De ce România nu are un cod național de etică a cercetării științifice?

Un astfel de cod, cu nume ușor diferit, era promis printr-o lege din 2003. Atunci, doritorul de moralitate în cercetarea științifică află, prin articolul 38 al Legii 319, că ”În termen de 6 luni de la intrarea in vigoare a prezentei legi, autoritatea de stat pentru cercetare-dezvoltare va elaboraCodul de etică si deontologie profesională, a personalului de cercetare-dezvoltare, care se aproba prin hotărâre a Guvernului”. Au trecut degeaba 16 ani, dat fiind faptul că deocamdată acest cod nu există?

Da, la prima vedere. Analitic, la a doua vedere, nu, în sensul căefectele negative ale absenței unui cod de integritate în cercetarea științifică s-au văzut din plin în toată perioada care a trecut de la legea care se dorea fondatoare pentru Cod, până astăzi. Este suficient să ne aducem aminte de valurile de dezbatere în ceață pe cazurile Mang, Ponta, Kovesi, Tobă etc. Sigur, între timp au apărut reglementări în domeniu, fie în texte de lege, fie în coduri deontologice sau ghiduri de bună practică. Codul de etică pentru cercetarea științifică promis prin legea anterior considerată și menționat în documente juridice ulterioare, nu a fost adoptat.

Cum a fost posibil?

Simplu. Strategia amânării sine die de tipul ”faceți voi naivii din cercetarea științifică regulamente sau coduri de integritate cât cuprinde, pentru că, ulterior, noi, cei de la putere, nu le avizăm. Sau amânăm avizarea până când vă schimbăm pe voi cei care ați propus codul din comisiile ministeriale responsabile de temă. Sau ceva de genul mai așteptați până în toamnă că reunificăm cele două ministere ale Educației și Cercetării iar după unificare e nevoie, iarăși și iarăși, de timp pentru reorganizare etc.”. Care noi? Cei din ministerele de resort (Educație sau Cercetare, funcție de modul de organizare a ministerelor) sau direct de la Guvern. Argumentele, dacă mai era nevoie de ele, sunt ușor de identificat în istoriile eșecurilor de avizare a unui astfel de cod. În 2010, spre exemplu, era gata pentru aprobare Codul de etică şi deontologie profesională a personalului de cercetare- dezvoltare, însoțit de proiectul de hotărâre de guvern și de nota de fundamentare aferentă (toate cele trei documente sunt pe vechiul site al MECTS , aici). Nu știu de ce codul respectiv nu a mai fost avizat. Cei care au participat la proiect pot da detalii, probabil. Cert este că tipul de cod de etică pentru cei care fac cercetare științifică, solicitat de Legile 319/2003 și 206/2004, nu există (i).

În aceeași linie de mimare a unui cod de etică a cercetării se încadrează, însă, legea 206/2004 care trimite explicit la ”Codul de etică, prevăzut de Legea nr. 319/2003”. Pentru ca lucrurile să fie și mai clare pe linia imaginației instituționale, Regulamentul de organizare şi funcționare a Consiliului Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării ( CNECSDTI, pe scurt CNE) avizat prin OM 211/2017 anunță, la art. 4.f. , că respectivul organism are voie să propună modificări la Codul de etică și deontologie profesională a personalului din cercetare-dezvoltare. Modificări la un cod care nu există? Sau s-ar putea să existe vreodată dacă…? Desigur, strict juridic, practica ar putea fi interpretată în cheia „când va exista un Cod Național de Etică, cei din CNE vor avea dreptul să îl modifice”. Dardacă nu va exista niciodată sau va fi elaborat peste x decenii nu tai posibilitatea CNE de a interveni în legislația pe tema din România? Anomaliile se țin lanț.Pe site-ul aceleiași instituții figurează o pagină dedicată celebrului document fantomă care se cheamă Codul Național de Etică. Deschizi și vezi că de 16 ani pagina respectivă este ”în construcție”! Care este logica instituțională de a stipula modificări la un cod care nu există și de a avea o pagină care este „în construcție” de un deceniu și jumătate? Bizar faptul că niciunul dintre miniștrii care au trecut pe la Cercetare nu a observat anomaliile. Codul cerut de 16 ani prin lege nu există, pagina de pe site-ul ministerului este cam de tot atâția ani „în construcție”. Este un gen de potemkiniadă în domeniul eticii de cercetare științifică la care autoritatea națională de cercetare științifică participă de ani de zile? (ii)

Altfel spus, din 2003 până acum diferite texte normative ne spun că lucrurile sunt în bună ordine în etica cercetării științifice pentru că există un Cod specializat care dă norma. O lege (319/2003) anunță un cod care nu se face dar pe care multe alte legi ulterioare îl consideră ca existent. Nu știu cum se cheamă juridic acest fapt, dar funcțional, este complet contraproductiv să am încredere într-un regulament care nu există și implicit să construiesc castele legislative pe fundament de nisip.

Și acum?

În luna mai a acestui an a fost pus în discuție publică , pe site-ul CNE, un proiect de Cod Național de Etică. Cu reacțiile primite (foarte bune, majoritar), la început de iunie, a fost elaborată forma finală a documentului, disponibilă aici. Titlul a fost ușor schimbat pentru a asigura consistența formală cu legea fondatoare din 2003 și este cel de Cod de etică și deontologie profesională a personalului de cercetare-dezvoltare. În desemnare abreviată este CoNaEtic, cu trimitere la funcția lui esențială de cod național de etică. Conform Legii 319/2003, codul ar urma să fie avizat prin Hotărâre de Guvern. După atâtea eșecuri de durată este firesc să ne întrebăm cât timp va dura avizarea. Deocamdată este cert că guvernanții nu sunt interesați de un astfel de cod și fac tot ce se poate pentru a nu-l avea. Ipoteza alternativă a super-ocupării sau a neglijării lui ca temă secundară nu poate fi susținută nicicum. Tematica integrității în cercetarea științifică nu este secundară. Durata de încălcare instituțională a Legii 319/2003 pentru mai mult de un deceniu și jumătate, prin neelaborarea și/sau neavizarea codului național de etică, nu lasă loc de invocare a unor pretexte.

Am deschis această dezbatere publică din mai multe motive. În primul rând, pentru că sper ca Ministerul Cercetării și Inovării împreună cu Guvernul României să corecteze cât mai repede anomaliile semnalate. Nu se poate da un răspuns de bună-credință, justificativ, pentru faptul că România nu are un cod național de etică a cercetării științifice. Ideea că etica este secundară în cercetarea științifică iarăși nu poate fi susținută în lumea din secolul în care trăim. Desigur, Codul în discuție nu rezolvă totul. El reprezintă însă un nucleu necesar pentru structurarea unei întregi serii de documente specializate pe domenii de cercetare. Cert, există și o fațetă personală a intervenției mele în dezbatere. În calitate de principal autor la redactarea textului CoNaEtic, știu foarte bine cum este cu efortul de realizare. Și ideea că aș fi contribuit la scrierea unui document care va urma drumul eșecurilor 2003-2019 nu mă încântă deloc.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro