Epoca post-Merkel a început la Bruxelles. Ce ne spune ultimul summit UE despre cum va arăta Europa și cine îi va lua locul cancelarului

Decretată ”liderul lumii libere” după ce Donald Trump câștiga alegerile prezidențiale din SUA, în urmă cu mai bine de patru ani, aflată la putere de 15 ani, Angela Merkel a înregistrat o înfrângere categorică la summitul UE care s-a desfășurat la finalul acestei săptămâni, prin blocarea propunerii sale de organizare a unei reuniuni cu Vladimir Putin. Deși a încercat să mascheze eșecul total, după ce propunerea sa a stârnit iritare mai ales în rândul țărilor est-europene care nu pot privi cu ochi buni o apropiere de Moscova, modul în care s-au derulat dezbaterile arată că epoca Merkel s-a încheiat deja la Bruxelles.

Germania va ține alegeri generale peste trei luni (Merkel și-a anunțat demult retragerea). Chiar dacă mai este până atunci și Merkel va mai participa și la alte summituri UE, influența politică a cancelarului Germaniei pare să fi apus deja și lucrurile nu arată deloc bine, notează Politico.eu, într-o analiză.

Când lucrurile nu arată deloc bine

Cel mai longeviv lider de la masa șefilor de stat și de guvern europeni, Angela Merkel ar urma să participe și la reuniunile UE din octombrie, în timp ce acasă vor avea loc negocieri pentru formarea unei coaliții care să stbilească succesorul. Însă iminenta sa retragere a fost palpalbilă în această săptămână, în contextul disputelor dintre liderii europeni și premierul Viktor Orban din cauza legii anti-LGBTQ. Iar principalii combatanți din încăpere nu au fost nici Merkel, nici președintele Franței Emmanuel Macron (cel care a susținut propunerea Germaniei cu privire la organizarea unui summit cu Vladimir Putin).

Protagoniștii au fost, întâmplător sau nu, următorii doi cei mai longevivi lideri din Consiliu: premierul Olandei Mark Rutte și cel al Ungariei Viktor Orban, amândoi aflați la putere din 2010. Rutte și Orbán s-au confruntat aprig pe tema drepturilor LGBTQ în cursul discuțiilor care au durat până noaptea târziu și s-au soldat cu cea mai dură declarație de până acum, Rutte afirmând că Ungaria ar trebui să părăsească UE dacă nu este în stare să respecte drepturile și libertățile fundamentale.

Summit de tranziție

Și, observă Politico, deși disputa a pornit de la o lege adoptată recent de Parlamentul de la Budapesta, ea poate fi privită ca începutul unei bătălii mai mari despre valorile care stau la baza Uniunii, bătălie ce va contura viitorul acesteia după plecarea lui Merkel. De o parte este Mark Rutte, un liberal social progresist, iar de partea cealaltă Orban, auto-proclamat campionul democrației creștine iliberale.

Consiliul European din această săptămână a fost ”un summit de tranziție”, a comentat un diplomat UE de rang înalt. Merkel, a adăugat acesta, ”a fost în continuare vizibilă”, dar ”ne vor lipsi abilitățile și capacitatea ei de a găsi o punte între poziții diferite”.

Merkel este cea către care mulți și-au îndreptat privirea plini de speranță în momentul în care Donald Trump a câștigat alegerile prezidențiale din SUA, în 2016. Merkel este cea în care mulți și-au pus speranțele atunci când lumea s-a confruntat cu criză după criză, fie că vorbim despre criza datoriei din zona euro sau, mai recent, pandemia de coronavirus. Acum, ea se pregătește să plece, iar fisurile sunt tot mai adânci în Consiliu.

”Nu pricep de ce mă urăște”

Pentru Rutte și Orban disputa nu a fost altceva decât punctul culminant al unei perioade lungi de tensiuni și divergențe, de a debutul pandemiei. Cei doi s-au găsit pe poziții opuse atunci când s-a discutat dacă fondurile europene pentru rederesarea economică ar trebui să fie legate de respectarea statului de drept.

Rutte a fost unul dintre cei mai vocali susținători ai acestei variante, în timp ce Orban s-a opus cu vehemență. Mai mult, la un moment dat, a jucat rolul victimei, spunându-le reporterilor: “Nu știu care este motivul personal pentru care premierul olandez mă urăște”.

Nu stau la masă cu Putin

În acest context, acest summit a fost pentru Merkel ultima șansă de a se impune. Plecarea ei iminentă a fost și mai evidentă la dezbaterea privind Rusia, după ce cancelarul Germaniei și aliatul ei, Macron, au pus pe masă propunerea unui summit cu Putin ca parte a unei noi strategii privind relația cu Moscova. Pe lângă Polonia, țările baltice și alte state est-europene au combătut o astfel de abordare, ci și, din nou, premierul Olandei Mark Rutte care a spus că el nu se va așeza la aceeași masă cu Vladimir Putin.

Gestul neobișnuit pentru Merkel de a veni cu o astfel de propunere pe ultima sută de metri i-a surptins pe mulți. Unii comentatori cred că, deși statele din Europa Centrală și de Est s-ar fi opus unei inițiative de acest gen indiferent de circumstanțe, faptul că Merkel este pe picior de plecare și își pierde infleunța le-a dat curaj acestora să denunțe ideea în termeni categorici.

De luni de zile, unii membri ai cercurilor de putere de la Bruxelles au așteptat cu nerăbdare momentul în care Merkel, aflată în funcție din 2005 și devenită cea mai puternică și constantă forță politică, va începe să cadă în irelevanță. Acest moment a sosit. Și el coincide cu schimbarea administrației SUA și instalarea lui Joe Biden la Casa Albă. De altfel, unul dintre primele mesaje transmise de acesta lumii întregi a fost ”America s-a întors!”. Nu întâmplător, prima deplasare externă a lui Biden a fost un turneu european.

O necunoscută pentru epoca post-Merkel este legată și de influența pe care o va mai avea președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, fost discipol al lui Merkel și ministru de trei ori în cabinetul de la Berlin.

O alta ține de impactul asupra Consiliului European, care ia principalele decizii și care este tot mai fragmentat, ceea ce reflectă cumva, la scară mai mică, polarizarea societății și a vieții politice ce se resimte la nivel global.

Prima confruntare fără mănuși

Ultimul summit a fost oarecum suprinzător, a spus premierul belgian Alexander De Croo, vorbind cu jurnaliștii la ora 3 dimineața, la finalul primei zile a summitului.

“A fost prima confruntare deschisă între o largă majoritate din încăpere și unul dintre statele membre (disputa cu Ungaria-n.red). Și din ceea ce am auzit de la colegii mei, a fost una nemaivăzută, fără precedent. Întotdeauna am considerat Consiliul European locul unde fiecare poate vorbi liber, dar într-o manieră diplomatică. Aceasta nu a fost o discuție diplomatică”, a completat el.

În acest context, nu există un candidat clar care să preia rolul lui Merkel.

Generalul fără armată

În cursul dezbaterilor aprinse, Rutte și premierul portughez António Costa au arătat că sunt stăpâni pe situație, deși poziția fermă a lui Costa ar putea veni din faptul că Portugalia deține președinția rotativă a Consiliului UE.

Politico mai notează că situația politică destul de complicată de la nivel național din Belgia l-a pus într-o lumină favorabilă pe premierul De Croo care devine încet-încet un lider.

Între timp, premierul Italiei Mario Draghi, fost președinte al Băncii Central Europene și un respectat veteran al vieții politice europene ”este admirat, dar este considerat un general fără armată”, a mai comentat un alt diplomat, referindu-se la faptul că italianul este un tehnocrat care nu are în spate un partid politic.

Macron nu e văzut cu ochi buni

Unii diplomați consideră că numele cel mai la îndemână pentru preluarea rolului de lider al Europei de la Merkel, anume Emmanuel Macron, nu este tocmai potrivit.

Președintele francez Emmanuel Macron are de trecut testul alegerilor prezidențiale de anul viitor și, în plus, nu are același background ca Merkel. Mai mult, Macron este privit de unii liderii din est ca un politician care divide, mai ales după ce a reușit să-i enerveze atunci când a afirmat că ”NATO este în moarte cerebrală”, o afirmație greu de tolerat în contextul în care statele din zonă se bazează pe alianța nord-atlantică pentru a-și asigura securitatea în raport cu Moscova.

Ce-a apucat-o pe Merkel?

Una peste alta, dincolo de aprecierile la adresa cancelarului german care se pregătește să iasă pe ușa istoriei, diplomații care au fost prezenți la summitul UE din aceste zile au rămas ușor nedumeriți: Ce a apucat-o pe Merkel, un politican echilibrat, calm și calculat, să agite spiritele cu propunerea sa de ultim moment privind Rusia?

Propunerea a divizat imediat reuniunea CE și a atras, așa cum era de anticipat, opoziția statelor care au așteptat ani la rând să intre în UE, după ce s-au eliberat de influența fostei Uniunii Sovietice odată cu prăbușirea Cortinei de Fier. Poate a fost vorba despre o chestiune de comerț, se întreabă unii? “Comerțul este mereu o chestiune esențială pentru politica externă a Germaniei, a comentat un oficial UE.

Alții au speculat că a fost vorba despre un efort de a-l egala pe președintele SUA Joe Biden care a avut un summit cu Putin, la Geneva, chiar săptămâna trecută (după ce se întâlnise cu liderii G7 și aliații din NATO).

“Stăm aici și discutăm. De ce a făcut-o?” se întreba gânditor unul dintre diplomații de la summit. ”A fost o chestiune de moștenire?”

Ce așteptări au germanii

Majoritatea germanilor vor ca ţara lor să joace un rol mai important pe scena internaţională, arată un recent sondaj de opinie, informează sâmbătă dpa. Potrivit sondajului realizat de institutul de sondare a opiniei publice Forsa și citat de Agerpres, la comanda publicaţiei Inernationale Politik, 54% dintre respondenţi sunt în favoarea unui angajament politic mai mare al Germaniei pe plan extern, în timp ce 42% sunt împotrivă.

Cu cât mai tânăr este respondentul, cu atât mai mare este dorinţa acestuia pentru ca Germania să aibă un rol mai puternic pe plan global.

Astfel, la categoria de vârstă 18-29 de ani, 74% sunt în favoarea unui angajament mai mare al Germaniei pe plan internaţional, în timp ce la categoria de vârstă peste 60 de ani doar 39% doresc acest lucru. Susţinătorii Verzilor sunt de asemenea mai înclinaţi pentru un angajament global, cu 77%, urmaţi de cei ai stângii radicale Die Linke, cu 65%, de cei ai blocului conservator CDU/CSU, cu 53%, de cei ai Partidului Social Democrat (SPD), cu 51%, de cei ai partidului pro-business Partidul Liber Democrat, cu 47%, şi de cei ai partidului de extremă dreapta Alternativa pentru Germania (AfD), cu 44%.

Sâmbătă, candidaţii la funcţia de cancelar federal al Germaniei, Armin Laschet de la CDU/CSU, Olaf Scholz de la SPD şi Annalena Baerbock de la Verzi, vor participa la discuţii despre rolul Germaniei pe scena mondială.