Schimbarea secesionistă a Groenlandei care displace mult Chinei şi NATO

Regatul Danemarcei tremură de frică deoarece după două secole riscă să piardă 98% din teritoriu și anume Groenlanda, care până acum câțiva ani era o povară economică, dar care din momentul în care regiunea arctică în curs de dizolvare s-a transformat într-o regiune disputată de marile puteri ale lumii, acea insulă, cea mai mare de pe întreaga planetă a devenit pentru Copenhaga cea mai mare oportunitate din întreaga sa istorie, potrivit Il Messaggero, citat de Rador.

Păcat că inuiţii sunt în schimb decişi să taie parâmele și să continue cu paşi mari spre secesiune. În ziarele daneze, unde se dă glas unei opinii publice îngrozite și furioase, cuvântul în cod este „Greenxit“, chiar dacă unii compară evenimentele de la Nuuk, liliputana capitală a Groenlandei cu escaladarea separatismului catalan. După alegerile din 24 aprilie, guvernul de pe insulă a trecut în ultimele zile în mâinile unei coaliții formată din patru partide care au ca prim obiectiv independența totală și bruscă din Regatului.

Iar prima măsură anunțată de executivul primului-ministru Kim Kielsen, doar pentru a trimite un mesaj clar anti-colonialist, a fost cea de a înlocui engleza cu daneza ca a doua limbă (groenlandeza devenind limba oficială în timpul guvernului precedent). Dar adevăratul liant care i-a pus împreună pe social-democrați cu partidele de dreapta a fost dorinţa de a da undă verde concesiunilor miniere care ar permite insulei Kalaallit Nunaat, pământul Omului din Nord, aşa cum numesc inuiţii națiunea care îi găzduiește de cinci mii de ani, să se emancipeze de subvenția anuală daneză de circa 500 de milioane de euro (populația suferă de o degradare socială fără precedent).

Groenlanda a ieșit din Uniune în urmă cu treizeci de ani, fiind singurul precedent de Brexit, iar ultima speranță a Bruxelles-ului este ca aceasta să decidă să se alăture ca stat independent. În ciuda deschiderilor comerciale din ultimii ani, privirea suveraniştilor eschimoşi este îndreptată spre China, putere care se defineşte a fi „aproape arctică“ și care a anunțat recent dezvoltarea unui drum polar al mătăsii.

Groenlanda devine astfel cartierul central al Beijingului în Extremul Nord, China investind deja aproximativ douăzeci miliarde de euro pe insulă, deschizând mine de zinc şi fier şi implicându-se în construirea a trei aeroporturi și a unei mari baze „științifice“. În 2017, chinezii au fost la un pas de achiziționarea unei baze militare daneze abandonate şi ar fi reuşit dacă Washingtonul nu ar fi intervenit direct printr-o declarație amenințătoare.

Miniștrii inuiţi sunt primiţi în mod regulat de cei mai înalţi funcţionari ai guvernului chinez, la Beijing Groenlanda a deschis deja o ambasadă, demonstrând indiferenţă faţă de iritarea Washingtonului și de cea a autorităţilor de la Copenhaga. Deja din timpul Războiului Rece, Groenlanda a fost postul de strajă al Pentagonului din vârful lumii; baza de la Thule, la 800 de kilometri de Polul Nord este dotată cu un sistem radar de apărare antirachetă care poate proteja Statele Unite și Europa, dar, care în acelaşi timp controlează mai multe operațiuni în Orientul Mijlociu (capturarea lui Saddam Hussein a fost pilotată printre gheţari).

Vittus Qujaukitsoq nu anunță doar că ”în doar câţiva ani” în Danemarca va avea loc o secesiune, ci şi închiderea bazelor americane și ieșirea din NATO. Pe scurt un scenariu shakespearean.