Cât ar costa intrarea Ucrainei în Uniunea Europeană

Experții evaluează între 11 și 19 miliarde de euro pe an costul net pentru bugetul european al intrării Ucrainei în Uniune, adică mai puțin de 0,13% din PIB-ul celor douăzeci și șapte. Un impact considerat gestionabil, mai ales că statele membre ar avea beneficii în schimb, potrivit analizei Les Echos, citează de Rador Radio România.

Cât ar costa intrarea Ucrainei în Uniunea Europeană și cât ar aduce în schimb? Aceste întrebări nu au fost încă abordate în detaliu de către cei douăzeci și șapte, întrucât aderarea la UE a țării aflate în război este departe. Unele think tank-uri pro-europene au început totuși să calculeze, iar rezultatele sunt adesea liniştitoare.

Cel mai recent, Institutul Bruegel estimează impactul net asupra bugetului european pe care l-ar avea aderarea Ucrainei dacă ar avea loc astăzi, la 19 miliarde de euro pe an. Comparativ cu un buget actual de aproximativ 175 miliarde. Aceasta ar reprezenta 0,13% din PIB-ul Uniunii. În decembrie anul trecut, Institutul Jacques-Delors a ajuns la o contribuție netă și mai mică, de 11,4 miliarde pe an.

„Nu este de neglijat, dar este absolut gestionabil”, estimează Zsolt Darvas, economist asociat la Bruegel. Precizare importantă: aceste calcule se bazează pe ipoteza că Ucraina și-ar recupera întreg teritoriul și populația de dinainte de război. Dacă nu ar fi așa, costul anual ar scădea la 16 miliarde, potrivit Bruegel.

O cincime din terenurile agricole ale UE

Ucraina ar reprezenta o schimbare majoră pentru bugetul UE din două motive principale. În primul rând, pentru că este o mare putere agricolă, ar primi subvenții masive din partea Politicii Agricole Comune (PAC).

Presupunând că Kievul va recupera toate terenurile ocupate de Rusia și că acestea vor fi deminate, Ucraina ar reprezenta „o cincime din terenurile agricole ale UE”, notează Bruegel. Kievul ar primi 85 de miliarde în cadrul PAC pe o perioadă de șapte ani (bugetul pentru 2021-2027 a fost luat ca referință).

Fonduri de coeziune

În al doilea rând, pentru că este o țară săracă. Ca atare, ar fi eligibilă pentru fondurile de coeziune de la Bruxelles pentru regiunile defavorizate ale blocului, precum Ungaria, Polonia sau Grecia în prezent. Factura pentru UE s-ar ridica la 32 de miliarde pe șapte ani, a calculat Bruegel. Suma fondurilor de coeziune alocate este plafonată la 2,3% din PIB-ul țărilor beneficiare, ceea ce limitează plățile (ar fi fost de șase ori mai mari dacă această limită nu ar fi existat).

Calculând la un buget constant, țările care beneficiază în prezent de fonduri de coeziune și PAC ar primi mai puțin. Iar contributorii neți la bugetul european, precum Franța, Germania, Italia sau Țările de Jos, ar plăti mai mult.

Dar integrarea Ucrainei „ar modifica doar marginal” imaginea de ansamblu, continuă Bruegel. Mulți beneficiari neți își văd deja pachetele reduse, pe măsură ce devin mai bogate. Polonia, Ungaria, Bulgaria, Cehia… Pentru aceste state, sosirea Ucrainei în UE ar avea ca rezultat o scădere „limitată a fondurilor de coeziune, în comparație cu declinul cu care se confruntă deja”.

Cât despre contribuția suplimentară care ar fi solicitată țărilor „bogate” precum Franța, aceasta ar reprezenta „aproximativ 0,1% din PIB-ul lor”, potrivit think tank-ului. „Este complet fals să spunem că majoritatea țărilor beneficiare ar deveni astăzi contributoare, nu este cazul”, insistă Zsolt Darvas.

Mai multe încasări fiscale și locuri de muncă

„De asemenea, ar putea fi puse în aplicare măsuri tranzitorii, așa cum a fost cazul altor țări din Europa Centrală și de Est la aderare, ceea ce ar limita alocările bugetare către Ucraina timp de câțiva ani”, indică institutul.

Aceste cifre nu iau în considerare beneficiile economice pe care statele membre le-ar obține din intrarea Ucrainei pe piața unică. Companiile europene ar beneficia de proiectele finanțate de Bruxelles în Ucraina, în special pentru reconstrucție.

Iar ucrainenii ar importa mai mult de la cei Douăzeci și șapte (ceea ce este deja cazul de la începutul războiului). Acest lucru ar însemna mai multe venituri fiscale și mai multe locuri de muncă pentru țările membre UE. „Așa s-a întâmplat la extinderea către Europa Centrală și de Est în 2004, impactul a fost foarte bun”, își amintește Zsolt Darvas potrivit potrivit Les Echos, citat de Rador Radio România.