Dezvăluirile ONG-istei care a sesizat încă din 2022 abuzurile din azilele de bătrâni din Voluntari: „După ce am făcut plângerile, Ministerul Muncii ne-a comunicat că nu mai este nevoie de noi”

Georgiana Pascu, reprezentanta organizației Centrul de Resurse Juridice, cea care sesizat încă de anul trecut problemele din centrele de bătrâni din Voluntari, anchetate acum de DIICOT, a povestit într-un interviu pentru HotNews.ro cum s-au comportat autoritățile statului față de situația oamenilor abuzați acolo.

Ancheta procurorilor din dosarul centrelor de îngrijire a bătrânilor și persoanelor cu dizabilități scoate la iveală lucruri șocante despre modul în care erau tratați oamenii internați acolo.

Intervenția autorităților, care a pus capăt astfel chinului unor oameni, vine însă la multe luni după ce o organizație neguvernamentală, Centrul pentru Resurse Juridice, a sesizat mai multe instituții despre neregulile pe care le-a găsit la centrele respective.

Ulterior, informații despre acest subiect au apărut și în articolele realizate de Centrul de Investigații Media și Buletin de București.

Georgiana Pascu, managerul de program la Centrul de Resurse Juridice, cea care s-a ocupat de acest proiect, a povestit pentru HotNews.ro cum au reacționat instituțiile statului când au primit sesizările respective.

Pentru început, puteți să-mi explicați cum a funcționat protocolul pe care l-ați încheiat cu Ministerul Muncii în baza cărora ați făcut rapoartele de monitorizare la centrele care se ocupă de persoanele vârstnice, cu dizabilități?

Georgiana Pascu: Programul acesta, „Pledoarie pentru demnitate”, care implică și vizite de monitorizare neanunțate în centrele în care sunt private de libertate persoane cu dizabilități intelectuale a început în octombrie 2003, deci acum aproape 20 de ani.

Atunci, Centrul de Resurse Juridice a încheiat pentru prima dată un acord de colaborare cu Ministerul Sănătății și cu Ministerul Muncii, mai exact cu Autoritatea Națională pentru Protecția Persoanelor cu Dizabilități.

Acordul a fost ceva foarte scurt, pentru că la momentul respectiv nu exista Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități și protocolul la Convenția împotriva torturii.

Deci până la momentul 2011, România nu avea această obligație legală. Cu toate astea, miniștrii de la acel moment au considerat că este un instrument foarte bun care să ajute la prevenirea situațiilor de tratamente inumane și degradante.

După ce cele două au intrat în vigoare, Centrul pentru Resurse Juridice a încheiat protocoale de colaborare cu Ministerul Muncii și cu Ministerul Sănătății. Noi publicăm sistematic rapoarte de monitorizare, sesizări trimise, răspunsuri la sesizări…

Programul este finanțat din fonduri europene?

Nu, noi suntem organizație de drepturile omului înființată de Soros, Open Society Foundation. Am avut bani pentru monitorizări din finanțări Soros, din fondurile norvegiene, din fondurile Elveția. Bani pe care îi poți accesa dacă ești organizație de drepturile omului.

În 2017, când ministrul Muncii era Olguța Vasilescu, după ce am publicat noi rapoarte din mai multe centre monitorizate, a deranjat foarte mult că rapoartele cu nereguli publicate pe pagina noastră au apărut în presă.

Atunci doamna Olguța Vasilescu a trimis o notificare CRJ-ului în care a spus că sunt suficiente autoritățile statului care controlează aceste centre, nu mai e nevoie de vizitele neanunțate ale CRJ. Asta chiar dacă, repet, nu implica cu nimic financiar vreo autoritate a statului.

Și atunci ați semnalat nereguli în centre de genul acesta?

Da, da, da.

Deci în 2017, a fost reziliat protocolul cu Ministerul Muncii și când a fost semnat din nou?

După ce s-a schimbat Guvernul, iar ca ministr al Muncii a venit doamna Violeta Alexandru. Dumneaei este cea care a reluat protocolul cu CRJ și a semnat acest acord pe care acum domnul ministru Budăi l-a reziliat din nou.

Povestiți-ne ce presupunea acest acord. Deci dumneavoastră mergeați la aceste centre, neanunțați, ca să faceți monitorizări. Vă primeau?

Noi mergem în echipe formate din avocați, psihologi, psihiatri, asistenți sociali, persoane cu dizabilități care au un trecut instituționalizat și se numesc auto-reprezentanți, prin urmare știu foarte bine la ce să se uite.

Ne prezentăm la intrare, spunem cine suntem după care întrebăm câte persoane sunt acolo, câte sunt femei, cât sunt bărbați, ce diagnostice au, ce dizabilități, dacă există o hotărâre judecătorească în baza căreia au fost închiși acolo sau nu, dacă vor să plece de acolo.

Apoi avem interviuri cu fiecare persoană și vedem fiecare cameră în parte și confruntăm informațiile pe care acești oameni le dau cu ceea ce vedem în documente.

După care ne întoarcem la birou, mai cerem informații, dacă nu sunt suficiente, mai sunăm, revenim și apoi scriem un raport pe care îl trimitem autorităților competente: Autoritatea pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, DCASPC, Consiliul Județean, Ministerul Muncii, Ministerul Sănătății ș.a.m.d.

Aceste centre au fost deschise până acum colaborării cu dvs?

De la caz la caz. Sunt locuri în care așteptăm un timp îndelungat la poartă până când găsim oamenii, fie dormind, fie sedați, fie speriați să nu vorbească cu noi.

Sunt alte centre în care ni se permite accesul imediat și suntem ajutați cu răspunsuri la întrebări.

Ideea este că acum, în aprilie, Ministerul Muncii a anunțat așa într-o conferință toți directorii de DGASPC: „v-am scăpat de Centrul de Resurse Juridice”. Din ce am înțeles aceștia s-au ridicat în picioare și au aplaudat energic, fericiți că au fost scăpați de CRJ.

Când au apărut primele rapoarte legale de aceste trei centre din Ilfov, „Gabriel cel Viteaz”, „Armonia” și „Casa Cora”?

Primele rapoarte legate de exclusiv de aceste centre din Ilfov au apărut în perioada septembrie- noiembrie 2022, iar sesizările către autoritățile competente au fost trimise la începutul acestui an.

Pentru că primele vizite pe care noi le-am realizat au fost în septembrie, apoi am revenit în octombrie și noiembrie. Dar anterior publicării acestor rapoarte, în toamna anului trecut, noi am depus plângeri în numele unor beneficiari la autoritățile competente, cerându-le ajutor, deoarece aceștia voiau să plece de acolo.

Imaginile groazei: „Erau oameni care n-au ieșit din casa aia niciodată”

Cum s-au desfășurat controalele la cele trei centre despre care vorbim acum, „Gabriel cel Viteaz”, „Armonia”, „Casa Cora”? Cum v-au primit?

Cu mențiunea că noi nu „controlăm”. Noi mergem în vizite de monitorizare neanunțate. Atributul exclusiv al controlului îl au agențiile centrale și locale ale statului.

Ne-au primit foarte prost, motiv pentru care eu personal am cerut ajutorul poliției, fiind acolo în câteva rânduri.

Primul centru în care am intrat se numește „Sfântul Gabriel cel Viteaz”. A fost cel dintr-o zonă luxoasă din Pipera, unde-mi aduc aminte că la ieșire i-am și spus domnului președinte al acestei organizații că „pe exterior arată ca o închisoare frumoasă”.

Ne-au lăsat să intrăm, le-am prezentat protocolul, după care au început să dea telefoane și mai apoi, la sfârșitul vizitei, dl. președinte m-a sunat destul de supărat, spunându-mi că tocmai iese de la Ministerul Muncii.

Vorbiți de Ștefan Godei (n.r.- unul dintre cei arestați în dosarul deschis de DIICOT)…

Da. M-a sunat și mi-a spus că dumnealui este la minister și că a vorbit și la serviciul juridic. Că suntem într-o mare ilegalitate, nu am fi avut voie să intrăm în centrul dumnealui pentru că este un centru privat.

I-am explicat că protocolul nostru nu distinge între centre private și centre publice. Cele private primesc și bani de la stat, în baza unor contracte pentru unii dintre beneficiari.

Dar oricum, pe noi nu ne interesa neapărat de unde primesc ei banii și faptul că sunt persoanele private de libertate, prin urmare cu dizabilități și avem tot dreptul să le cunoaștem.

Scopul vizitelor inopinate realizate de o organizație de drepturile omului, e tocmai aceea, conform tratatelor internaționale, în materie de a prevenție.

Ca să concluzionez, când i-am întâlnit pe rezidenții din acea primă vilă i-am găsit slabi, nu păreau că sunt bine îngrijiți. I-am întrebat unde locuiesc și o parte dintre aceștia ne-au condus jos, în subsolul vilei, arătându-ne camerele în care locuiau.

Nu aveau niciun obiect personal, erau niște paturi de metal, cu niște saltele albe. Iar ca iluminat natural, în loc de geam era așa, cam o palmă, prin care intra lumina naturală.

Am mai văzut și o cameră despre care ni s-a spus inițial că este izolator, care la fel nu avea nicio aerisire, nu avea nimic. Băile, cu dușuri care nu aveau perdele, nu aveau cabine. Și au și spus că-i spală pe toți așa, cu dușurile.

Apoi am urcat sus, erau mai multe persoane sedate, am stat de vorbă cu mai mulți oameni, cei mai mulți care au putut să vorbească, ne-au spus că nu știu cum au ajuns acolo, unii dintre aceștia spunându-ne că au venit aduși cu mașina de la Spitalul de Psihiatrie Bălăceanca, unde erau de 20, 22 de ani și că nu știu de ce sunt aici.

Am cerut să vedem actele în baza cărora au ajuns acolo, dar asistenta socială nu le avea. Am întrebat ce planuri au pentru acești oameni, de ce sunt acolo, pentru că în mod normal și legal „servicii în comunitate” nu înseamnă să fie oameni închiși într-o vilă.

Erau oameni care n-au ieșit din casa aia niciodată.

Dumneaei a spus că nu e specializată, că nu știe ce să facă cu ei. Adică asta este privare de libertate arbitrară. Nu poți să ții oameni închiși pentru că tu, ca asistent social, nu știu ce să faci cu ei.

Ce ați făcut mai departe?

Am plecat la centrul numărul doi, la „Casa Cora”, care era în drum. Aici era o vilă enormă, cu mai multe etaje, unde erau și mai mulți oameni în vârstă. Pe unii i-am găsit dormind. Alte paturi erau acoperite cu plastic.

Am găsit vârstnici care plângeau și spuneau că nu știu din nou cum au ajuns acolo, cine i-a adus acolo și spuneau că ar fi vrut să plece. Era și foarte cald, nu aveau storuri la ferestre, bătea soarele pe ei. Nu existau dulapuri.

În Casa Cora erau mormane de haine pe jos. Am întâlnit o doamnă care a spus că vrea să plece de acolo și că are un litigiu cu familia. Am cerut administratorului să ne pună în contact cu patroana acestui SRL. A zis că nu este, că e plecat în vacanță.

Am plecat de acolo și am ajuns în după-amiaza aceleiași zile, la celălalt centru din Afumați, „Armonia”, unde nu am știut că era administrator cel de la „Sfântul Gabriel cel Viteaz”.

Când am ajuns acolo era un îngrijitor care stătea cu câțiva zeci de rezidenți singur. Când am ajuns, spăla pe jos în sala de mese, acolo făcea și mâncare. Ne-a spus că este singur. Era destul de panicat de prezența noastră acolo.

Am început să vorbim cu oamenii care aveau un aspect și mai neîngrijit. Erau tunși foarte, foarte scurt, se vedea că erau ciupiți de ploșnițe, mirosea urină. Era o clădire, n-aș spune că acolo stau oameni cu dizabilități. Dacă trebuia să vină o ambulanță să ridice pe cineva nici nu s-ar fi putut urca pe scări cu un pat. La fel, oamenii ne-au spus că nu știu cum au ajuns.

La scurt timp după ce am ajuns acolo au venit val-vârtej și domnul președinte al asociației, domnul Godei. A zis că trebuie să ieșim, că dumnealui are relații la nivel înalt, că o să vedem noi ce plătim.

Într-un final am chemat poliția. A venit un echipaj în încercarea de a calma cât de cât spiritele. Ne-a spus că nu ne lasă să continuăm, a făcut crize și în prezența poliției. Poliția a spus că primise câteva plângeri din același loc.

Ați făcut aceste rapoarte. Unde au ajuns ele?

Le-am trimis ministrului muncii, președintelui Autorității Naționale pentru Persoane cu Dizabilități, Agenției Naționale pentru Inspecție și Prestații Sociale, DGASPC Sector 3, DGASPC Ilfov etc.

Asta s-a întâmplat în septembrie?

În septembrie am trimis prima cerere a unei tinere din centrul din Afumați care a vrut să plece de acolo. Cred că primele cereri și rapoarte am început să le trimitem din ianuarie, februarie, anul acesta. Și într-un final am depus și o plângere penală, ca să zic așa, văzând că autoritățile statului nu au nicio măsură la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea. Ulterior, Ministerul Muncii.

Deci după ce ați trimis aceste plângeri, Ministerul Muncii a luat decizia de a rezilia protocolul cu dvs. E corectă succesiunea?

