Anul 2024. Între cuponul de pensie și reforma statului sau ce ne putem permite și ce nu

Dacă stăm strâmb și judecăm drept, cum ne îndeamnă o vorbă înțeleaptă din bătrâni, știm, simțim intuitiv că Valentin Lazea are dreptate, după care alegem să ne revoltăm: Cum adică are dreptate? Ce, eu am mașină de fițe, am eu sacoșe Louis Vuitton? Îmi fac eu vacanțele în străinătate (bine, câteodată la bulgari, dar nu se pune că e mai ieftin acolo)? Și atunci de ce să mi se spună mie – Mie! – că am trăit peste posibilități în ultimii șapte ani? Românul este sărac și trăiește în sărăcie, este săracul Europei, cum adică trăiește peste posibilități?

Dar Valentin Lazea, stând în față cu cărțile contabile ale patriei deschise, vede pe-o pagină veniturile și pe cealaltă cheltuielile noastre, ale tuturor care formăm țara asta România și socotește: ce producem (și consumăm sau exportăm), ce remiteri de la românii plecați în lume ajung în țară, ce investiții străine se fac în România, versus ce importăm ca să consumăm, dar și ca să producem, ce plătim pentru vacanțele prin lume sau investițiile pe care le facem noi în străinătate, ce investiții străine își repatriază profiturile – și, din păcate, observă că se obține un deficit, așa numit de cont curent.

Contul curent, comparativ la 9 luni din 2023 și 2022. Sursa: cursdeguvernare.ro

Din ianuarie și până în septembrie 2023 deficitul de cont curent al României este ceva mai mult de 16 miliarde de euro – adică România doar în primele 9 luni ale anului curent a cheltuit cu 16 miliarde de euro mai mult decât și-a permis ca venituri. Ceva mai bine decât anul trecut, când în aceleași 9 luni ale anului cheltuisem cu 21,147 miliarde de euro mai mult decât ne-am fi permis. Există și un efect al acestui trai peste posibilități: datoria externă a României a ajuns la 161,262 miliarde de euro. Cum s-a ajuns aici? Cum de a fost posibil? Mai putem face ceva ca lucrurile să nu se înrăutățească?

PE SCURT, DE CE AM AJUNS AICI ȘI UN EXEMPLU

Știm că indicatorul atât de cunoscut PIB – Produsul Intern Brut, la care se raportează multe din planurile guvernelor, cum ar fi de exemplu construcția bugetară, este de 282,4 miliarde de euro în anul 2022. Din diverse motive, pe care nu le mai reiau, pentru că am mai scris despre ale în alte editoriale, performanța statului în ultimii ani la colectarea de venituri la buget este de 27% din PIB (adică circa 76,3 miliarde de euro).

Conform regulamentelor de stabilitate financiar bugetară a statelor membre ale Uniunii Europene, Comisia Europeană recomandă ca deficitul bugetar să nu fie mai mare de 3% – prevedere pe care, de fapt, noi nu o mai respectăm din vremea guvernelor sponsorizate de Liviu Dragnea -, nivel considerat sustenabil pentru că el trebuie compensat prin contractarea de împrumuturi de către stat.

Deci, în limite rezonabile, puteam construi un buget în anul 2022 de circa 84,8 miliarde de lei. Nu a fost cazul, pentru că deficitul bugetar a fost de 5,68%, adică cu 2,68% din PIB mai mult decât era prudent să ne permitem. Cu alte cuvinte, Ministerul de Finanțe a împrumutat mai mulți bani pentru a finanța deficitul decât în opțiunea prudentă.

În 2022, cei de la Ministerul de Finanțe se uită la două instituții care îl ajută să construiască un buget pentru anul următor, adică pentru anul 2023, în care ne aflăm: Institutul Național de Statistică și Comisia Națională de Strategie și Prognoză. Cei de la prognoză au dat o estimare de creștere a PIB cu 2,8% în anul 2023, adică undeva peste 290,3 miliarde de euro. De aici noi calcule: venituri la buget – 78,3 miliarde de euro; deficit bugetar planificat 4,4% din PIB, adică cheltuieli de 91 miliarde de euro. Toate sunt cifre pur teoretice (și nu vreau să intru în detalii cu PIB nominal etc.), pentru că, așa cum știm deja încă din vară, bugetul avea probleme să se încadreze în cifrele planificate.

