Demolarea IMGB, prin ochii unor foști angajați. De la „mândria industriei comuniste”, la Mineriada cu „Noi muncim, noi nu gândim” și viitorul imobiliaro-corporatist

​Doi foști angajați ai Întreprinderii de Mașini Grele București (IMGB) povestesc acum, la demolarea fabricilor, despre cum au trecut prin toate etapele, de la construirea de turbine pentru Centrala nucleară de la Cernavodă, la huiduirea lui Ceaușescu în decembrie 1989, Mineriadă și prezentul previzibil: „Nu cred că IMGB putea avea o altă soartă decât cea pe care a avut-o”.

La sfârșitul lunii aprilie a început demolarea Întreprinderii de Mașini Grele București (IMGB), colosul industrial care mai era numit și „mândria industriei lui Ceaușescu”.

Pe cele 54 de hectare, pe care se întindea platforma IMGB, se vor construi blocuri și clădiri de birouri. Este cea mai mare suprafaţă de teren tranzacţionată, în ultimii zece ani, în România, iar beneficiarul este SIF Banat Crişana, societatea de investiţii condusă de Bogdan Drăgoi, fost ministru de finanţe în guvernul Ungureanu.

Cel mai probabil, această zonă a Bucureștiului se va transforma în noua Pipera. Pe cei 540.000 de metri pătrați, SIF Banat Crişana ar fi dat 40 de milioane de euro sud-coreenilor de la Doosan Heavy Industries, care au preluat IMGB în 2006 de la Kvaerner, cu 26 milioane dolari.

La rândul său, concernul norvegiano-britanic Kvaerner a preluat IMGB de la statul român în 1998, pentru suma simbolică de 1 dolar– o tranzacție controversată și cu multe ecouri în presa din acei ani.

Am vrut să aflu cum privesc oamenii care au lucrat acolo toată această transformare, așa că am căutat și am găsit doi foști „imgbiști” care au fost dispuși să ne răspundă la câteva întrebări.

Adrian Goia are 53 de ani și a lucrat ca laborant timp de 4 ani la IMGB. Azi lucrează în IT și întreține site-ul unei firme de comerț online. La întrebarea dacă ar fi putut exista o altă soartă pentru IMGB, Adrian mi-a spus:

„Nu cred că IMGB putea avea o altă soartă decât cea pe care a avut-o, în condițiile unei economii de piață în care statul nu mai are politici economice (și, în general, nici un fel de politici de dezvoltare), așa cum e în România zilelor noastre.”

Florin Boanca a terminat liceul nr. 1 IMGB în 1980 și s-a angajat la secția Turbine, una dintre secțiile fanion ale IMGB, după cum spune chiar el.

„După armată, în 1982, am revenit în același loc, ca lăcătuș montator turbine. În 1986 am trecut la control nedistructiv în același secție, pâna în 1990. Perioada lucrată la IMGB a fost… „normală” pentru un tânăr UTC-ist, care nu știa prea multe lucruri externe pentru comparație…”

Ca și Adrian, Florin ne spune că nu crede că IMGB putea avea alt destin. „În contextul României anilor ’90, IMGB se îndrepta ușor spre faliment, unele secții erau din start nerentabile, din cauza consumului energetic și a lipsei de desfacere a unor produse necompetitive…

Apoi, interesul imobiliar cred că a determinat în bună măsură mersul IMGB-ului… În ultimul timp, foarte puțini foști colegi mai lucrau la IMGB, unii dintre ei lucrau la mici societăți înființate după 1990 de unii dintre bunii profesioniști care lucrau la Turbine. IMGB s-a pliat pe „drumul” industriei românești.”

Ce a însemnat IMGB pentru România, înainte de ‘89

Florin Boanca în 1984 și în 2020. FOTO: Arhiva personală

IMGB a fost construită în București în 1963 și făcea parte din politica industrializării forțate impusă de comuniști. În perioada următoare, IMGB a cunoscut o expansiune și o dezvoltare care l-a făcut mândru pe fostul dictator, Nicolae Ceaușescu.

Uzina producea utilaje și piese grele complicate, cum ar fi turbinele de aburi, inclusiv prima turbină de 700 MW pentru Centrala nucleară de la Cernavodă, sau cilindri pentru laminoarele combinatului siderurgic de la Galați, cu o greutate de 150 de tone.

De fapt, Florin Boanca este unul dintre cei care au lucrat la imensa turbină. Despre munca lui aici, el ne spune: „Aș pune pe primul loc al realizărilor profesionale participarea la montarea unei turbine de 700 MW! Și controlul făcut unor rotori imenși pentru General Electric.”

Înainte de Revoluție, aici funcționau mai multe fabrici: IMGB, FECNE, General Turbo, Upetrolam, Romenergo Mecanica, Pressofusioni etc., iar în total însumau în jur de 13.000 de angajați.

Vizitele lui Ceaușescu la IMGB erau o tradiție și aveau loc de multe ori alături de alţi şefi de stat. Cel mai puternic exemplu în acest sens este că în anii ‘70, ca urmare a negocierilor dintre Ceauşescu şi președintele american Jimmy Carter, au fost obţinute licenţe de livrare în SUA.

IMGB a exportat în Statele Unite un arbore de generator pentru centrale electrice de 120 de tone. IMGB a însemnat și dezvoltarea rețelei de metrou a Bucureștiului. Pentru a facilita drumul muncitorilor spre fabrică, Ceaușescu a ordonat construirea a două stații de metrou cu numele IMGB, pe Magistrala 2 a Metrorex: Depoul IMGB (actual Berceni) și IMGB (actual Dimitrie Leonida).

Nu e de mirare de ce era o mândrie să fii „imgbist”, dar mai putem adăuga aici și faptul că în anii ’80 construcţia de ma­şini realiza peste 40% din bu­nurile exportate de România, iar IMGB deţinea o pondere majoră în tot acest export, oferind spre vânzare peste 55% din construcţiile de maşini.

Astfel, pe bună dreptate, IMGB era văzută ca vârful tehnologic al industriei româneşti şi ca una dintre uzinele privilegiate de Partidul Comunist. Mai mult, avea și renumele că aici se poate fabrica orice nu se poate fabrica în alte părți ale țării.

Cu toate acestea, Adrian spune că nu se simte neapărat mândru că a lucrat aici: „Eu unul nu prea le am cu mândria. Cred că e vorba mai degrabă de bucuria pe care și eu, și colegii mei, o aveam făcând parte dintr-un colectiv care făcea o producție industrială de top, și cu miză mare.

Turbinele de la Cernavodă se învârt datorită IMGB-ului, fiind fabricate integral acolo. Se mai produceau robineți de înaltă presiune și tablă specială pentru aceeași centrală, ca și diverse echipamente energetice pentru termocentralele din țară.”

Vizitele lui Ceauşescu prin IMGB erau tratate cu maximă importanţă, iar mobilizarea începea cu câteva săptămâni înainte. Oamenii erau scoşi din pro­ducţie și puși la curățenia, care devenea o prioritate absolută.

Se cunoaște cum șoselele şi aleile erau spălate cu detergent, iar muncitorii îşi scoteau de la naftalină salopetele. De asemenea, se mai spune că pe margi­nea drumurilor erau aduşi şi plantaţi pomi gata înfloriţi, pentru ca în ei să se reflecte producția înfloritoare a uzinei.

Florin chiar are o poveste în legătură cu vizitele tovarășului: „Prin 1983-1984 purtam barbă și, la toate vizitele lui Ceaușescu (destule…), conducerea atelierului mă încuia într-o magazie, unde trebuia să aranjez niște piese deja bine aranjate… Era evident că un bărbos nu dădea bine, nu arăta ca un brav proletar…”

Ce a însemnat IMGB pentru români, imediat după ‘89

În mijlocul producției la Kvaerner-IMGB S.A în 2005. FOTO: Alamy/ Profimedia

Angajații de la IMGB erau renumiți pentru munca și realizările lor, dar și ca cei care l-au pus pe Ceaușescu pe fugă. Aceștia ar fi fost aduși forțat la ultimul miting al dictatorului din decembrie 1989, în urma căruia acesta s-a văzut nevoit să fugă cu elicopterul de pe Comitetul Central, fiind mai apoi prins și executat la Târgoviște.

Se spune că muncitorii de la IMGB au fost cei incitați să înceapă scandalul în Piață. Înainte de acel moment, cu un an înainte, Adrian povestește cum Securitatea avea grijă să saboteze „progresul” de la IMGB:

„Era în vara lui 1988. Într-o zi, în faţa porţii uzinei a apărut un TIR cu număr străin, din care au dat jos vreo 5-6 copiatoare Agfa, nou-nouţe. În următoarele zile, ele au fost instalate în câteva secţii, inclusiv la Laborator. Noi eram bucuroşi, pentru că aveam mai toţi de copiat cărţi care nu se găseau în librării.

După vreo 2-3 săptămâni, şeful meu mă cheamă în birou; acolo era şi un mustăcios de la IIRUC (singura întreprindere care repara copiatoare pe vremea lui Ceauşescu; toţi tipii de la IIRUC pe care i-am cunoscut erau mustăcioşi, pesemne mustața era simbolul lor de breaslă).

Şeful îmi spune să-l conduc pe mustăcios în fiecare secţie în care se găsea un copiator. Zis şi făcut. Credeam că mustăciosul o să facă o revizie a copiatoarelor, şi eram curios, pentru că-mi plăcea tehnica.

O dată ajunşi acolo însă, mustăciosul nu revizui nimic, ci doar luă din aparate o mică piesă a cărei lipsă făcea copiatorul inutilizabil. Bucuria noastră fu deci scurtă. Comuniştilor nu le plăceau deloc copiatoarele.”

Istoria ar fi putut să-i consemneze astfel pe „imgbiști”, dar ei și-au creat și un renume negativ, la doar șase luni de la Revoluție. Atunci, când studenții și intelectualii protestau împotriva regimului Iliescu, în Piața Universității, muncitorii de la IMGB au fost aduși în stradă de către puterea care abia se instaurase în România.

Unul dintre sloganurile lor, care va rămâne veșnic lipit de IMGB, a fost „Noi muncim, nu gândim”. Altul a fost „IMGB face ordine”. Lucru care s-a și întâmplat, pentru că IMGB a făcut „ordine” în Piața Universității alături de minerii din Valea Jiului.

La final, după violențele la care au fost supuși studenții și protestatarii din Piață, soldate cu decese și sute de răniți, minerii au fost aplaudați fix de muncitorii de la IMGB.

Mai ales din cauza acestei file de istorie, Florin ne spune că nu se poate mândri cu faptul că a lucrat la IMGB: „Eu nu mă pot mândri cu nimic, cu atât mai puțin cu o fabrică… Da, sunt bucuros că am învățat bine o meserie, dar probabil că aș fi făcut la fel oriunde aș fi lucrat. Am fost norocos că am fost repartizat la un loc de muncă foarte tehnic, de înaltă „ținută”.

Mai degrabă nu sunt mândru că eram IMGB-ist când ne-au scos să strigăm că „Nu ne vindem țara”, „Noi suntem muncitori și nu vrem să avem patroni”.

Rușine îmi este de infamul „Coposu roade osul”, când „știam” că unul Coposu nu mâncase salam cu soia cu noi, „poporul”… Din punct de vedere „politic”, mi-a ieșit din cap IMGB-ismul abia prin martie 1990…”

În prezent, la 30 de ani de la acel rușinos moment din istoria IMGB, fabrica este demolată, după ce pe final de activitate mai avea doar câteva sute de angajaţi. Din minunea industriei comuniste, IMGB se va transforma într-un alt loc de pelerinaj pentru corporatiștii din capitală.