Dreptul moral de-a opune nu incitărilor la consum

Vechea zicală românească „Reclama este sufletul comerțului” – neglijată sau discreditată în economia planificată centralizat, simultan cu întregul sector comercial al României socialiste – a dobândit, în actuala „societate de consum” din România, valențe noi și chiar inedite,tot mai multe reclame (mesaje publicitare comerciale) fiind, din păcate, prea puțin informative și utile darfiind, în schimb,enervante sau chiar nocive(de regulă, mai ales, prin irelevanță, inoportunitate, ininteligibilitate, prețiozitate, debilitate/ stupizenie, intensitate, insistență, redundanță, chiar agresivitate, etc.). Chiar dacă, în conformitate cu Legea nr. 202/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 158/2008 privind publicitatea înşelătoare şi publicitatea comparativă (având ca scop protecţia comercianţilor – nu și a consumatorilor! – împotriva publicităţii înşelătoare şi a consecinţelor defavorabile ale acesteia, precum şi stabilirea condiţiilor în care publicitatea comparativă este permisă), publicitatea înșelătoare/ mincinoasă este interzisă iar publicitatea comparativă este legală doar dacă respectă anumite cerințe…

Toate aceste calificative realiste, dar critice, atribuite publicității noastre comerciale (irelevanță, inoportunitate, ininteligibilitate, prețiozitate, infantilism, stupizenie, insistență, redundanță, chiar agresivitate etc.) se datorează în primul rând difuzării mult prea frecvente/ insistente/ repetate, prin mass-media (inclusiv prin întreruperea inadvertentăși frecventă a unor emisiuni în curs)a mesajelor publicitare comerciale – mai ales de către televiziunile „de știri” – fără ca CNA, Consiliul Național al Audiovizualului, să intervină în scopul protejării consumatorilor, cu toate numeroasele sesizări primite de la telespectatori, întrucât legislația aferentă nu are în vedere și protecţia consumatorilor cu cerințele și criteriile lor privind calitatea!De exemplu, mulți consumatori consideră că publicitatea pentru medicamente, suplimente alimentare, băuturi alcoolice, țigări, jocuri de noroc, produse înșelătoare/ nocive, etc. nici nu ar trebui să existe, nu numai în masmedia ci și pe web…

Alt motiv pentru care această publicitate comercială este enervantă și nocivă constă în faptul că toate aceste mesaje transmit de fapt (exclusiv pe banii furnizorilor – producătorilor, prestatorilor, distribuitorilor – aflați deci în evident conflict de interese)un același mesaj penibil: „avem mare nevoie de banii voștri, cât mai mulți și mai repede!”. În consecință, mesajele publicitare comerciale difuzate pe canalele massmedia și social-media sunt întotdeauna integral și exclusiv pozitive, (super)laudative, uneori chiar exagerate la adresa produselor/ serviciilor la care se referă, a caracteristicilor și a furnizorilor lor…

În plus, mai toate instrumentele publicitare importate la noi după 1989 și incluse în mesajele și procedurile publicitare actuale („Black Friday”, „carduri de fidelitate”, “premii”, „cadouri”, „concursuri”, „lichidare de stocuri”, „reduceri de prețuri”, „preț 9,99 lei”, „stocuri limitate”, „pauza de publicitate”, etc.) sunt doar instrumente de manipulare a destinatarilor acestora – clienții mass-media și social mediadar și internauții – în scopul incitării lor la consum, deci la achiziționarea produselor/ serviciilor ce fac obiectul publicității, indiferent de necesitatea, utilitatea, calitatea, fiabilitatea, eficacitatea, eficiența lor etc. Toate acestea sunt incluse acum în conceptul „marketing înșelător”, practicat la noi pe scară tot mai largă, deși tot mai multe persoane lucide și oneste, devenite consumatori, își cultivă discernământul necesar pentru a face față acestei publicități, conștienți fiind de nocivitatea sa…

