Coronavirus: O săptămână în zona roşie: “Le transmit celor din România că sunt prea alarmaţi” ​​VIDEOJURNAL

Cu Ramona, românca din Codogno care ne-a povestit începutul carantinei în oraşul cu cel mai mare număr de infectaţi cu coronavirus, am rămas în legătură permanentă. Ne scriem zilnic şi îmi povesteşte cum e să trăieşti în “zona roşie” din nordul Italiei. În provincia Lodi sunt peste 120 de cazuri confirmate de persoane purtătoare de virus. Codogno a fost supranumită de unii “Wuhanul” Europei: aici s-a descoperit primul caz de infecţie – “pacientul 1” şi e considerat unul din cele două focare din Peninsulă.

De vineri, de când s-a dat alarma în toată Italia, Ramona stă mai toată ziua acasă. E sănătoasă, nu are cunoştinţe diagnosticate cu noul virus. Fabrica unde lucrează e situată tot într-o localitate din zona roşie, Castiglione d’Adda. “Nu mergem la serviciu, toate fabricile sunt închise pentru două săptămâni, dar suntem plătiţi”.

Lumea se împarte în două: “Speriaţii şi cei liniştiţi”

Aici lumea se împarte în două, îmi explică: cei care “sunt foarte speriaţi” şi stau în case, iar cealaltă categorie – cei care mai ies prin oraş, sunt mai liniştiţi. Ramona face parte din a doua categorie. Sâmbătă îmi trimite un video din piaţa principală a oraşului. Se văd câţiva bătrâni, două persoane cu câinii la plimbare, alţi câţiva cu bicicleta, ba chiar şi un cuplu cu un copil. “Vezi, aici în piaţă de obicei e plin, terasele şi barurile sunt pline, acum toate localurile sunt închise.”.

Farmacia e deschisă, “dar medicamentele se vând printr-o fereastră”. O întreb dacă a găsit să-şi cumpere mască. “Nu, nu mi-a trebuit. Am înţeles că nu mai erau de vânzare, dar că vor aduce, vor aproviziona”.

Informaţii de la primărie

În fiecare zi, primăria din Codogno publică pe site-ul oficial şi pe pagina de facebook informaţii utile, cum ar fi lista supermarketurilor deschise şi programul de funcţionare. “Baruri şi restaurante – închise; evenimente – suspendate; farmacii – deschise; servicii religioase – suspendate; mâncare la domiciliu – serviciu normal; săli sportive- închise; şcoli şi grădiniţe – închise; magazine de ţigări – închise”. Joi, 27 februarie, o veste bună: se deschid chioşcurile cu ziare. Mai sunt anunţuri legate de programul de strângere a gunoiului menajer, de curăţenie a străzilor.

“Avem de toate în magazine”

“Da, eu ies să fac aprovizionare aproape zilnic. De obicei merg la supermarket pe jos. Dar am văzut că au deschis şi măcelăria, un magazin de fructe, iar brutăria dimineaţa, când fac pâine. Singura diferenţă e că se intră câte doi, trei clienţi în magazinele mici, şi tot în grupuri cu un număr limitat, în supermarket. Am aşteptat cam 10 minute să intru în supermarket, intrăm câte cinci persoane odată. Ni se spune să folosim mănuşi să împingem cărucioarele. Nu lipseşte nimic, mai ales că avem 6 supermarketuri, la o populaţie destul de mica. Mă uit cu uimire la ce au povestit unii la televizor, în România, că rafturile sunt goale aici, că e panică. Nu e adevărat, cel puţin unde am fost eu, era marfă”.

Drept dovadă, îmi trimite un video din magazin şi unul de afară. Rafturile sunt pline cu de toate: conserve, portocale, pastă, bulion, biscuiti, carne proaspătă, lapte, iaurt. Pe coridoare se văd ofertele la diferite produse, inclusiv legume şi fructe proaspete. Clienţii sunt liniştiţi, se plimbă cu căruciorul, se uită pe preţuri. Toţi cu mască pe faţă. „Vezi, abia a sosit, afară e un camion care descarcă marfă. Sincer, nu înţeleg de ce unii vorbesc de situaţii de panică. Le transmit de aici, din Codogno, să nu mai alimenteze alarmisme”.

Primesc alte imagini din oraş: maşini parcate, linişte, străzi aproape pustii. Băncile sunt închise. Mulţi oameni cu câinii la plimbare. Câţiva la rând în faţă la farmacia din centru. “Am prieteni care nu ies din casă. Doi italieni pe care îi cunosc, sunt mai îngrijoraţi, dar au spus că dacă e să se îmbolnăvească, asta e. Primarul ne-a transmis să evităm aglomeraţiile. Eu prefer să mă plimb puţin, cât de cât, în fiecare zi. Pe stradă sunt poliţişti, garda de finanţe, toţi cu mască pe faţă. Am înţeles că nu ajută cu nimic, măştile, sunt pentru cei bolnavi ”. Se simte totuşi că e o situaţie de criză: “Sunt filtre la intrarea în oraş, trec ambulanţe, maşini de poliţie des, sunetul sirenelor e teribil, dar depinde şi de zile. Azi (27 februarie, n. red) nu am auzit ambulanţe. Din câte am aflat, după transportul fiecărui bolnav, ambulanţa trebuie dezinfectată”.

“Cum îmi petrec timpul? Fac curăţenia de primăvară”

Ce face toată ziua în casă ? „M-am apucat de curăţenia de primăvară ! Mă plictisesc să mă uit la tv toată ziua, dar urmăresc ştirile pe principalele posturi. Din toată nebunia asta, nu înţeleg cât e de periculos virusul asta, sau e exagerată situaţia. Cine are de câştigat dacă se crează panică ? În rest, eu aştept să se termine tot, mai ţin legătura cu prietenii pe messenger. Am o aplicaţie, Codogno smart, prin care suntem informaţi de primărie în legătură cu noutăţile. De exemplu, am aflat a fost suspendată plata facturilor”.

Ramona are părinţii şi bunica în România. A aflat de primul caz confirmat în ţară. “Părinţii sunt tineri, nu mă îngrijorez pentru ei, au circa 60 de ani. Dar bunica are 83 de ani. Cred că dacă ajunge virusul în România, e cam jale cu sistemul sanitar de la noi”.

Înainte să ne salutăm, o întreb pe Ramona care e primul lucru pe care îl va face când se va termina criza: “Ah, abia aştept să ies cu prietenii la un cappuccino, la o terasă!”