soldat cu violențe?

Majoritatea protestelor sunt pașnice, inclusiv cel mai cunoscut, din urmă cu două luni, când două milioane de oameni au ieșit pe stradă și au cerut abrogarea proiectului de lege. A fost de neînchipuit, e greu să îți imaginezi atâția oameni pe stradă, un pic mai mult de 25% din populația țării. Protestele violente sunt cele în care poliția se implică, încercând să desființeze baricadele ridicate de manifestanți. Am participat la proteste de multe ori, am avut însă grijă să mă țin la o distanță de siguranță, atunci cand manifestațiile au degenerat în violențe, și de o parte și de cealaltă.

Ai putea să faci o paralelă între protestele din ultimii ani din România și cele din Hong Kong?

Citesc presa din România în fiecare zi, sunt la curent cu tot ce se întâmplă în țară. Cred că, deși situațiile nu se pot compara, ele se aseamănă prin faptul că și unii, și alții protestează contra unui guvern corupt și a unei situații economice de care mulți sunt nemulțumiți. Oameni din toate păturile sociale sunt prezenți, cu o înclinație către tineri (îndeosebi studenți în Hong Kong) și oameni din clasa de mijloc. Aici avocații au protestat împotriva legii privind extrădările, în România magistrații au manifestat împotriva modificărilor legilor justiției.

Dacă autoritățile chineze decid să intervină în oraș și să elimine statutul special de care se bucură în prezent te-ai întoarce în țară?

Autoritățile chineze pot interveni, deși aceasta ar putea sa Ie coste enorm din punct de vedere politic și economic. Statutul de care se bucură Hong Kong-ul nu poate fi eliminat legal, deoarece acest lucru ar încălca tratate internaționale în vigoare la ora actuală. Oricum, avem cu toții un plan B, în caz de probleme majore. Dar ne vom regrupa, cu siguranță, undeva tot în spațiul asiatic.