Cunoscătorii știu că, de fapt, promotorii publicității comerciale în România ca și agenții media implicați în practicarea acestui „marketing înșelător” (termen derivat din „market-in” – adică punerea pe piață a unui produs/ serviciu, mai ales prin manipularea potențialilor cumpărători – deci total diferit de vechiul concept „marketing”, interzis la noi până prin anii 70, însemnând cercetarea sistematică a unei piețe în scopul determinării cerințelor, necesităților, obiceiurilor de consum, puterii de cumpărare reale, etc. ale consumatorilor potențiali, etc.) formează împreună, de peste două decenii, un tot mai amplu și trainic cerc vicios în cadrul căruia aceștia profită din plin de credulitatea/ naivitatea unor consumatori care sunt insuficient/ deloc informați și educați, au discernământ critic insuficient/ nul și care, de multe ori, chiar nu știu ce nevoi și așteptări au, fie nu sunt interesați de calitatea achiziției preconizate întrucât, pentru ei, contează doar prețul/ tariful minim!

Comanditarii-plătitori și executanții-plătiți ai publicității comerciale în România ar putea fi foarte satisfăcuți și public de EFICIENȚA (= raportul dintre valoarea creșterii vânzărilor produsului inclus în mesajul publicitar și valoarea costului de realizare și difuzare a acestuia) publicității comerciale în România! De fapt, ei profită de credulitatea prea multor consumatori, insuficient/ deloc informați și educați în calitate de consumatori dar interesați doar de prețuri care, la primirea mesajelor publicitare, nu pun la îndoială veracitatea și veridicitatea conținutului acestora și se grăbesc să achiziționeze produsul implicat, uneori chiar indiferent de necesitatea, utilitatea, calitatea, fiabilitatea acestuia!

O definiție umoristică dar realistă, exprimând un criteriu actual de evaluare a succesului comercial de către unii manageri ai furnizorilor ne informează că, pentru aceștia, „cel mai bun vânzător este acela care reușește să …vândă congelatoare eschimoșilor!”Deci acela care este un … bun manipulator!!…De fapt caracteristica primordială a unui vânzător este EMPATIA – capacitatea acestuia de-a cunoaște/ anticipa nevoile și așteptările unui potențial client și de-a prezenta oferta sa comerciala plecând de la acestea, în scopul vânzării cu succes a produsului dar și al satisfacerii și fidelizării consumatorului cumpărător.

Ar trebui să știm că, în statele dezvoltate, mesajele publicitare comerciale nu sunt exclusiv „de primă parte” (ca la noi) – deci comandate/ plătite de furnizorii (producătorii, prestatorii, distribuitorii) produselor/ serviciilor ce constituie obiectul publicității – ci sunt majoritar „de terță parte” fiind realizate de organisme neutre (angajate de organizațiile guvernamentale și neguvernamentale de protecție a consumatorilor, pentru a proteja în mod eficace și eficient toți consumatorii publicând doar informații obiective, veridice, relevante, precise, credibile)… Aceste organisme neutre pot fi laboratoare de testare, organisme de inspecție sau de certificare – toate fiind acreditate – existând și la noi, de peste 2 decenii, în cadrul Infrastructurii pentru evaluarea conformității! Evitarea acestora (din diferite motive) și, în plus, absența testărilor comparative autorizate (cu publicarea periodică a rezultatelor aferente) au redus considerabil credibilitatea și eficiența protecției consumatorilor din Romania.

Sfatul consumatorului rațional adresat celorlalți consumatori din România este deci de-a refuza selecționarea spre achiziție a produselor și serviciilor care fie nu pot fi cunoscute/ testate în prealabil (datorită absenței accesului la produs și la datele/ informațiile credibile aferente sau a ignorării semnificațiilor corecte ale acestora sau a dezinteresului pentru acestea), fie doar fac obiectul publicității comerciale „de primă parte”, fie doar sunt cele mai ieftine găsite ocazional pe piață, etc. fără să țină cont în mod prioritar și decisiv de necesitatea, utilitatea, eficacitatea, eficiența, calitatea (ca adecvare la propriile nevoi și așteptări) produsului/ serviciului vizat. –Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro