Aeroporturi aglomerate, zboruri anulate și vacanțe ruinate

„Unele companii s-au pregătit mai bine, altele mai puțin. Personalul e mai puțin, deci se lucrează ore mai multe, mișcări sindicale, adică greve ale personalului feroviar și cel de linii aeriene.”[1]

Adina Vălean, comisar european pentru transporturi

La început de iulie am luat de pe Otopeni avionul, o cursă KLM, pentru o scurtă vacanță în Țările de Jos. Când am planificat călătoria, cu două luni înainte, deja era evident că operatorii aerieni și aeroporturile au o problemă în a face față afluxului de călători.

Așa că am urmat sfaturile bune în materie: am evitat companiile low cost (dar am scos în plus din buzunar pentru două locuri cam 130 euro) și am ales o cursă dimineața, la prima oră. În plus, am plecat spre aeroport cu patru ore înainte. Am găsit Otopeniul aglomerat și nu prea; era ceva coadă la poliția de frontieră, dar am evitat-o trecând cu pașaportul prin noile porți automate (cam puține, dar am înțeles că sunt și altele în curs de instalare). Cred că jumătate din curse, inclusiv a noastră, aveau întârzieri, dar între 5 și 20 de minute, nu mai mult.

Cu o săptămână înainte am așteptat-o la aeroport pe fiica-mea, a cărei cursă Air France de la Paris a aterizat puțin după miezul nopții, cu o întârziere de vreo zece minute. A fost cu emoții zborul ei, pentru că la Charles de Gaulle și Orly, parcă, grevele încetaseră abia cu câteva zile înainte. Dar a fost bine, mai puțin bagajul ei de cală, care a ajuns cu doar două roți întregi, a treia fisurată și a patra retezată. După ce l-a golit, a fost bun de aruncat.

Dacă experiențele mele personale cu zborurile estivale nu au fost diferite față de anii pre-pandemici, nu înseamnă că nu am întâlnit și experiențe neplăcute: cel puțin două cazuri de persoane apropiate care s-au trezit cu zboruri anulate, ce-i drept la companii low cost, mi-au fost aduse la cunoștință prin forța împrejurărilor, cu detalii dintre cele mai surprinzătoare și neplăcute. Am concluzionat că am scăpat ușor și am decis ca până la finalul anului să căutăm oferte de vacanță mai apropiate, ca să parcurgem drumul cu mașina.

Situațiile create pe aeroporturi și sutele de curse anulate sunt rezultatul destul de firesc al ciocnirii dintre o cerere de servicii care a crescut brusc, de la o zi la alta, din partea consumatorilor care au constatat, deodată la rândul lor, că statele cu oferte de turism generoase au renunțat la restricțiile destinate controlului pandemic și, deci, că au liber la vacanțe. Lor li s-au adăugat, firesc, oamenii de afaceri, dornici să reia călătoriile de business, având atât de multe de recuperat după pandemie.

Dar nu totul are o explicație rațională. Multe companii de transport aerian – e drept, cele mai multe din zona low-cost, care este mai vulnerabilă decât alianțele[2] dintre companiile aeriene mari – au început să vândă tot mai mult, încurajând astfel și brokerii de turism să stimuleze cu oferte clienții. Nimeni nu s-a întrebat de la început dacă aeroporturile, mai ales nodurile mari, au capacitatea de a gestiona această explozie de decolări și aterizări după doi ani de pandemie.

Știm cu toții că piața reglează excesele, doar că reglajul s-a făcut pe seama cumpărătorului, care s-a trezit cu zborul anulat; iar un zbor anulat aduce cu sine nu doar o vacanță ruinată, ci poate un business ratat, o conferință la care nu s-a mai ajuns, sau un examen, o intervenție chirurgicală ori o legătură pierdută pentru a altă cursă și tot așa. Clienții au depus plângeri și și-au cerut banii înapoi. Autoritățile de reglementare și supraveghere a pieței au intervenit și au dat amenzi, după care companiile aeriene vulnerabile au început să amenințe cu falimentul.

Post-pandemia și nevoia disperată a unora de a reveni pe profit prin stimularea irațională a vânzărilor sunt contextul, dar acesta este la rândul său amendat și de alte evoluții care pun presiune pe companiile aeriene și pe aeroporturi: criza prețurilor din energie (care a scumpit combustibilii), sancțiunile impuse Federației Ruse și Belarusului, în urma invadării Ucrainei și interdicțiile de zbor din zona de conflict și a statelor sancționate.

Este de mirare că personalul de pe aeroporturi a răspuns chemărilor sindicale la grevă, în condițiile în care inflația le-a erodat veniturile salariale exact atunci când angajatorii le cereau să facă ore suplimentare pentru a face față creșterilor rapide de trafic? Dimpotrivă, este cum nu se poate mai firesc: o grevă își atinge scopul atunci când patronatul poate fi strâns cu ușa, pentru a ceda în favoarea angajaților.

Dar noi, cei care considerăm atât de firesc ca la un click distanță să putem achiziționa un bilet de avion la un preț pe care ni-l putem permite, oricând și pentru orice destinație, nu cumva avem așteptări mult prea mari, ce țin de domeniul iraționalului? Poate că formulând fără să stăm pe gânduri ideea „am fost destul restricționat în pandemie, acum vreau să plec și să nu-mi spuneți că nu se poate!” ridicăm o pretenție exagerată, dar refuzăm să ne asumăm de principiu o atare culpă.

Dincolo de aceste considerente, este util să analizăm cum s-a scris și încă se mai scrie această istorie, într-o scurtă trecere în revistă care pune în evidență ceea ce nu era greu de intuit, și anume că o revenire în „V” a businessului de masă în turism nu este posibilă.

