Un bărbat cu un plămân extirpat din greșeală la „Marius Nasta” nu primește cei 150.000 de euro deciși de instanță pentru că spitalul „nu are bani”: „Nu sper să-i mai văd în viață”

Teodor Mema a câștigat definitiv, după o luptă de 9 ani în instanțe, procesul cu Institutul de Pneumoftiziologie Marius Nasta. Managerul spitalului, Beatrice Mahler, spune că nu are despăgubirile de 150.000 euro, care trebuie să meargă „la medicamente”, și propune o eșalonare pe 5 ani, refuzată de bărbatul ajuns la 69 ani pentru că „voi muri cu dreptatea în mână”. Ce s-a întâmplat în cazul lui.

În 2015, Teodor Mema avea 59 de ani când a fost operat la Institutul de Pneumoftiziologie Marius Nasta, din Capitală, de cancer la plămâni, de către medicul Ioan Cordoș.

Chirurgul a decis, în timpul operației, să-i extirpe pacientului întregul plămân stâng. Numai că, așa cum au arătat analizele ulterioare, bărbatul nu suferea de fapt de cancer, ci de tuberculoză (TBC). Aceasta este o boală care se tratează, conform protocolului, cu antibiotice și se poate vindeca în câteva luni.

Momentul l-a costat scump pe bărbat: a rămas cu infirmitate pe viață și, timp de 9 ani, a luptat în instanță pentru dreptate. În noiembrie 2023 a venit și sentința: spitalul este vinovat și trebuie să plătească daune morale în valoare de 150.000 de euro. Dar „Nasta” spune că nu are bani. Într-un dialog cu HotNews.ro, Teodor Mema explică de ce „se teme că va muri cu dreptatea în mână”.

Totul a început cu febră și dureri toracice

În decembrie 2014, Teodor Mema s-a internat la spitalul de Boli Infecțioase „Victor Babeș” din București, după ce s-a simțit foarte rău: febră, frisoane, dureri toracice și tuse. A fost externat o săptămână mai târziu cu recomandarea de a reveni pentru a efectua investigații amănunțite la plămâni. Un diagnostic prezumtiv arăta existența unei tumori la plămânul stâng.

La începutul noului an, bărbatul a mers la Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta” pentru o bronhoscopie. Efectuată de medicul primar Ruxandra Ulmeanu, rezultatul certifica prezența unor celule tumorale.

În aceeași zi, Mema a efectuat o spirometrie (n.r. test care măsoară volumul de aer expirator) – cu rezultat normal.

Pe propria cheltuială, dar la recomandarea doctoriței Ulmeanu, Teodor Mema a mers și la o clinică privată pentru o biopsie. Acest rezultat îl contrazicea pe cel de la „Marius Nasta”: „nu sunt aspecte tumorale”.

Medicul Cordoș a mers pe varianta analizelor din spital

După analiza preliminară a celor două rezultate, pacientul a aflat de la doctorița Ulmeanu că trebuie internat și operat de urgență. Aceasta l-a chemat pe Ioan Cordoș, medic primar Chirurgie Generală și Toracică în cadrul Institutului de Pneumoftiziologie Marius Nasta.

Medicul Ioan Cordoș a analizat, personal, rezultatele bronhoscopiei efectuate atât în cadrul Institutului de Pneumoftiziologie „Marius Nasta”, cât și în cadrul clinicii private, „decizia domniei sale fiind de prioritizare a concluziei colegilor din cadrul institutului și de ignorare total a concluziei medicilor din unitatea medicală privată”, precizează victima, în documentele consultate de HotNews.ro.

„Era supranumit pe atunci vindecătorul de cancer”

„Am avut încredere în decizia medicului Cordoș. Era supranumit pe atunci vindecătorul de cancer. M-am dus la pomul lăudat”, își amintește Mema, într-un dialog cu HotNews.ro.

Astfel, câteva zile mai târziu, a și ajuns pe masa de operație pentru, susține el, extirparea lobului stâng al plămânului drept, cel presupus afectat de cancer. „O bucățică, așadar. În timpul operației însă, Cordoș a decis să-mi scoată tot plămânul! Iar eu am aflat la câteva zile după operație, de la o asistentă! Nici măcar n-am fost informat de așa ceva, nici eu, nici soția mea care a stat în permanență cu mine”, susține bărbatul, acum în vârstă de 69 de ani.

Examenul histopatologic (n.r. presupune examinarea microscopică, de către medicul anatomo-patolog, a probelor prelevate în timpul intervenției chirurgicale – și care pune un diagnostic cert) a arătat că Teodor Mema n-a avut cancer, ci Tuberculoză (TBC) o boală care se tratează, de obicei, cu antibiotice și se poate vindeca în câteva luni.

Instanța: „Nediagnosticarea corectă”

Teodor Mema s-a internat din nou la Marius Nasta pentru a fi tratat, de această dată, de TBC, unde a stat trei luni.

„Nediagnosticarea corectă a condiției sale medicale și stabilirea și efectuarea unei intervenții chirurgicale profund greșite au avut drept consecință infirmitatea fizică permanentă rezultată în urma extirpării unui plămân perfect funcțional, care putea și trebuia să fie tratat de adevărata problemă medicală pe care o prezenta”, se arată în decizia instanței.

9 ani au durat procesele

Teodor Mema a dat în judecată atât spitalul, cât și pe medicul care l-a operat, Ioan Cordoș. În noiembrie 2023, după 9 ani de procese, o hotărâre judecătorească definitivă a condamnat doar Institutul de Pneumoftiziologie la plata unor daune morale în valoare de 150.000 de euro.

„Îmi este frică, vă spun cinstit, să mai merg la medic în România. Am mai avut nevoie de o operație și m-am dus în Germania. Mori cu dreptatea în mână în România, nu s-a schimbat nimic. A trebuit chiar să mă mut din București. Mi-au zis medicii: Vrei să trăiești? Da. Mută-te la munte, la aer curat, n-ai nicio șansă în București. A trebuit să-mi iau o căsuță pe lângă Cheia, altfel aș fi fost deja mort. Am crize de respirații, pic din picioare. Mi se îngustează căile respiratorii și când respir se aude 10 etaje, încep să șuier, să fac urât. Mă sufoc. Am dureri. Am început să mă mai obișnuiesc cu ele…”, își povestește Teodor Mema suferința singurului plămân rămas.

Spitalul susține că n-are bani să plătească despăgubirile

Avocata bărbatului, Flavia Tutovanu, spune pentru HotNews.ro că a demarat procedura de executare silită, pentru că Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta” nu a plătit nici acum despăgubirile, în ciuda hotărârii judecătorești definitive.

„Deși, în România, cazurile de malpraxis se soluționează foarte greu, ba chiar cu caracter de excepție, chiar și atunci când există o sentință finală favorabilă, victimele sistemului medical nu-și găsesc dreptatea. De ce? Nu sunt bani. Așa ni s-a spus, că Institutul nu are resurse să plătească cei 150.000 de euro”, a declarat Tutovanu.

„Am demarat procedura de executare silită. Dar Marius Nasta spune că nu are suficiente venituri proprii, că mai au câteva executări din drepturi salariale și trebuie să le restituie mai întâi pe acelea, și practic clientului meu nu-i dau nicio șansă să-și recupereze compensația. Vă închipuiți cât a suferit acest om și cât mai are de tras, la aproape 70 de ani”.

Cum se apără „Marius Nasta”

Contactată de HotNews.ro, managera spitalului, Beatrice Mahler, recunoaște decizia judecătorilor, dar spune că ar rămâne fără bani de medicamente și materiale sanitare dacă ar plăti integral, în acest moment, despăgubirile datorate. Soluția propusă? Eșalonarea pe cinci sau trei ani.

Reporter HotNews: „Cum explicați, vă rog, această situație? De ce nu poate plăti spitalul pe care-l conduceți despăgubirile câștigate în instanță?

Beatrice Mahler, manager „Marius Nasta”: Noi recunoaștem și cu siguranță am dori să punem cât mai repede în plată această decizie a instanței, problema este că într-adevăr nu sunt fonduri. Am făcut o adresă către Minister, în speranța că vom găsi o soluție, și am informat familia.

De asemenea, am avut o întâlnire cu domnul Mema prin care am dorit să găsim o soluție de eșalonare a datoriei, tocmai ca să putem să respectăm decizia instanței. În acest moment, pot să spun doar că Institutul Marius Nasta abia a ieșit de o lună din zona de arierate.

Asta înseamnă că abia acum suntem în punctul în care putem să ne plătim furnizorii. Și vorbesc aici de medicamente și de materiale sanitare. Sigur că da, este o prioritate și plata acestor bani, dar suntem într-un spital în care eu cred că prioritate au pacienții.

Cheltuielile institutului trebuie să fie făcute într-o modalitate în care pacientul care vine cu boală acută să nu aibă de suferit.

Beatrice Mahler: „Nu e vorba de rea intenție sau rea voință. Pur și simplu nu sunt bani”

– De ce nu a fost prevăzută această cheltuială în bugetul spitalului pe anul 2024?

– Pentru că nu existau bani. Pentru că noi, la începutul anului, am intrat în arierate. Noi eram cu deficit bugetar mare. Nu poți să prevezi bani în buget dacă nu ai de unde. Adică suma respectivă este trecută ca și sumă pe care Institutul trebuie s-o plătească, dar asta nu înseamnă că poate fi angajată, pentru că nu au existat bani. Pur și simplu, nu sunt bani, nu e vorba de rea intenție sau rea voință.

Am vorbit și cu doamna avocată și cu domnul Mema. Înțelegem, este dreptul dânsului, nu vrem să nu ținem cont de el, nu suntem de rea-credință. Dar în acest moment a fost prioritar să cumpărăm medicamente pentru pacienți. Am avut în martie – februarie momente foarte delicate.

Am făcut o reeșalonare a datoriilor pentru tot anul, din ianuarie, ca să ne putem plăti datoriile față de furnizori, pentru că nu ne mai aduceau medicamente și materiale sanitare.

– Avocata pacientului a menționat că spitalul ar fi achiziționat, în 2022, o ambulanță nouă în valoare de 120.000 de euro.

– Nu am achiziționat salvări noi în 2022, ambulanțele s-au luat în 2017, și au fost achiziționate în cadrul unui proiect care avea ca destinație aceste fonduri, n-au fost luate din banii Institutului. Sub nicio formă.

– Ce soluții realiste există, în acest moment, pentru plata despăgubirilor?

– Noi am propus eșalonarea pe cinci ani, apoi am venit cu o propunere de eșalonare pe trei ani. Pentru că suma este foarte mare pentru câți bani are Institutul. Am încercat toate variantele astfel încât să ne angajăm la o promisiune pe care să o putem onora, așa încât să avem și medicamente pentru pacienții care vin. Dacă îi dăm domnului Mema banii într-o lună, noi în luna aceea nu mai cumpărăm nici medicamente, nici materiale sanitare. Asta este o situație care ar pune într-o gravă dificultate nu doar personalul medical, ci 10.000 de oameni care ajung lunar în Institutul Marius Nasta.

– Aveți și alte despăgubiri mai vechi de plătit? Mai aveți cazuri?

– Da, mai sunt și despăgubiri mai vechi. În privința acestora, am reușit în mare parte să găsim înțelegere și să eșalonăm datoriile, iar ele sunt plătite graduat, însă asta este suma cea mai mare (n.r. 150.000 de euro).

„Nici nu sper să mai intru în posesia banilor”

Întrebată de eșalonare, avocata lui Mema spune că, „după o așteptare de 9 ani în instanță, e prea mult ca o persoană cu handicap, un caz social, să aștepte încă cinci ani”.

Mema concluzionează, punctând că plata banilor s-ar întinde pe o perioadă îndelungată: „Acum sunt pensionar pe caz de boală și nici nu sper să mai intru în posesia banilor, căci am și eu o vârstă, fac 69 de ani anul acesta și nu am un plămân, care mi-a fost scos”.