Da, în 31 martie ne-a notificat în scris și ne-a spus că nu mai avem voie să mai intrăm pentru că nu mai este nevoie de noi.

Acum această anchetă a DIICOT are vreo legătură cu informațiile prezentate de dumneavoastră?

Fiind vorba despre o anchetă pe rol nu vă pot răspunde la această întrebare.

Ca o concluzie, dumneavoastră ce credeți că nu a funcționat de s-a ajuns la aceste abuzuri?

În primul rând faptul că autoritățile statului care au atribuții de control ar fi trebuit ca să se asigure că atunci când persoane cu dizabilități, persoane în vârstă, persoane care se pot apăra singure sunt date în grija unui furnizor de servicii sociale privat, despre care nu știau nimic și care nu aveau o experiență în derularea unor activități de acest gen, ar fi trebuit să fi facă controale, verificări.

Apoi este maniera deficitară în care e de scrisă legea: tu, ca stat, permiți ca un furnizor de servicii sociale privat să primească o licență de funcționare provizorie și tu, de fapt, îl selectezi în baza unui anunț de achiziții publice pe o pagină de achiziții publice unde nu dai niciun fel de informații despre persoanele pentru care vrei servicii.

Mai este maniera în care consiliile locale permit DGASPC-urilor din București, capitală europeană, să nu înființeze și să nu coordoneze servicii în comunitate pentru persoane cu dizabilități intelectuale și psiho-sociale.

Prin urmare, obligă și familiile să-și ducă oamenii într-un alt loc despre care nu știu nimic și apoi vine statul și spune: eu nu știu nimic, mă derobez, n-am nicio treabă, ăla e privat, celălalt e privat și așa mai departe. Nu pot să intru, nu pot să fac nimic.

Și ar mai trebui să ne ridice semne de întrebare tuturor: cum e posibil să ne imaginăm că un SRL ar putea să facă profit din asistență socială?

Ar trebui să răspundă ministrul muncii la această întrebare.

Apoi vorbim despre prejudecata cu care tratăm persoanele cu dizabilități intelectuale și psiho-sociale: întotdeauna știa altcineva mai bine ce au nevoie. Și bineînțeles, îngrădirea accesului în aceste instituții.

Imaginați-vă că CRJ este singura organizație de drepturi omului care de 20 de ani solicită acces în aceste locuri. Sunt nenumărate alte organizații care spun nu vrem să facem muncă asta pentru că nu vrem să intrăm într-un conflict cu autoritățile statului, pentru că nu e momentul în care se te plângi de ceea ce vezi, să depui sesizări, plângeri ș.a.m.d. și să fii văzut că oaia neagră a sistemului.

Ce zice Ministerul Muncii despre încetarea acordului cu CRJ

Într-un punct de vedere trimis presei, Ministerul Muncii informează că acordul de colaborare încheiat cu Centrul de Resurse Juridice a încetat prin denunțarea unilaterală deoarece ONG-ul nu și-ar fi respectat prevederile din acord:

„- rapoartele încheiate în urma vizitelor de monitorizare de către CRJ nu au fost transmise cu prioritate către ANPIS. În situația sesizării unor fapte care pun în situație de risc beneficiarii, este necesară sesizarea organelor competente în timp real, astfel încât să fie redusă starea de risc asupra beneficiarilor;

– prin difuzarea unor imagini neblurate a beneficiarilor, CRJ nu a respectat obligația asigurării confidențialității datelor cu caracter personal stipulată în acord privind drepturile persoanelor cu dizabilități. De asemenea, prin reorganizarea Ministerului Muncii și Solidarității Sociale, Autoritatea pentru Protecția Drepturilor Copilului iese din subordinea instituției noastre cu activitățile, personalul și patrimoniul aferente programelor din domeniul protecției copilului și adopției și nu mai îndeplinește atribuții specifice în domeniul protecției copilului și adopției.

Mai mult, încheierea acordului nu s-a realizat cu respectarea principiilor transparenței, competitivității și cu invitarea tuturor entităților reprezentative din acest domeniu, ci prin instituirea unor drepturi preferențiale și/sau exclusive doar anumitei entități. În conformitate cu art. 7 lit. b) din Acordul de colaborare încheiat între Centrul de Resurse Juridice și Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, în data de 09.01.2020, acordul încetează prin denunțare unilaterală, cu o notificare prealabilă, cu cel puțin 90 de zile înainte de expirarea termenului pentru care a fost încheiat.

Astfel, acordul avea valabilitate până la data de 09.01.2024, iar termenul de denunțare unilaterală de către MMSS, respectiv 31 martie 2023, este cu cel puțin 90 de zile anterior datei de valabilitate.

De asemenea, potrivit prevederilor art.4 alin.(1) din OUG nr.121/2021 privind stabilirea unor măsuri la nivelul administrației publice centrale şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, ,,Autoritatea Națională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții se reorganizează prin divizare parțială, prin desprinderea unei părți de patrimoniu corespunzătoare activităților și personalului din domeniul protecției și promovării persoanelor cu dizabilități și transmiterea acestei părți către Autoritatea pentru Protecția Persoanelor cu Dizabilități care se înființează…”

Potrivit alin.(4) al art.4 din același act normativ, ca urmare a divizării parțiale, Autoritatea Națională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții își schimbă denumirea în Autoritatea pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopției, organ de specialitate al administrației publice centrale care iese din subordinea Ministerului Muncii și Solidarității Sociale cu activitățile, personalul și patrimoniul aferente programelor din domeniul protecției copilului și adopției.

Astfel că, potrivit HG nr.23/2022, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale nu mai îndeplinește atribuții specifice în domeniul protecției copilului și adopții. În consecință, în lipsa unui temei legal în ceea ce privește competențele MMSS, prevederile Acordului de colaborare încheiat între MMSS și CRJ își încetează valabilitatea.

Mai mult, încheierea Acordului nu s-a realizat cu respectarea principiilor transparenței, competitivității și cu invitarea tuturor entităților reprezentative din acest domeniu, ci prin instituirea unor drepturi preferențiale și/sau exclusive doar anumitei entități.

În ceea ce privește situațiile identificate care constituie motive de reziliere a Acordului de colaborare dintre Ministerul Muncii și Protecției Sociale și Fundația Centrul de Resurse Juridice / CRJ, precizăm:

– rapoartele încheiate în urma vizitelor de monitorizare de către CRJ nu au fost transmise cu prioritate către ANPIS. De exemplu, vizita de monitorizare la Centrul de Îngrijire și Asistență Ciocănești, jud. Călărași, a avut loc în luna iunie 2022, iar raportul realizat a fost transmis la ANPIS în 16.02.2023, după 8 luni de la data derulării vizitei de monitorizare.

În situația sesizării unor fapte care pun în situație de risc beneficiarii, este necesară sesizarea organelor competente în timp real, astfel încât să fie redusă starea de risc asupra beneficierilor;

– sesizările transmise de CRJ instituției noastre sunt ulterioare informațiilor făcute publice pe site-ul www.crj.ro și furnizate mass-mediei.

Astfel, spre exemplu, cu privire la Centrul de Recuperare și Reabilitare Neuropsihică de la Călinești, jud. Prahova, CRJ are intervenție de presă în data de 07.08.2021, iar ANPIS este sesizată în data de 09.08.2021. Apreciem că în acest fel CRJ manifestă mai mult interes pentru apariția unor situații în presă, în locul unei intervenții operative a instituțiilor competente;

– din informațiile publicate de CRJ pe pagina de internet (https://www.crj.ro/cine-suntem/ce-facem/) rezultă că acesta nu se poziționează ca partener al instituțiilor cu care are încheiate protocoale de colaborare și cităm:

”În acești 13 ani de progrese și regrese, din munca și bătăliile noastre cu autoritățile administrației publice centrale sau locale, putem concluziona că perspectiva acestor instituții, cu foarte puține excepții, este viciată de dezinteres și, deseori, de prejudecăți”;

– prin difuzarea unor imagini neblurate ale beneficiarilor, CRJ nu a respectat obligația asigurării confidențialității datelor cu caracter personal stipulată în Acord privind drepturile persoanelor cu dizabilități.”

Citește și:

• Sora Gabrielei Firea, șef al Serviciului de Asistență și Protecție Socială în perioada abuzurilor inimaginabile din azilele groazei – Centrul de Investigații Media
• Autoritățile au fost sesizate încă din septembrie despre situația din azilele groazei: „Niciuna nu a văzut vreo problemă”
• „Javră ce ești”. Detalii incredibile despre tratamentele crunte la care erau supuși oamenii din azilele groazei din Ilfov – interceptări / Patru persoane arestate preventiv, 11, în arest la domiciliu
• Ororile din căminele din Voluntari nu s-au văzut la televiziunea lui Pandele. Legătura consilierei Gabrielei Firea cu Metropola TV
• Ministerul Familiei, despre consiliera Gabrielei Firea implicată în dosarul centrelor în care bătrânii erau supuși tratamentelor inumane: Este citată doar ca martor