Vladimir Putin nu vrea ca vreunul din generalii ruși să devină popular în urma luptelor din Ucraina / Precedentul de care se teme (Meduza)

​Președintele rus Vladimir Putin se teme ca generalii săi din Ucraina să nu devină prea populari, motiv pentru care presa de la Moscova ignoră rolul lor în succesele înregistrate de forțele armate, relatează Meduza într-o nouă investigație în care citează mai multe surse de la Kremlin.

Presa rusă vorbește constant despre „reușitele armatei ruse” din Ucraina însă dar rareori menționează acțiunile comandanților ruși.

Judecând după relatările propagandiştilor, rolul generalilor se reduce fie la primirea de medalii chiar de la Vladimir Putin, fie la distribuirea de onoruri subordonaţilor lor.

Jurnaliștii de investigație de la Meduza notează că aceasta nu este o coincidență și că situația s-ar datora faptului că Putin nu dorește ca liderii militari de top ai Rusiei să primească publicitate pentru invadarea Ucrainei.

Cum scrie presa de la Moscova despre generalii ruși

Trei surse apropiate Administrației Prezidențiale le-au spus acestora că liderul de la Kremlin se teme că unii generali ruși ar putea câștiga „popularitate excesivă”, motiv pentru care mass-media controlată de autorități aproape că nu raportează nimic despre acțiunile de pe front ale conducerii militare de vârf.

În același timp, în comunicatele de presă de pe canalele federale apar în mod regulat povești despre „reușitele” soldaților și ale ofițerilor de rang mediu și inferior.

În cel mai bun caz, generalii devin participanți la planurile de recompensarea a soldaților pentru „îndeplinirea sarcinilor stabilite de comandantul suprem” sau ei înșiși primesc medalii de la Putin.

De exemplu, când generalilor Alexander Lapin și Esedulla Abacev le-a fost conferit titlul de Erou al Rusiei, din conversația lui Putin cu ministrul său al Apărării Serghei Șoigu reiese că aceștia au fost onorați datorită faptului că Rusia „a preluat controlul” regiunii Lugansk la începutul lunii iulie.

Lapin este comandantul Districtului Militar Central și al grupului de forțe „Centru” care a fost angajat în capturarea regiunii.

Ordinul de atribuire precizează că Lapin și Abacev au primit titlul „curaj și eroism demonstrat în îndeplinirea datoriei militare”, dar documentul nu specifică în ce a constat exact acest curaj și eroism.

Generalul Alexandr Lebed în anii 1990 (FOTO: Andrew / Sputnik / Profimedia Images)

Precedentul de care se teme Putin

Una dintre sursele citate de Meduza afirmă că Putin „își amintește bine de anii 1990” și nu dorește ca în Rusia să apară un „al doilea general Lebed”.

În timpul carierei sale militare general-locotenentul Alexandr Lebed a comandat, printre altele, Divizia 106 Aeropurtată, care a participat la suprimarea protestelor din Tbilisi în aprilie 1989 și Baku în ianuarie 1990 și a servit, de asemenea, ca comandant al Diviziei 14 Aeropurtate a Armatei de Gărzi staționată în Transnistria.

Cu participarea lui Lebed, conflictul de pe teritoriul Transnistriei a fost înghețat iar Moldova și autoritățile republicii separatiste de pe teritoriul Republicii Moldova au semnat un armistițiu.

În 1994, generalul care devenise extrem de popular în Rusia, a criticat dur intrarea trupelor ruse în Cecenia și a intrat în conflict cu ministrul rus al apărării, Pavel Grachv. În 1995, Lebed a demisionat și a urmat o carieră politică.

În 1996, Lebed a candidat la alegerile prezidențiale și a ocupat locul trei în preferințele de vot ale rușilor cu 14,7% din voturi. În turul doi l-a susținut pe președintele în exercițiu Boris Elțin, primind în schimb postul de șef al Consiliului de Securitate al Rusiei.

În 1998 generalul Lebed a fost ales guvernator al Teritoriului Krasnoiarsk însă patru ani mai târziu a murit într-un accident de elicopter în aceeași regiune.

Generalii ruși, populari în rândul populației în anii 1990

Pe lângă Lebed, generalii Ghenadi Troșev, Vladimir Șamanov, Viktor Kazanțev și Konstantin Pulikovski au câștigat faimă în timpul campaniilor cecene. Erau persoane publice care apăreau adesea în știri și erau destul de independente în acțiunile lor.

Șamanov, poreclit măcelarul Ceceniei, a urmat la rândul său o carieră politică și în 2000 și a fost ales guvernator al regiunii Ulianovsk.

În ceea ce-l privește pe Troșev, acesta a refuzat în mod public în 2002 să respecte ordinul ministrului apărării de atunci, Serghei Ivanov, de a prelua comanda al districtului militar siberian. El a fost în cele din urmă demis din funcția de șef al raionului nord-caucazian, dar apoi a devenit consilier prezidențial.

Însă în mass-media rusă nu există asemenea generali în războiul cu Ucraina.

Mai mult, presa de propagandă a Kremlinului nici măcar nu relatează cine anume se află la conducerea armatei ruse.

FOTO: Vladimir Șamanov, un alt general popular în Rusia (FOTO: Stanislav Krasilnikov / TASS / Profimedia Images)

Cine comandă de fapt armata rusă din Ucraina?

În aprilie, surse ale BBC News au afirmat că la comanda trupelor ruse a fost numit generalul de armată Alexander Dvornikov, unul dintre comandanții ruși din Siria.

Apoi, la sfârșitul lunii iunie, un grup de anchetatori independenți a raportat că forțele armate ruse din Ucraina erau condus de ministrul adjunct al Apărării, Ghenadi Zhidko.

Sursele Meduza afirmă că în anii 1990 generalii puteau avea un impact semnificativ asupra situației politice, folosindu-și faima ca resursă.

„Acum un astfel de personaj ar putea [de exemplu] să spună: să mergem cu toată puterea la Kiev. Sau invers – este timpul să ne gândim la lume. Mulți ar fi ascultat un general de luptă. Nimeni nu are nevoie de asta [la Kremlin]”, afirmă una dintre sursele jurnaliștilor de investigație.