Lipsa de încredere ne va duce la groapă. Ce am văzut sâmbătă la protestul AUR

Am fost la protestul AUR în primul rând din curiozitate. Îi cunosc pe mulți care susțin că astfel de manifestații trebuie ignorate, că sunt marginale, însă cred că ar fi o greșeală. Ceea ce am văzut în cele cinci ore în care i-am însoțit pe cei mobilizați de George Simion ar trebui să dea de gândit tuturor.

Prima observație ar fi că cei aproape 5-6.000 de oameni veniți la acest protest nu semănau deloc cu cei care care au ieșit în strada la finalul lui martie începutul lui apriliie. Dincolo de câteva personaje pitorești, care nu lipsesc de la niciun miting, foarte mulți dintre cei care s-au strâns sâmbătă la Universitate nu păreau fundamental diferiți de cei pe care i-am văzut la alte manifestații intens mediatizate.

Chiar dacă pentru aproape o oră, o oră și ceva, au stat în Piața Victoriei, s-au delimitat abil de cele câteva asociații ortodoxe și de Diana Șoșoacă care mobilizaseră și ei oameni acolo și care promovau un mesaj radical. Evident că printre ei erau anti-vacciniști, dar cu siguranță nu toți. Ce i-a făcut însă pe acești ceilalți să iasă atunci în stradă și de ce la chemarea AUR? În primul rând, felul cum au acționat autoritățile până acum a fost perceput în logica suspendării contractului social. Măsurile restrictive nu au fost deloc sau prea puțin explicate, iar în ultima perioadă s-a încercat obținerea unei conformări aproape forțate, ceea ce generează din start o respingere a acestora.

Deciziile au fost aproape de neînțeles, haotice și luate, în parte, în virtutea unor interese politice. În buza lui iunie, de la cel mai înalt nivel se decreta că pandemia a fost învinsă, iar restricțiile au fost ridicate fără a se mai ține cont de procentul de vaccinare care fusese asumat ca o condiție zero pentru revenirea la normalitate. Dacă totul s-a rezolvat, cu nici 20% vaccinați, atunci de ce ar mai fi nevoie să o facă ceilalți 80%? Aceasta a fost prima eroare.

Așa ne-am trezit la doar patru luni după în pragul unui dezastru. Sunt cei 70% dintre cei care nu s-au vaccinat până acum anti-vacciniști? Cu siguranță, nu.

Mesajele transmise de-a lungul verii au fost slabe, și vectorii lor au fost greșit aleși în persoana oameniilor politici, care pot fi un exemplu, e adevărat, dar nu determinant, de vreme ce lipsa de încredere în clasa politică este, nu de un an și jumătatea încoace, ci de mult mai mult timp, la pământ.

În plus, războaiele politice din interiorul Coaliției, au slăbit-o și mai mult. Când un fost ministru al Sănătății la butoane în pandemie afirmă că cifrele sunt măsluite, când morții și cazurile apar și dispar în funcție de interesele politice de moment, când anunți apocalipsa epidemiologică, dar tu provoci o criză majoră la nivel guvernamental, totul este aruncat în aer.

Niciun moment cel responsabil de acest dezastru nu și-a asumat în vreun fel partea de vină.

Ba mai mult, a ales cea mai nefericită strategie de urmat. Florin Cîțu a politizat criza sanitară, a împărțit țara în vaccinați și nevaccinați, decretând de la pupitrul Palatului Victoria, într-o justificare a introducerii certificatului verde COVID, că doar proștii nu se vaccinează.

Într-o țară normală, o astfel de declarație făcută de un premier, pus în funcție pentru a lucra în beneficiul și al proștilor, și al deștepților ar fi fost urmată de o demisie. Nu s-a întâmplat.

Mai mult, după ce a ajuns la putere pe un mesaj construit pe respectarea legii, a făcut exact pe dos. În disprețul Constituției, introducerea certicatului verde COVID s-a făcut prin hotărâre de guvern, când era necesar prin lege.

Ar fi fost timp suficient toată vara, însă prioritățile lui Florin Cîțu au fost altele, cele de partid.

Premierul României a fost și rămâne într-o continuă cursă de găsire a vinovaților – ba antivacciniștii, ba proștii, ba presa – când mult mai simplu era să se uite în oglindă.

Totul arată a disperare și a decuplare totală de realitate.

Or, când ceri încredere, trebuie să prezinți încredere.

De această situație a profitat din plin AUR. Am scris despre pericolul umflării acestui partid încă din luna iulie. În vreme ce PNL și USR-PLUS erau preocupate cu calculele politice interne, abandonând practic tot ce ținea de serviciul public, AUR a preluat el această retorică.

Mesajul partidului condus de George Simion a fost rescris pe temele care până acum erau apanajul PNL și USR-PLUS: respectarea legii, drepturile și libertățile fundamentale.

Dintr-un partid cu vădite tendințe extremiste, cu un mesaj toxic, s-a reconstruit încet, încet, ca un partid frecventabil, iar asocierea cu USR-PLUS i-a folosit din plin.

Este însă AUR altul decât în urmă cu un an? Cu siguranță, nu, doar a valorificat oportunitatea.

Condamnarea celor care au ieșit în stradă la chemarea lui George Simion este absolut inutilă, fără o analiză lucidă a motivelor pentru care s-a ajuns aici.

Dacă în al 12-lea ceas, PNL, Florin Cîțu, Klaus Iohannis, principalii responsabili pentru situația în care suntem acum nu vor lua o decizie care să contribuie la refacerea încrederii între cetățean și stat, atunci ei vor fi cei care vor lucra în favoarea AUR.

Și, din păcate, nota o vom plăti cu toții.

M-aș fi bucurat dacă măcar astăzi Florin Cîțu ar fi renunțat la aroganța superior afișată și în declarațiile susținute după ce și-a făcut a treia doză de vaccin ar fi spus: oameni buni, poate nu tot ce am făcut a fost perfect, poate am și greșit, dar asta nu e mai presus de faptul că un simplu vaccin vă poate scăpa de moarte. Avea toate datele și expertiza pusă la dispoziție să explice asta. N-a fost să fie însă.