Și ce face statul când nu-i ies calculele contabile? Se împrumută, firește! De ce o face? Pentru că are cheltuieli deja angajate: pensii, salarii, facturile de funcționare ale instituțiilor statului, cofinanțări de investiții (minoritare, pentru că banii vin mai ales din Bugetul Unional – fondurile europene), finanțări de investiții (Planul „Anghel Saligny”), finanțări acordate UAT-urilor, plata dobânzilor la împrumuturile externe scadente etc..

La început de noiembrie ac., prognoza de creștere economică pentru anul 2023 a fost revizuită de Comisia de Prognoză în scădere, de la 2,8% la 2% și, evident, deficitul bugetar în creștere, undeva în jurul a 5,5%, conform afirmațiilor ministrului fondurilor europene, Adrian Câciu. În schimb, Comisia de Prognoza este foarte optimistă pentru anul 2024 (vezi aici): creștere economică de 3,4%, PIB nominal de 350 miliarde de euro, salariul mediu net de 950 de euro, inflația de 4,5%. De unde această bogăție în 2024, după atâtea eșecuri în 2023?

Simplu, totul are o explicație, dar va avea și consecințe pe măsură! Explicația constă într-o teorie economică numită „wage-led growth” – WLG (vezi aici studiul BNR, semnat de Cezar Boțel), adică pe scurt, dezvoltarea statului bazată pe accelerarea creșterii veniturilor populației: statul impulsionează creșterea veniturilor populației (salarii, pensii, alte tipuri de alocații) care, legate de o taxare înaltă a acestor venituri, ridică și veniturile bugetului de stat, pe de-o parte, iar pe de altă parte, invită populația la consum, consum care se constituie în motor de creștere al PIB-ului.

Principalul susținător al acestei teorii este economistul Cristian Socol, foarte influent în PSD și pe vremea lui Liviu Dragnea, și pe vremea lui Marcel Ciolacu, după cum se vede. La prima vedere, fără cine știe de cunoștințe de economie, se constată cel puțin două vulnerabilități majore ale teoriei WLG.

Prima vulnerabilitate: ca să crești veniturile populației varianta bună ar fi să dispui de un excedent bugetar, dar nu este cazul României, și atunci rămâne varianta problematică (în cazul dâmbovițean vicioasă) a împrumutului de pe piețele externe și din intern. Deci te obligi să crești povara datoriei externe printr-o acțiune directă. A doua vulnerabilitate: creșterea consumului populației, dacă nu găsește debușeu în producția internă, multiplică importurile pentru consum și crește deficitul de cont curent. Scoate bani din economie, creditând alte economii. Împrumuți pe buzunarul cetățenilor, ca să bagi bani în buzunarele altora, care îți oferă marfa cerută de cetățenii care se trezesc brusc (nu este vina lor!) cu mai mulți bani în buzunar. Cazul României, evident.

În concluzie: poate că WLG este o teorie cu anumite merite, dar aplicarea sa în cazul României poate fi asimilată cu o dietă care alimentează cu glucoză și proteină un țesut canceros. Pentru cine are îndoieli că raționamentul meu este corect, să analizeze cazul Greciei în anii 2008 – 2012.

PRIMA LOVITURĂ WLG: LEGEA PENSIILOR

Toate aspectele legate de Legea pensiilor, inclusiv cele privitoare la sursele de finanțare, au fost clarificate în ședința Coaliției din această după-amiază. Prin urmare, Legea intră în line dreaptă în Parlament, fiind susținută de întreaga Coaliție. Totodată, am decis ca, împreună cu domnul președinte Ciucă, să depunem cât mai repede un proiect pentru combaterea evaziunii fiscale și creșterea încasărilor la buget. Îi asigur pe pensionari că ne vom ține de cuvânt! Pensiile vor fi indexate, iar inechitățile eliminate prin recalculare!! – Marcel Ciolacu, mesaj postat pe contul de Facebook. –

Citeste intregul articol si comenteaza pe contributors.ro