Laserul de la Măgurele. Ce s-a întâmplat de România nu a ajuns să fie inclusă în ERIC

• Există două scandaluri cât casa de mari, unul internațional, altul în cadrul institutului, care umbresc cel mai mare proiect de cercetare științifică din România, din toate timpurile, Laserul de la Măgurele. Articolul de mai jos vorbește despre scandalul extern și descrie pe scurt cum a ajuns România să nu facă parte – sperăm, deocamdată – din consorțiul ELI ERIC.

  

  ”Laserul de la Măgurele”Foto: ELI-NP.ro

• Realist vorbind, faptul că România nu a fost inclusă în ERIC înseamnă că nu vom mai putea accesa proiecte europene de cercetare în domeniul laserilor, pentru că în mod firesc banii se vor duce la entitatea cea mai calificată să-i absoarbă, adică consorțiul făcut de Cehia și Ungaria. Laserul va trebui întreținut de statul român.

• Au apărut tot felul de scrisori de susținere bizare care indentifică proiectul Laserului cu persoana lui Nicolae Zamfir. Asta, în timp ce managementul lui Zamfir este din ce în ce mai contestat atât în mediile europene, cât și la el în Institut.
• Proiectul ELI-NP este foarte întârziat și curând își va pierde titlul de de cel mai puternic laser din lume, fără să fi produs vreun experiment important în această calitate.
• Felul cum a procedat guvernul PSD în ultimii ani în negocierile cu instituțiile europene și cu țările care compun ELI ERIC a știrbit dramatic reputația României.
• Pentru a aplica din nou la consorțiul european, România trebuie să se supună, la fel ca toate celelalte state, unor reguli de transparență și poltici de cercetare comune. Ceea ce se pare că nu prea a voit până acum.

Scandalul internațional.De ce nu a intrat România în ERIC?

”Europa nu are nici măcar o singură companie în stare să livreze echipamentul”, spunea anul trecut Nicolae Zamfir, directorul ELI-NP, citat de ScienceBusiness.net, un site bruxelez important. Zamfir se referea la celebra de acum sursă de raze gamma. Declarația e făcută în octombrie 2019, la câteva zile după ce o firmă americană câștigase noua licitație privind acestă sursă gamma. Era o declarație teribilistă care punea capac unei lungi și amare dispute cu Comisia Europeană și ELI-DC – organizația care se ocupă de înființarea ERIC. A fost o dispută care a durat doi ani și în care partea română, ELI-NP și guvernul, au ignorat cu tenacitate apelurile la conciliere și găsire de soluții, uneori chiar le-a sfidat.

Dacă analizăm istoricul acetor dispute vom observa cu ușurință cum, de la un moment dat, Ministerul Educației sau al Cercetării, conducerea Institututului Național de Cercetare Dezvoltare pentru Fizică și Inginerie Nucleară – Horia Hulubei (IFIN – NH), Guvernul PSD al României din acei ani, refuză dialogul, posibilitatea vreunei soluții propuse, nu răspunde nimeni la scrisori oficiale ale miniștrilor din țarile implicate etc.

Am discutat despre aceste aspecte cu mulți cercetători români și străini și toți își pun întrebarea dacă partea română chiar a dorit intrarea in ERIC, pentru că acțiunile și declarațiile Guvernului și ale conducerii IFIN-HH parcă au fost mereu în sens opus.

• O curiozitate: Intr-un articol aparut pe site-ul Stirile ProTV în 11-12-2019 07:22, deci cu cateva luni înainte de anunțul privind neincluderea României în ELI ERIC se scria : ”Laserul de la Măgurele a fost construit cu peste 300 de milioane de euro, bani europeni. Pentru a funcţiona, centrul are nevoie şi de finanţare de la Guvern, de aproximativ 30 de milioane de euro pe an.” Adică exact suma pe care o calculase Banca Mondială că ar acoperi costurile pentru întreținerea laserului, dacă România nu intră în ERIC.

De ce pare că România nu a dorit de fapt integrarea in ELI ERIC?

A fost reziliat contractul cu EurogammaS, iar acest lucru a creat o imensă dispută cu instituțiile europene

În 2018 a fost reziliat contractul cu EuroGammaS, un consorțiu cu organizații din 8 țări europene și din care fac parte Istituto Nazionale di Fisica Nucleare (Italia) (liderul consorțiului), Università degli Studi di Roma “La Sapienza” (Italia), Centre National de la Recherche Scientifique (Franta), adica „ministerul cercetarii stiintifice” din Franta, Alsyom S.A.S (Franta), Comeb S.R.L (Italia), ScandiNova Systems AB (Suedia). Anularea contractului a dus la o întârziere de cinci ani – cel puțin – a instalării sursei. Dintr-o declarație unui reprezentant ScandiNova Systems AB instalația EuroGammaS ar fi fost gata în proporție de 94 la suta în momentul rezilierii. ”Acest echipament foarte scump va fi aruncat la gunoi”, mai spunea reprezentantul suedez, citat de ScienceBusiness.net.

Nu discutăm aici dacă consorțiul EuroGammaS se face vinovat de ceva sau nu, dacă a întârziat sau nu cu livrarea echipamentelor, dacă a avut sau nu dreptate când a cerut ELI-NP să modifice clădirea care ar fi adăpostit sursa de raze gamma și care au fost motivele pentru care care conducerea ELI-NP a refuzat, deși consorțiul se angajase să o modifice cu fonduri proprii. Aceste aspecte vor fi judecate de tribunale. Cert este că din cauza acestui conflict cu EuroGammaS s-a ajuns la dispută intensă și profundă cu ELI-DC, instituția europeană care se ocupă de inființarea consorțiului ERIC. Partea română fie nu a putut, fie nu a dorit să o soluționeze sau măcar să o calmeze.

Iar managementul unui proiect se judecă în primul rând în funcție de rezultate. Nu de declarații belicoase sau triumfaliste, de scrisori de susținere, de minciuni, de comisii de disciplină, amenințari, dări în judecată și război cu proprii angajați – deși contează și astea când e să judece cineva.

Franța a interzis oficial orice fel de cooperare cu Institutul de Fizică Nucleară

Franța, patria lui Gerard Mourou, premiantul Nobel pentru descoperiri în domeniul laserilor, cel mai important susținător al lui Nicolae Zamfir, directorul Institului, si tara in care si-a luat doctoratul Horia Hulubei, cu nobelistul Jean Perrin, a ajuns să interzică orice colaborare a cercetătorilor francezi cu cercetătorii din IFIN-HH în domeniul fizicii nucleare și al laserului. Iarăși nu vorbim de cauze, explicații și vinovății. Ceea ce contează în primul rînd e rezultatul, adică embargoul total al Franței. Cităm din articolul publicat pe Contributors.ro de Ocatavian Micu și Ovidiu Pâțu: ”Pentru a înțelege dimensiunea problemei trebuie precizat că în decembrie 2018 ministrul cercetării din Franța (țară care a susținut implementarea ELI-NP în România) a emis un document (link) prin care se suspendau toate colaborările franceze cu pilonul ELI-NP și se interziceau echipelor franceze participari în proiecte care implicau cercetători din ELI-NP (aceste interdicții nu se aplicau în cazul pilonilor din Cehia și Ungaria). Această interdicție este valabilă și acum după cum se vede din următorul mail trimis la începutul anului (link).”

Autoritățile române au ignorat deliberat scrisorile și apelurile la negociere ale partenerilor din proiectul ELI

Autoritățile române au refuzat pur si simplu să răspundă în vreun fel la apelurile europenilor de a gasi soluții problemelor create de decizia de a anula contractul pentru construirea sursei gamma de proveniență europeană. De pildă, Ministrul Cercetării din guvernul PSD, în acea vreme Nicolae Hurduc, nu a răspuns la nici o scrisoare ce îi era adresată de către miniștrii cercetării ceh, francez și italian care încercau o mediere. Le-a ignorat cu desavârșire, așa cum a ignorat orice întrebare pe această temă. Și nu se poate spune că Ministrul Hurduc nu ar fi știut situația, a avut mai multe vizite la ELI-NP și întâlniri cu conducerea facilității chiar în acea perioadă.

Iată cum descria Corina Crețu, în 2019, când încă era comisar european, la un moment dat situația:

”Mărturisesc că sunt foarte îngrijorată de ultimele evoluții privind proiectul ELI de la Măgurele; și mă refer în mod special la litigiul existent între beneficiarul proiectului, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică și Inginerie Nucleară Horia Hulubei (IFIN-HH) și consorţiul european EuroGammaS (EGS) privind realizarea Sistemului Fascicul Gamma de la Măgurele, care pune în pericol finalizarea proiectului. … Partea romana a apelat la Comisie sa incercam sa deblocam situatia. Am explicat pe larg pasii pe care i-am facut, colegul Moedas, Comisarul pentru cercetare, impreuna cu mine si serviciile noastre. E un proiect mult intarziat, pe care l am fazat tocmai pentru a nu se pierde banii. Intarzierile nu se datoreaza celor de la Magurele, ci faptului ca Acordul de mediu a fost obtinut in mai mult de doi ani . Eu m-am simtit datoare sa trag un semnal de alarma, vazand ca a trecut mai mult de o luna de cand am trimis, Comisarul Moedas si cu mine, scrisoare oficiala catre dna Prim Ministru si nu avem un raspuns. Mi se pare ireal ca partea romana apeleaza la Comisie, am adus la aceeasi masa ministrii cercetarii din tarile implicate, am agreat impreuna pasii de urmat iar acum se ignora total aceste eforturi si tot ce s-a discutat. Decizia apartine în totalitate Guvernului Romaniei, dorim doar sa stim care e aceasta decizie, pentru ca sunt in joc milioane de euro şi un proiect emblematic pentru România şi UE. Numai bine va doresc„, scria Crețu pe Facebook.

Întârzierile mari în derularea proiectului Laserului de la Măgurele.

Motivul oficial al neincluderii României în ERIC a fost cel al întârzierii lucrărilor la laserul românesc. Mai întâi a fost o întârziere privind un aviz de mediu, de doi ani, iar acest lucru probabil nu se poate imputa direct conducerii IFIN, deși era un risc care trebuia asumat. Apoi, e întârzierea cu sursa gamma. Au mai fost și altele. Rezultatul: facilitatea ce trebuia să fie în 2015 gata, abia – dacă totul merge perfect de acum încolo – va putea fi finalizată în 2023. Deci, în cel mai bun caz e vorba de 11 ani, în loc de șase. Intârzierea în acest proiect de cercetare de vârf este mult mai gravă decât în cazul să spunem al unei autostrăzi, pentru că aici e vorba de compețiție. De exemplu, deja un laborator chinez a raportat și el 10 PW potențiali, la fel ca și ELI-NP, și un puls efectiv de 1 PW . Mai mult China a început construirea unei facilități laser (SULF) care va ajunge la o putere de 100 de petawați, în 2025. Statele Unite, după cum se arată în mai multe articole, de pildă aici, nu au ținut pasul în compețiția laserilor de putere, dar deja se fac investiții și proiecte din ce în ce mai îndrăznețe în domeniul laserilor de putere mare. Probabil acesta e și motivul pentru care americanii au devenit interesați de Laserul din România, (vezi aici).

Probabil, conducerea ELI-NP se amăgește că ar putea subzista pe banii statului român, în loc de bani din proiectele europene. Or, pare destul limpede că de acum banii pentru cercetare în domeniul laserilor din programele europene se vor duce doar la facilitățile incluse în ERIC.

Și, foarte curând, dacă acest lucru nu s-a întâmplat deja, laserul de la Măgurele nu va mai putea fi numit cel mai puternic laser din lume.

Alăturăm opinia unui important fizician român, care le scria colegilor din IFIN:

• ”Trebuie spus de asemenea ca ELI-NP este intr-adevar cel mai mare proiect de cercetare romanesc, dar apreciez (avand cel putin experienta altor 4 experimente/proiecte mari in care am fost si sunt implicat) ca gradul sau de complexitate nu este unul foarte ridicat, daca il comparam cu mari experimente de fizica nucleara de exemplu, desfasurate in mari laboratoare terestre si subterane in mari centre de cercetare internationale si este cu mult sub proiectele LHC-CERN (fizica energiilor inalte) sau DUNE-Fermilab (fizica neutrinilor). De ce aduc in discutie aceasta comparatie? Pentru a compara si timpii de implementare ai ELI-NP versus aceste proiecte, stiut fiind ca acesti timpi de implemenare joaca un rol determinant in “eficienta/utilitatea” proiectului. Degeaba vei ajunge sa obtii rezultatele stiintifice preconizate si/sau sa oferi solutii pentru aplicatii dupa un timp care depaseste mult perioada preconizata. S-ar putea ca aceste rezultate sa fi fost deja obtinute (inclusiv prin alte metode) iar aplicatiile sa-si fi gasit deja rezolvarea. Timpul necesar pentru implementarea LHC-CERN, insemnand acceleratorul de particule si cele 4 mari experimente aferente (CMS, ATLAS, ALICE si LHCb), insemnand achizitii, construire, punere in functiune, inclusiv testare, a fost cca. 12 si va dura cca. 10 ani la DUNE (fiind in Board sunt impresionant progresul facut pana acum in cei 5 ani de la demarare). La inceput, pentru ELI-NP se vorbea de finalizarea implementarii la sfarsitul lui 2015, apoi aceasta perioada a crescut treptat, ajungand acum sa se vorbeasca (nefiind sigur) de 2023, deci deja 11 ani, poate mai mult, pana la functionarea sa la parametrii prevazuti. ”

”Uimirea și indignarea” lui Nicolae Zamfir

Practic, ELI-DC nu putea să amâne trei ani – în cel mai bun caz – inființarea ERIC pâna când termina România de implementat proiectul. Aceste aspecte erau clare conducerii IFIN, i se comunicaseră. De pildă, în noiembrie 2019 ELI-DC ISTAC (The International Scientific and Technical Advisory Committee) a emis un raport în care se arată că: Întârzierea implementării instalației ELI-NP va avea cu siguranță un impact asupra misiunii științifice generale. Scenariul actual face dificilă continuarea unei dezvoltări în timp util a celor trei facilități; planul de a începe ELI ERIC bazat pe ELI Beamlines și ELI-ALPS apare ca singura modalitate viabilă de a merge mai departe; ” Deci, în luna mai, cănd a fost anunțată înființarea ERIC fără România, faptul nu mai era vreo surpriză pentru cineva. Poate doar pentru conducerea ELI-NP – ”Laserul de la Măgurele” – care imediat după anunțul de constituire a ERIC fără România a publicat pe site-ul propriu un fel de scrisoare deschisă în care își exprima uimirea și indignarea.

România cerea un statut special în cadrul ERIC. În loc de statut special a fost lăsată pe dinafară

Nicolae Zamfir spunea acum mai mulți ani că sediul ELI ERIC va fi în România, la Măgurele. Între timp România nici nu a fost inclusă în ERIC. Unul dintre motivele neincluderii au fost unele ”puncte de vedere” care nu se potriveau cu statutul și regulile ERIC. Ce aspunea Dragoș Ciuparu, actualul Secretar de stat pentru Cercetare, pe 17 mai, după anunțul privind înființarea ERIC fără România:

“Au fost niște discuții prin care se susțineau anumite decizii la nivelul ERIC care în opinia noastră erau anormale. Se refereau la faptul că pentru ca să poți să angajezi, de exemplu, o femeie de serviciu la ELI-NP[pilonul din România reprezentat de Laserul de la Măgurele – N.Red.] trebuia să obții aprobarea ERIC. Iar controlul mergea până la aplicarea experimentelor. Deci foarte multe decizii anormal ridicate la nivel de ERIC, ceea ce însemna că se pierdea foarte mult din independența științifică, funcțională și administrativă a tuturor pilonilor. În condițiile astea, România a expus niște puncte de vedere și, la un moment dat, s-a întrerupt dialogul”.

Până la urmă, de ce să nu cedeze laserul de la Măgurele puterea decizională către ERIC?

“Nu prea este normal. Această infrastructură de cercetare a fost construită din fonduri pentru dezvoltare regională. Cu alte cuvinte, ELI-NP trebuie să creeze dezvoltare regională în zona în care se află, respectiv București-Ilfov. Deci să genereze proiecte care să duca la dezvoltare de companii. Dacă ERIC ar lua deciziile astea, România nu ar mai avea niciun control pe dezvoltarea de tehnologii pe ceea ce se face la ELI și am putea să nu ne mai atingem indicatorii din proiect. Ne așteptăm să apară companii care să aplice rezultatele cercetării. Dacă agenda de cercetare este stabilită de ERIC, ceea ce nu este în regulă, pentru că facilitatea ea a fost construită din banii alocați României… Nu se poate cu banii României să construiești o infrastructură care să fie cooordonată de Lituania, de exemplu”, a afirmat Ciuparu, pentru Edupedu.ro.

Cehia și Ungaria nu au avut însă o problemă cu această cedare a puterii decizionale, Romania este singura care a ridicat obiecții. Nu este greu de imaginat de ce. De altfel se și spune explicit în ”poziția” publicată pe site-ul ELI-DC. E vorba de transparență și verificabilitate, în primul rînd. Transparență în felul cum sunt cheltuiți banii – ”OPEX – [adică devizul de cheltuieli] – trebuie să fie pe deplin transparent – similar in cazurile ELI Host și Facilitățile ELI” – transparență privind evaluarea științifică, transparență privind politica de acces a utilizatorilor.

”Poziția privind includerea ELI-NP în ELI ERIC în acord cu membrii fondatori ai ELI ERIC”.

• ”Facilitatea ELI-NP s-ar putea afilia îndeaproape ca Partener Strategic, cu mențiunea de a respecta Politicile Statutare ale ELI ERIC, inclusiv Politica de Evaluare Științifică și Politica de Acces a Utilizatorilor;
• Sustenabilitatea financiară a facilitații ELI-NP trebuie să fie demonstrată, în mod clar, de către Guvernul României; OPEX-ul trebuie să fie pe deplin transparent – similar in cazurile ELI Host și Facilitățile ELI;
• Pentru a atinge condițiile de mai sus, managementul ELI-NP trebuie să demonstreze cooperarea cu bună credință și capacitatea de a conduce o instalație internațională într-un mod transparent și verificabil, un mod compatibil cu Statutele ELI ERIC și cu alte facilități internaționale.”

Ca sa fie clar, apartenența României la ERIC este, în principiu, reglementată în mod specific de Regulamentul ERIC și de Statutele ELI. Aceste statute si regulamente au fost deja aprobate de România la începutul proiectului. Se stia de la inceput ca ELI-ERIC va functiona dupa modelul CERN: adică, un grup de state afiliate la ELI-ERIC, care hotarasc în comun politica științifică urmată (ce subiecte trebuie investigate si ce experimente trebuie efectuate), care sunt costurile, care sunt echipele/specialistii care efectueaza experimentele etc. Exista o gamă largă de posibilități pentru includerea ELI-NP în ERIC. Ar putea fi complet integrat în ELI ERIC sau ar putea opera oarecum independent, furnizând diferite servicii. Dar toate deciziile, dacă România se alătură ERIC, trebuie să fie în conformitate cu statutul și politicile ELI ERIC. Celelalte două instalații (din Cehia și Ungaria) au declarat clar că doresc să fie integrate (până la sfârșitul anului 2022) și operate de ELI ERIC în condițiile date. România a ridicat obiecții, în condițiile în care deja întârzierile cu ELI-NP, laserul de la Măgurele, puneau în dificultate întregul proiect ELI. Apartenența la ERIC nu înseamnă a renunța la „proprietatea” instalațiilor, ci înseamnă un buget comun, o guvernanță comună și o administrare comună. Bineînțeles, țările ce găzduiesc facilitățile sunt cele ce decid guvernanța comună, astfel încât să fie menținut controlul statelor asupra deciziilor majore.

După neincluderea României în ELI ERIC, autoritățile române nu au făcut nici un demers oficial pentru reintegrare, până acum, dar au existat unele discuții informale cu reprezentanți ai ELI DC si Comisia Europeană.

L-am întrebat și pe Nicolae Zamfir, luna trecută, de ce nu a fost România inclusă în ERIC. Redăm mai jos răspunsul său. Am revenit acum cu un nou set de întrebări și vom publica răspunsurile sale imediat ce le primim.

Reporter: Aș vrea să ne explicați de ce cele două țări Ungaria și Cehia au ales să formeze ERIC singure, în condițiile în care planurile fuseseră făcute și cu România.

Nicolae Zamfir: Aceasta a fost politica Comisiei Europene încă de la instituirea proiectului, de la decizia de a se construi ELI în trei țări, centre care să fie complementare din punct de vedere științific. Noi am participat la toate acțiunile acestui ELI-DC. Scopul și spiritul acestuia a fost să pregătim documentele pentru ELI ELITE. Am participat și la pasul unu, în care statele membre și-au declarat angajamentul de a face ERIC. Este un acord politic în această privință, deci nu are nici o justificare această aplicație pentru ERIC, doar din partea celor două state. Noi suntem gata să fim operaționali. Din punct de vedere științific și tehnic suntem cel puțin la nivelul celorlalte centre. Suntem gata să primim utilizatori externi. După cum probabil știți din presă, laserul de mare putere este funcțional. În martie am început primul experiment care are succes, cu laboaratoarele fiind gata, la fel ansamblurile experimentale și sistemul gamma este in proces de a fi construit.

Reporter: La Comisia Europeană se poartă negocieri pentru revenirea la ELI ERIC cu România introdusă acolo. Pe ce se bazează România? Ce le explică celor de la Comisia Europeană, și v-aș întreba, în continuare, în cazul în care România nu ar mai intră în consorțiul asta de trei, cât de grav ar fi, cât de mult ar afecta activitatea laserului?

Nicolae Zamfir: Deocamdată, noi considerăm că această acțiune a Cehiei și a Ungariei de a acționa fără noi nu are nici o bază, cum v-am spus. Noi participăm de 10 ani la acțiuni de pregătire pentru ELI ERIC. Sigur că în final Comisia Europeană va decide dacă primește această aplicație sau nu. Oricum în ERIC nu intră Institutul sau Centrul, ci intră România, deci este o problemă de țară. Sigur că toți factorii cu responsabilități în acest domeniu vor acționa pentru rezolvarea situației. Ce va pot spune eu cu privire la finanțare, au mai apărut și în presă câteva afirmații care nu erau chiar corecte. Dacă va uitați peste regulamentul ELI ERIC este un nou concept aprobat de Parlamentul European, un nou tip de instituție de tip european, dar nu aparține și nici nu este finanțat de Comisia Europeană, ci implică niște reguli care sunt aprobate de Comisia Europeană. Ideea este să avem standarde comune pentru aprobarea experimentelor. Centrelor sunt deschise tuturor cercetătorilor, cel puțin din Europa, dar sigur că participa și cercetători din SUA. Accesul este bazat pe merite științifice. Există un board internațional care evaluează propunerile, face recomandări de acceptare, iar finanțarea centrelor, și în particular al centrului nostru este o combinație de finanțare națională, finanțare prin aplicarea la proiecte naționale și europene și mai este o parte finanțată prin proiecte ERIC. Ideea ERIC este să fie atrase și alte țări care manifestă interes de a participa la experimente și pe măsura interesului participa și financiar. Deocamdată ați văzut că Lituania și Italia sunt interesate, nu știu însă în ce măsură vor participa la operarea acestor centre. Lituania are o comunitate foarte bună, dar foarte mică și rămâne de văzut in ce măsură, Comisia Europeană au depus-o fără noi, cu toate că noi am participat la elaborarea documentelor pentru pasul doi.

Reporter: Zilele trecute Guvernul a hotărât că laserul de la Măgurele este de interes național. În ce măsură va ajută acest pas?

Nicolae Zamfir: Există o lege de 20 de ani, de fapt o hotărâre a guvernului, conform căreia instalațiile experimentale care deservesc comunități științifice naționale și internaționale se numesc de interes național. Pentru utilizatori externi, finanțarea operării este asigurată de la buget național. Momentul în care s-a luat hotărât construirea acestui centru în România a coincis cu hotărârea guvernului de a finanța o parte din operare, deci se înscrie în hotărârea consecventă din decursul anilor, când au fost mai multe memorandumuri care au fost aprobate de premieri sau președintele țării.

Context:

Laserul de la Măgurele este cel mai important proiect științific al României din toate timpurile. Finanțat de Comisia Europeană cu peste 300 de milioane de euro, alături de alte două proiecte asemănătoare în Cehia și Ungaria, laserul din România ar fi trebuit să intre într-un consorțiu european care să-i asigure acces la finanțari și la proiecte de cercetare. Nu s-a întâmplat așa, România nu a fost inclusa in consorțiul ELI ERIC. Sigur, înființarea ERIC mai trebuie să primescă, în noiembrie, acordul final al Comisiei Europene.

Conform unei estimări a Bancii Mondiale întreținerea facilității ar costa România 30 de milioane de euro pe an.

Fiecare din cei trei piloni ELI, conține un sistem de laseri puternici și o sursă de particule. Laserul și sursa sunt componente indispensabile ale ELI. Pentru pilonul românesc, sursa de particule este o sursă gamma.

În 2018, ELI-NP a reziliat contractul de 67 de milioane de euro cu consorțiul european EuroGammaS, acuzând consorțiul de întârzieri în livrarea sursei. Consorțiul motiva întârzierea printr-un raport în care arăta că clădirea ce ar fi trebuit să adăpostescă sursa nu era potrivită pentru instalarea echipamentelor.

ADDENDA

Privitor la dreptul la replică trimis de șefii de departamente ai ELI-NP publicăm un pasaj din textul aceluiași fizician citat mai sus, text care a circulat în interiorul IFIN.

”Controverse, privind “atingerea” de catre Laserul ELI-NP a unei puteri de 10 PW.

Aceasta formulare ambigua (“atingerea”) este catalogata in articolul din hotnews, drept necredibila, aducandu-se argumente. Este destul de clar acum, dupa ce au mai aparut informatii, omise initial, ca atingerea acestei performante ridica suspiciuni, oricum valoarea de 10PW pare a fi obtinuta prin extrapolare si nu are legatura cu atingerea reala a unei astfel de valori. Trebuie amintit si ca “atestarea” acestei realizari de exceptie s-a facut, surprinzator, neuzual, intr-un cerc extrem de restrans, cu un comunicat neconvingator al echipei ELI-NP. In dreptul la replica, cercetatorii semnatari de la ELI-NP, vin sa-i combata pe cei 2 ziaristi, autori ai articolului, cu argumente neconvingatoare. Se evoca mai intai un calcul simplu al puterii, cu o formula cunoscuta inca din gimnaziu, fara a se da detalii. Acestea sunt insa esentiale si surprinde superficialitatea explicatiei. Se sustine apoi ca acest rezultat a fost validat de comunitatea internationala prin comunicarea in cateva conferinte si aparitia in revista Photonics spectra. Cercetatorii stiu ca proiecte mari, in diferite domenii, inclusiv ELI-NP au practic “sloturi” asigurate in cadrul programelor conferintelor, comunitatea fiind intodeauna interesata de progresele in implementarea acestora. Rezultatele comunicate acolo sunt insa in responsabilitatea autorilor, ele nu sunt automat validate international. In schimb, publicarea unui articol intr-o revista ISI cu factor de impact major ar reprezenta o astfel de validare. Obtinerea in premiera a unei puteri de 10PW ar fi un rezultat major si ar fi cu siguranta publicat intr-o revista ISI de prestigiu, daca ar fi argumentat corespunzator si validat de referentii acelei reviste. In dreptul la replica se specifica insa aparitia rezultatului in revista Photonics spectra, care din 2017 nu mai este nici macar cotata ISI si al carui ultim factor de impact a fost de ~0.07, neluat in seama la nici o competitie interna de proiecte de cercetare si nici la concursuri interne de promovare din Romania. Considerarea de catre membri ELI-NP, semnatari ai articolului, ca aparitia intr-o astfel de revista a rezultatului lor major (atingerea a 10PW) este un element de validare ce merita mentionat, aduce in opinia mea mai degraba un prejudiciu de imagine ELI-NP, fiind in contra nu in favoarea credibilitatii acestui rezultat. Judecand dupa cele de mai sus, am indoieli ca acest articol a fost scris macar de un fizician.

Potentiale aplicatii ale ELI-NP.

Sunt vehiculate constant, inca de la inceperea proiectului tot felul de posibile aplicatii ale “laserului de la Magurele”, care prin modul de prezentare au starnit controverse. Consider ca si acestea ar trebui sa fie subiecte de dezbatere asupra carora echipa ELI-NP sa vina cu explicatii detaliate. Una din aplicatii, intens vehiculata, este cea legata de posibile cercetari care sa ajute la tratarea tumorilor canceroase (protono/hadrono-terapii). Trebuie spus de la inceput ca laserul de la Magurele nu va vindeca niciodata vreun bolnav de cancer. Au aparut multe articole in presa ce clamau explicit o astfel de utilizare a laserului, fara ca echipa ELI-NP sa intervina si clarifice lucrurile. Pot sa spun ca am fost intrebat de mai multe ori de diverse persoane (cand auzeau ca lucrez la Magurele): cand ar putea fi laserul gata sa trateze bolnavi de cancer. Problema este daca intr-adevar laserul ELI-NP va fi in stare sa demonstreze ca un astfel de laser ar putea fi o viitoare solutie pentru protonoterapie. Pentru asta ar trebui ca fascicolele de protoni sa aiba energia necesara, sa fie monoenergetice si, nu in ultimul rand, sa coste mai putin, sau cel putin comparabil cu alte proceduri. Semnatarii dreptului la replica, procedeaza din nou neprefesionist, argumentand doar ca energii ale protonilor (de 200-300MeV) necesare in protonoterapie se pot atinge, dar neglijand sa se refere si la celelalte conditii. Chiar si obtinerea de protoni de 200-300 MeV se va putea face numai daca se aduc 10PW in camera de reactie. Cand se va intampla asta? La ora actuala, in ciuda multor eforturi, se poate “opera” doar cu fascicole de sub 1PW (a se vedea laserul din Korea, cel mai mare laser din lume care functioneaza, se fac experimente si se publica rezultate). Pe de alta parte, exista deja sisteme de hadronoterapie compacte, functionale, accesibile, de dimensiune redusa si care costa mult mai putin decat un laser de 10PW. ”