CEDO Prima decizie care ia în considerare criza climatică din perspectiva drepturilor omului

Cauza Verein Klimaseniorinnen Schweiz și alții împotriva Elveției, nr. 53600/20 – CEDO, Marea Cameră, 9 aprilie 2024 – este numele unei decizii istorice pronunțate de CEDO, Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Prima condamnare pentru inacțiune climatică. Este o recunoaștere a urgenței schimbărilor climatice ce afectează și vor afecta drepturile omului. Deși Curtea a mai avut de a face cu probleme referitoare la mediu, aceasta este prima decizie când ia în considerare criza climatică prin intermediul impactului asupra drepturilor omului.

Cauza Verein KlimaSeniorinnen Schweiz și alții împotriva Elveției se referă la o plângere a unei asociații elvețiene și a membrilor acesteia, un grup de femei în vârstă preocupate de consecințele încălzirii globale asupra condițiilor de viață și a sănătății lor, că autoritățile elvețiene nu fac suficient pentru atenuarea schimbărilor climatice.

Decizie istorică la CEDO, dar una ce riscă să treacă ca o decizie de nișă, pentru activiștii de mediu, mai degrabă decât o decizie care să ne ajute pe noi juriștii să discutăm drepturile omului în lumina contextului și provocărilor de astăzi. Pentru prima oară avem o decizie de condamnare la CEDO pe seama schimbărilor climatice.

În domeniul drepturilor omului, juriștii români se confruntă cu acest nou val de atingeri ale drepturilor fundamentale prin noile tehnologii sau schimbări climatice. Atât în doctrină, cât și în instanță, există o oarecare reticență în a crea o jurisprudență clară care să aducă drepturile omului pe piedestal.

Nu vorbim despre activism judiciar, ci de o interpretare extensivă și vie a textelor constituționale și europene care garantează cele mai sacre drepturi. Atunci când noile tehnologii sau inacțiunea statului care are drept rezultat minimizarea efectelor schimbărilor climatice îmi afectează dreptul la viață, sau viață privată și familială, dreptul la un recurs efectiv, avem de a face cu atingeri grave care nu sunt demne de societatea democratică în care trăim.

Tot ceea ce pune în pericol demnitatea umană ar trebui să fie interzis și pedepsit. Bunicuțele și bunicii din Elveția au acționat. Nu tinerii care au mărșăluit să protesteze în anii trecuți, ci o asociație de vârstnici care s-au gândit la efectele nefaste. În această asociație de 2.500 de femei elvețiene vârstă medie este de 73 de ani.

Bătrânii elvețieni au depus o plângere cu privire la diverse „deficiențe” privind schimbările climatice care „le-ar afecta grav starea de sănătate”. Ei au susținut că politicile guvernului lor sunt „în mod clar inadecvate „pentru menținerea încălzirii globale sub limita Acordului de la Paris de 1,5 grade Celsius.”

Cu o majoritate de 16 voturi la unu, CEDO a decis în cazul elvețian că a existat o încălcare a dreptului la respectarea vieții private și de familie în temeiul Convenției drepturilor omului și, în unanimitate, o încălcare a articolului 6 privind accesul la o instanță. Astfel, Curtea afirmă că articolul 8 consacră obligația autorităților statului la o protecție efectivă împotriva efectelor negative grave ale schimbărilor climatice asupra vieții, sănătății, bunăstării și calității vieții.

Prin urmare, Curtea a considerat că asociația era îndreptățită să ia măsuri legale în numele persoanelor care puteau susține că condițiile lor de viață și sănătatea erau amenințate de schimbările climatice. Cu toate acestea, în cazul celor patru reclamanți individuali, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că aceștia nu îndeplineau criteriile pentru statutul de victimă și, prin urmare, a declarat cererile lor inadmisibile.