A BIT OF FLAVOUR

Compania Națională Aeroporturi București a anunțat că 823 de zboruri au avut întârzieri mai mari de 30 minute în perioada 21-27 iulie, cu 55 mai multe față de săptămâna anterioară. Cele mai multe întârzieri au înregistrat zborurile companiilor Wizz Air (245 de zboruri), TAROM (136 de zboruri), Blue Air (138 de zboruri) și Ryanair (103). Un număr de 24 de zboruri au fost anulate de către companiile aeriene: 4 Wizz Air, 1 Ryanair și 19 de la alte companii aeriene. În total, în intervalul menționat, pe Aeroportul Henri Coandă au fost operate 2.380 de zboruri, din care 2.181 regulate și 79 neregulate.[3]

Cei de la Kiwi.com susțin că prețurile biletelor de avion ar urma să scadă în lunile de toamnă, cu 12,6% în septembrie și cu 34,4% în lunile octombrie, respectiv noiembrie.

Tot Kiwi.com arată că în România, în lunile iunie – iulie ac., s-a majorat numărul anulărilor de zboruri ale companiilor aeriene la o rată de 4,09%, comparativ 1,39% în intervalul aprilie – mai 2022. În același timp, există o creștere voluntară a ratei anulărilor din partea pasagerilor, care a ajuns la 4,58% în ultimele două luni, comparativ cu 3,63% în lunile aprilie și mai.

În ceea ce privește situația din Europa, numărul rezervărilor înregistrate pe platforma online pentru luna iulie a fost dublu față de aceeași perioadă din 2021; românii se află pe locul 6, după francezi și germani, dar înaintea americanilor sau spaniolilor. Tot la nivel european, rata de anulare a zborurilor din partea companiilor aeriene este de 4,19% în lunile iunie și iulie, aproape dublă față de cea consemnată în aprilie – mai, de 2,32%.

Ziarul Financiar a estimat, în baza calculelor proprii, că românii ar putea cheltui 6 miliarde de euro (mai mult de 2% din PIB, adică decât bugetul apărării) pe vacanțe în străinătate până la finele anului 2022, o sumă record, în ciuda îngrijorătoarelor vești privind crizele pe care le traversăm. Determinarea românilor de a pleca în vacanță în străinătate a adus deja, conform calculelor BNR, un deficit de 1,1 miliarde de euro în sectorul de turism în primele cinci luni ale anului curent.[4] Destinațiile preferate de către români în vara 2022 – Top 5 – sunt Italia, Marea Britanie, Spania, Grecia și Franța.[5]

Deficitul sectorului de turism este doar una din fațetele dorului de ducă al românului, și nu doar al lui, ci a occidentalului în general, în post-pandemie. O altă fațetă este aglomerarea rețelelor de transport, mai cu seamă a aeroporturilor, pentru că toată lumea vrea să ajungă repede acolo unde și-a propus să-și consume dorința pentru relaxare.

CUM AM AJUNS SĂ AVEM O CRIZĂ ÎN TRANSPORTUL AERIAN?

O analiză publicată de Serviciul de Cercetare și Documentare al Parlamentului European[6] avertiza la începutul lunii iulie ac. că această vară va fi o provocare în sectorul turismului, pe fondul renunțării la restricțiile din timpul pandemiei, totodată fiind posibilă reintroducerea lor datorită recrudescenței unei sub-variante Omicron, a creșterii prețurilor la combustibili, a grevelor în rândul personalului care deservește aeroporturile și a războiului din Ucraina, deși cererea pentru servicii crește continuu, care și aceasta va ajunge să devină problematică.

Cifrele Eurostat arată că primul lockdown pe continent, în primăvara anului 2020, a adus afacerile din turism aproape de zero. Ulterior, spre vară afacerile și-au revenit ușor, dar în condițiile în care s-a practicat un turism preponderent între granițe. Între primăvara 2020 și primăvara 2021 cererea de servicii de cazare a căzut cu 80% în Malta, 78% în Spania, 74% în Grecia, iar pierderea de pasageri la cursele aviatice a fost de 2,7 miliarde de pasageri.

În primul trimestru al anului 2022 creșterea cererii în turism a devenit semnificativă; în Europa cererea de cazare domestică a crescut de două ori, iar cea pentru cazarea în alte țări de peste șase ori. Evident și cererea pentru cursele aeriene a explodat: în luna mai ac. IATA[7] a raportat o creștere a cererii pentru curse aeriene de 83,1%, iar la finele lui iunie de 68,7%.

Războiul din Ucraina și-a pus propria sa amprentă asupra turismului. Cele două țări însemnau anterior conflictului și pandemiei 75 de milioane de turiști (5% din cererea globală), care acum s-a prăbușit. S-au instituit sancțiuni asupra liniilor aeriene ale Federației Ruse în privința utilizării spațiului aerian, ceea ce a condus la oprirea curselor aeriene, mai ales a celor de lung parcurs. Conflictul și sancțiunile impuse Rusiei au condus la creșterea cu 80% a prețului combustibililor utilizați în aviație, au crescut prețurile la alimente, energie care s-au răsfrânt asupra costurilor serviciilor turistice.

Comisarul european pentru transporturi, Adina Vălean, a avut mai multe întâlniri cu responsabilii din sectorul transporturilor aviatice pentru a identifica cauzele principale ale disfuncțiilor din sector și pentru a identifica soluții comune. Comisia a insistat pentru o mai bună coordonare și facilitarea schimbului de informații și a cerut responsabililor să implementeze rapid măsuri în acest sens.Continua sa citesti articolul pe Contributors.ro