Putiniada (de Vasile Ernu)

Alegerile pentru noua Duma a Rusiei s-au incheiat, a fost facuta numaratoarea voturilor si s-a constatat ceea ce se stia de mult timp: Kremlinul invinge intotdeauna. Victoria deja anuntata a puterii de la Kremlin si a partidului putinian a decurs conform planului. Presa occidentala a miriit pe ici, pe colo, tragind semnale de alarma si afirmind ca Rusia se indreapta spre un autoritarism si mai dur, iar opozantii Kremlinului, de la liberalul Kasparov, national-bolsevicul Limonov si pina la oligarhul Berezovsky au condamnat alegerile ca fiind trucate.

Din punctul de vedere al opozantilor lui Putin, pe care el a reusit cu multa dibacie sa-i scoata din jocul politic, Rusia se indreapta spre o dictatura sigura.

Nu de aceeasi parere sint insa si alegatorii care au mers pe mina lui Putin, adica a celui care le-a promis ca va continua sa faca ordine in tara, ca va pedepsi si va trage la raspundere oligarhii si ca va aduce bunastare si demnitatea pierduta in anii perioadei lui Boris Eltin.

In esenta, Kremlinul a iesit victorios, iar noua clasa politica, asa numitii „soloviki” (persoane din sfera puterii, parveniti din Armata, FSB, KGB, Interne), controleaza in acest moment mai toate pirghiile puterii si sint pe cale sa propuna un nou proiect politic pentru Rusia moderna. Noul proiect al Rusiei seamana cu un soi de capitalism autoritar, controlat de stat, in care ordinea si forta sint cuvintele lait-motiv, iar „reinvetarea imperiului” este un concept folosit de mai toate categoriile sociale, culturale si politice.

Cu toate ca alegerile au trecut, nu putem inca pronostica incotro se indrepta Rusia, caci rezultatele acestor alegeri au rezolvat doar o parte a problemei. Succesul Kremlinului nu a rezolvat inca un element cheie al politicii interne si, anume problema succesiunii lui Putin si a raportului dintre parlamentul rus si puterea prezidentiala.

Acest element cheie pe care analistii rusi si cei straini il intorc pe toate partile este unul central, care odata rezolvat va redefini politica Rusie pe termen mediu si lung.

Analiza porneste de la doua date concrete ale situatiei politice actuale: pe de o parte, Putin este cel mai puternic lider din Rusia si detine mai toate pirghiile puterii, iar „poporul cere” raminerea lui in postul de lider, iar pe de alta parte, Putin a anuntat ca nu va modifica constitutia pentru a ramine la putere, ci doar se va implica altfel in politica Rusiei.

De aici, decurge un sir intreg de posibilitati si speculatii care incearca sa pronosticheze miscarile viitoare ale lui Putin. Liderul rus a facut deja miscari care au surprins atit clasa politica, cit si analistii politici, asa ca ne putem astepta de la orice miscare din partea lui. Va deveni Putin prim-ministru? Va slabi puterea prezidentiala si va intari puterea Dumei in defavoarea celei prezidentiale? Va ramine un jucator din umbra sau va face modificari ale constitutiei avind la indemina un partid care controleaza noul parament rus? Sint intrebari la care ramine sa mai asteptam pina in 2008 cind vor avea loc alegerile prezidentiale, pentru a primi raspunsul.

Deocamdata, toata lumea e la unison cu ideea ca Putin e cel mai puternic si influent om din Rusia, are un puternic sprijin electoral, dar si in structurile politice si economice si ca in acest moment, nu se pregateste sa paraseasca structurile puterii. De aceea, e greu de crezut ca un astfel de politician si intr-o astfel de conjunctura politica va ceda pozitia centrala si va trece in esalonul doi.

Traditia si istoria Rusiei, precum si ceea sovietica, ne arata ca niciodata asa ceva nu s-a intimplat, asa ca ramine sa mai asteptam inca putin timp pentru a vedea care va fi rocada de la Kremlin si cum vor fi rearanjate piesele pe tabla de sah a politicii ruse. Cert este ca planul lui Putin este in plina desfasurare, iar opozantii „tarului de la Kremlin” nu au nici o putere si nici o influenta reala. Asa ca putiniada continua.

P.S. Tocmai am aflat ca Putin si-a anuntat favoritul la succesiune: Dmitri Medvedev. Marea rocada abia incepe.

www.nascutinurss.ro