Comunicatul Curții:

„concluzionează că Confederația Elvețiană nu și-a îndeplinit obligațiile („obligații pozitive”) care îi revin în temeiul Convenției în ceea ce privește schimbările climatice. Au existat deficiențe grave în procesul de stabilire a cadrului de reglementare intern relevant, inclusiv faptul că autoritățile elvețiene nu au cuantificat, printr-un buget de carbon sau în alt mod, limitele naționale privind emisiile de gaze cu efect de seră (GES). În plus, Elveția nu și-a îndeplinit obiectivele anterioare de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră. Admițând că autoritățile naționale dispun de o largă putere de apreciere în ceea ce privește aplicarea legislației și a măsurilor, Curtea constată, pe baza informațiilor de care dispune, că autoritățile elvețiene nu au acționat în timp util și în mod adecvat pentru a concepe, a elabora și a pune în aplicare legislația și măsurile relevante în speță.

Mai mult, Curtea reține că articolul 6 § 1 din Convenție se aplică plângerii asociației reclamante privind punerea efectivă în aplicare a măsurilor atenuante prevăzute de legislația internă în vigoare. Aceasta observă că instanțele elvețiene nu au explicat în mod convingător de ce au considerat că nu era necesar să examineze temeinicia plângerilor asociației reclamante. Aceste instanțe nu ar fi luat în considerare datele științifice incontestabile privind schimbările climatice și nu ar fi luat în serios criticile formulate.”

Două plângeri similare au fost repinse de Curte astăzi ca fiind inadmisibile. O plângere a fost făcută de un grup de tineri din Portugalia în urma incendiilor și o plângere făcută de un fost primar din Franța, un actual deputat european.

Plângerea tinerilor din Portugalia în urma incendiilor din 2017, în urma cărora au murit 100 de persoane a fost respinsă pentru că cazul a fost dus nu doar împotriva Portugaliei, ci și împotriva tuturor statelor membre ale UE și împotriva Norvegiei, Elveției, Turciei, Marii Britanii și Rusiei. Curtea nu a recunoscut jurisdicția extrateritoriala solicitată pentru că aceștia nu au început și epuizat toate căile de recurs în toate aceste state menționate. Un caz ambițios pe care activiștii de mediu l-au încurajat, însă care s-a dovedit că nu îndeplinea toate condițiile de admisibilitate.

Cât despre plângerea făcută de Damien Careme, aceasta făcea referire la inacțiunea Guvernului de a ajuta orașul său, care este în pericol de inundații din cauza creșterii nivelului mării. Acesta a câștigat procese în Franța, însă din cauză că el locuiește la Bruxelles, fiind europarlamentar, acestuia i-a fost respinsă calitatea de victimă, iar deci plângerea i-a fost declarată inadmisibilă. Rămâne întrebarea ipotetică dacă o asociație de locuitori ar fi făcut această plângere ar fi avut câștig de cauză?

Cât despre plângerea făcută de Damien Careme, aceasta făcea referire la inacțiunea Guvernului de a ajuta orașul său, care este în pericol de inundații din cauza creșterii nivelului mării. Acesta a câștigat procese în Franța, însă din cauză că el locuiește la Bruxelles, fiind europarlamentar, acestuia i-a fost respinsă calitatea de victimă, iar deci plângerea i-a fost declarată inadmisibilă. Rămâne întrebarea ipotetică dacă o asociație de locuitori ar fi făcut această plângere ar fi avut câștig de cauză?

Deciziile CEDO trec dincolo de imperativul principiului statului de drept care cere să fie respectate de toate statele membre, sau dincolo de imperativul amenzilor pecuniare în caz de întârziere, bani care ar fi plătiți de la buget. Societatea noastra dincolo de ideologii, războaie sau politică pune sub amenințare drepturile omului consacrate acum mai bine de 70 de ani neluând în seamă criza climatică. Deci nu de dragul copacilor, animalelor sau altor elemente ale biodiversității, oricât de respectabile ar fi, ci de dragul celor mai sacre drepturi, drepturile omului, statele trebuie să întreprindă acțiuni. Citeste restul articolului pe Contributors.ro