Frica de tehnologie și de nou se vindecă prin educație. De unde începem alfabetizarea digitală?

Din negura anilor 2000 au rămas în pop culture câteva cuvinte de-o putere magnifică: „Merge mintea la băiatu’ ca la Pentium 4”. Puse în context, aceste versuri dintr-o parodie muzicală au marcat conectarea românilor la tehnologie. În prezent, suntem milioane pe rețelele sociale de pe milioane de telefoane și alte dispozitive. Suntem însă pregătiți pentru digital? Asta am încercat să aflu.

Să ai un computer foarte performant și acces la internet e extraordinar de ușor în prezent dacă-ți permiți un telefon și un abonament cu date mobile. Cele două nu sunt însă totul când vine vorba de-a fi alfabetizat digital, adică să știi să folosești aceste tool-uri moderne pentru ceea ce ai nevoie și pentru ca ziua de mâine să nu te surprindă.

Din păcate, sunt mult prea mulți care consideră că cele două sunt suficiente și asta-i transformă în victime sigure în fața țepelor online sau le întărește credința că tehnologia distruge. Ea, în esență, e doar o unealtă. Cum o folosești și-o stăpânești depinde de fiecare în parte. Dar, firesc, nu înseamnă că ce-am zis acum mă face un expert. Așa c-am vorbit cu oameni care se pricep mai bine, de o parte și de alta a tehnologiei.

Punctul zero în care suntem: nu poți ține pasul cu toată tehnologia, dar poți să fii atent la o parte din ea

Sursa foto: Pexels

Olivia Vereha, cofondatoare și VP of Product, Code for Romania, susține că e imposibil să ții pasul cu tot ce-i nou în tehnologie. Dar poți face o muncă de curatoriere și să decizi care sunt zonele din tech care te interesează și care îți impactează viața în mod direct. „Lucruri precum data privacy, libertățile și obligațiile noastre online sunt chestiuni care ar trebui să ne preocupe pe toți”, subliniază ea. „Mai apoi, desigur, poate unii dintre noi suntem interesați de ce rol joacă tehnologia în educație sau în medicină, cum arată astăzi tehnologia asistivă pentru persoanele cu dizabilități etc.”

În contextul în care tehnologia – în diverse ei forme – e o unealtă, ea poate fi mai ușor sau mai greu de înțeles. Alexandru Dincovici, antropolog și General Manager, IziBiz Consulting, face paralela între un ciocan, destul de evident cum ușurează munca atunci când bați un cui, și un soft de medicină care promite o acuratețe de 90% în diagnosticarea anumitor boli. „Cred că ar trebui să avem, cu toții, o înțelegere cât mai bună a noilor tehnologii digitale, pentru că altfel riscăm să fim și amăgiți și dezamăgiți.”

El duce ideea mai departe și face o separare între tehnologii care „promit că ne vor face viața mai bună” și celelalte. „Pentru mine cel puțin acest lucru înseamnă mai degrabă tehnologii medicale sau cu impact social decât un algoritm care poate da mailuri în locul nostru sau face prezentări pentru management.”

Ultimul an a fost marcat de foarte multe știri despre inteligența artificială, cum progresează, cum mai ia joburi sau cum schimbă viața într-un fel sau altul. AI nu e însă un monolit pe care îl poți pune la treabă direct, ci este mai degrabă un conglomerat de implementări și abordări.

Tocmai pentru că nu există un răspuns direct și simplu, am vorbit cu specialiști care lucrează direct cu oameni care doresc fie să facă o reconversie profesională, fie vor să fie la curent cu noutățile din IT. Aceștia sunt mentori la Wantsome, o academie de IT care pregătește încă din 2017 tineri și adulți pentru piața IT.

În contextul tehnologiilor de avut în vedere, Izabela Rionesei, Mentor UI/UX Design, Wantsome, și Senior UX Designer, Endava, pune pe listă machine learning și blockchain, realitatea virtuală (VR) și realitatea augmentată (AR), dar și ce ține de Internet of Things (IoT). „Este important să înțelegem atât aspectul tehnic, cât și cel conceptual al tehnologiei. Primul ne ajută să folosim tehnologia în mod eficient, în timp al doilea ne ajută să înțelegem cum funcționează tehnologia și cum poate fi folosită pentru a rezolva probleme.”

Lista de mai sus e completată de Ciprian Ursulean, mentor programare Java, Wantsome, și Security Engineer, Visma Romania, cu preocuparea de tehnologii precum cloud computing, devenite esențiale în dezvoltarea și implementarea aplicațiilor, dar și de prospectat cunoașterea limbajelor de programare, cum ar fi Python, JavaScript, C++ sau Ruby. Dacă vrei să mergi și mai departe, în special profesional, trebuie avută în vedere și știința datelor și analiza de date. Și probabil cel mai important subiect atât la nivel individual, cât și pentru a-i ajuta pe alții este securitatea cibernetică.

Olivia subliniază și importanța de-a avea noțiuni de bază despre cum funcționează un produs digital, tocmai pentru a avea o relație bună cu tehnologia. „De exemplu, să știm că dacă ne dăm datele pe un site, odată ce ele nu mai sunt pe ecran nu înseamnă că s-au șters. Să știm că există dezinformare și cum funcționează, să înțelegem cum funcționează un Face ID și cum anume ne poate fura cineva identitatea online”, detaliază ea. „Așa cum știm cum funcționează o casă sau un apartament, cu ușă, geam, chuvetă, țevi, căldură în calorifere, chiar dacă nu vedem toate elementele, e bine să știm cum funcționează și instrumentele digitale pe care le folosim, pentru a le utiliza în mod corect.”

Ideea asta e completată și de reprezentanții asociatiei partenere ING Hubs România, Școala de Valori. Deși în momentul actual sunt câteva tehnologii cu impact considerabil și pentru următorii ani, cum ar fi analiza de date, AI, cloud computing, securitate cibernetică sau blockchain și Internet of Things, în plus față de acestea contează enorm dezvoltarea abilităților generale precum rezolvarea de probleme, gândire critică și managementul de proiect. Acestea sunt transferabile și pot face diferența în orice domeniu tehnologic.

Vârsta încă nu este un indicator al pregătirii sau stăpânirii unei tehnologii

Ziceam la început de treaba cu Pentium 4. Ei bine, dacă ești unul dintre oamenii pasionați de tehnologie încă din copilărie sau adolescență, în familie sau chiar în cercul mai extins de oameni ai devenit acel om care „se pricepe”. Rezolvarea unui router, instalarea de Windows, recuperarea unei parole de Facebook și altele similare nu-ți sunt străine. Tot legat de vârstă, există – destul de răspândită – credința că ea este un indicator că „te pricepi”.

Am deschis subiectul acesta și cu Olivia, dacă din ce-a văzut până acum e respectată regula că generația de după anul 2000 e cu adevărat „digital ready”. Pe scurt, nu chiar. „Acest «chemăm nepotul că el știe cu calculatoarele că e tânăr» este o iluzie”, subliniază ea. „Realitatea e că oamenii care au fost expuși din prima la dispozitive electronice și au interacționat cu ele doar au o adaptabilitate mult mai mare la a le utiliza.”

Priceperea asta nu înseamnă însă nici că înțeleg mai bine tehnologia sau că nu sunt la fel de vulnerabili la amenințări cibernetice și scam-uri online. „Cred că tinerii sunt procupați de mediul digital pentru că este principalul lor mediu de comunicare și locul în care își petrec foarte mult timp. Dar asta nu-i face mai pregătiți să se mențină în siguranță.”

Legat de digital readiness, Alex ar vrea să nu vezi tehnologia ca vreo meta-configurație stabilă care ne va absorbi, domina, și căreia trebuie să ne supunem. „Tehnologia este și ea domesticită, iar relația merge în ambele sensuri. Generațiile tinere adaptează noile tehnologii la nevoile lor, mai degrabă decât încearcă să se adapteze la ele. Mai în glumă, mai în serios, «datul de voce» pe WhatsApp poate fi un exemplu”, adaugă el.

Pentru pregătirea generației tinere există și PepinTEEN, un proiect în cadrul căruia tinerii sunt invitați să pășească pe drumul antreprenoriatului în educație. Pentru a cincea ediție activitatea se desfășoară în patru huburi educaționale, coordonate de edu-prenori. Urmează să fie implicați aproximativ 600 de adolescenți, cea mai mare parte a lor fiind tineri din categorii vulnerabile sau aflați în risc de abandon școlar. „Continuăm implementarea curriculei PepinTEEN, șase ateliere de soft skills și șase ateliere de hard skills, îmbinând astfel aptitudinile soft, care se dovedesc a fi vitale pentru dezvoltarea rezilienței în fața schimbărilor care apar, păstrând totuși pasul cu noile tendințe în tehnologie și digitalizare”, adaugă reprezentații Școala de Valori.

Dincolo de vârstă, Alex vine cu un răspuns mai util când vine vorba de cum suntem ca români în relația cu tehnologia. El se ferește de o caracterizare generală, că ar fi doar un răspuns parțial și nicidecum ceva care chiar să ne definească. Vede în schimb o explicație pentru diversele părți bune sau proaste din racordarea la tehnologie dintr-un sentiment al înapoierii statistice. „Ne face să încercăm să compensăm sărind de la început în barca inovației. Ceea ce nu este un lucru rău, dar există, totuși, riscul să adoptăm ce nu trebuie, dacă ajungem orbiți de propriul entuziasm”, adaugă el. Statisticile invocate de el ne dau când deschiși noutăților, cum a fost adoptarea rapidă a internetului de mare viteză sau a serviciilor digitale private, când codași la inovație, digitalizarea statului sau la competențe digitale.

Ultimul subiect e cu adevărat sensibil pentru România. Datele Eurostat raportate la 2021 arătau că doar 27,8% dintre români (între 16 și 74 de ani) aveau competențe digitale de bază. Altfel spus, ultimul loc din UE. Aceste competențe de bază sunt structurate pe cinci domenii: „informații și alfabetizarea datelor”, „comunicare și colaborare”, „creare de conținut digital”, „securitate” și „rezolvare a problemelor”.

Altfel spus, lipsa lor (sau carențele grave în stăpânirea lor) înseamnă pierdere de bani fie prin fraude online și diverse „oportunități” de investiții, fie prin performanța profesională. Dincolo de mediul digital, de care vorbim cel mai mult acum, Alex pune bazele unui context mult mai larg în care să vedem importanța tehnologiei: „Fără tehnologie nu există oameni – sau, poate mai specific spus, nu putem vorbi despre oameni fără să vorbim despre tehnologie. Noi cel puțin, dar și cei care lecturează această discuție, ne-am născut și am supraviețuit, printre altele, inclusiv datorită tehnologiei.”

Tehnologia, în acest context, este tot ce-i făcut de om sau poate fi folosit de om. Vorbim de tot felul de instrumente și obiecte, până la inteligența artificială din spatele unui model de limbaj (LLM) pe care îl folosim pentru a scrie un mail sau un text, atunci când nu avem inspirație sau nu știm cum să ne alegem mai bine cuvintele. „Nu cred nici că tehnologia este separată de lume. Este, așa cum suntem și noi, în lume. Sau mai bine zis, împreună suntem lumea. Dacă ne uităm la tehnologie ca la un instrument, putem să o privim ca pe un instrument care ne extinde.”

În ciuda acestei evidențe și necesități, Izabela remarcă lipsa focusului pe alfabetizare digitală în sistemul educațional din România. Se pune accent pe navigarea pe web și utilizarea aplicațiilor de tip office. România, în Indicele Economiei și Societății Digitale (DESI), e pe ultimul loc din UE și ne rămâne, în continuare, să ne lăudăm cu o conectivitate bună la internet. În acest context, Izabela subliniază că există și o conștientizare mai scăzută a importanței alfabetizării digitale în România. „Mulți români nu înțeleg cum tehnologia poate fi folosită pentru a-și îmbunătăți viața.”

Vorbim despre alfabetizare, pentru că vorbim despre un mai bine individual și comun

În completarea ideii Izabelei, Olivia adaugă elementul de securitate online, direct afectată de lipsa înțelegerii noțiunilor de bază. „Aici lucrurile sunt extrem de grave, pentru că nu ne învață nimeni cum să depistăm pericolele online: cum arată o tentativă de fraudă electronică, cum să ne securizăm datele pe propriul telefon, cum să identificăm o încercare de racolare online – suntem foarte vulnerabili din acest punct de vedere. «Prințul nigerian» este în continuare un fenomen real pentru că multă lume nu are abilitățile necesare de a verifica proveniența unui mail.”

Se mai adaugă peisajului vulnerabilităților și înțelegerea superficială a competențelor tehnologice, după cum susține Gabriel Covrig, mentor testare manuală, Wantsome, și Senior Software Tester, Ness Digital Engineering Romania. „Îmi pare că românii încă nu cunosc ce presupune cu adevărat deținerea unor cunoștințe profunde și complexe a competențelor digitale și le confundă cu căutarea unor informații pe internet, editarea unui text sau unele noțiuni de bază despre securitatea datelor”, explică el și susține că oamenii ar trebui să-și dezvolte abilități din măcar trei–patru arii dintre cele aproximativ cinci mari arii de competențe digitale de bază menționate mai sus. „Sunt sigur că o alfabetizare digitală mai mare poate ajuta când vine vorba de diminuarea amenințărilor cibernetice.”

Când vine vorba de „mai bine” individual, cei mai mulți se gândesc că o viață mai bună derivă direct dintr-un job bun, plătit decent, dacă nu chiar foarte bine. În ideea asta, am adunat aici și acei piloni de tehnologii și zone de expertiză către care oamenii s-ar putea orienta, dacă ar vrea să schimbe ceva în carieră. Până la urmă, și acolo alfabetizarea digitală poate ajuta enorm.

După cum subliniază reprezentanții Școlii de Valori, procesul de reprofesionalizare poate începe tocmai urmând pașii de identificare a domeniului de interes personal și apoi de dezvoltare de competențe în acest sens. Și câteva dintre domeniile de interes în care dezvoltarea de competențe este posibilă autonom ar fi: programare și dezvoltare software, dezvoltare web, managementul datelor sau administrarea sistemelor.

În contextul reprofesionalizării, Ciprian trece în revistă, pentru IT, valorificarea unor skill-uri deja existente, cum ar fi gestionarea proiectelor, analiza de date, matematică și statistică sau chiar medicină și științe naturale. Acestea din urmă pot servi în dezvoltarea aplicațiilor medicale sau analiza datelor medicale. El evidențiază și două componente cheie a căror carență a văzut-o la prima mână: „Oamenii trebuie să fie capabili să identifice, să analizeze și să rezolve probleme tehnice într-un mod eficient. Și industria IT evoluează rapid, așa că abilitatea de a învăța și de a se adapta constant noilor tehnologii și tendințe este crucială.”

Nicoleta Gherasim, mentor programare .NET, Wantsome, și Senior .NET Developer, Endava, evidențiază că tehnologia trebuie văzută ca un sprijin, nu un dușman care îi lasă pe oameni fără job. Cel puțin în IT, susține ea, România se bucură de o imagine bună și destul de diferită de ce arată rapoartele de competențe. „Suntem recunoscuți pe piața internațională ca muncitori, serioși, respectăm standarde înalte de calitate și ne asigurăm că produsele pe care le livrăm sunt în cea mai bună formă a lor.”

În completarea acestei idei, dar tot pe subiectul consolidării profesionale și pregătirii pentru orice vine, Mihail Iftodi, mentor programare Front-End, Wantsome, și Software Engineer, Cognizant Softvision, evidențiază două skill-uri importante: gândirea analitică și consistentă. „Gândirea analitică ajută la găsirea soluției problemei puse în față, iar consistența ajută la fortificarea antrenamentul mintal de a găsi rezolvări pentru a face asta din ce în ce mai repede și mai ușor.” Cât despre perfecționare, el spune că e doar exercițiu și preocuparea poate fi pentru orice tehnologie, atât timp cât, la nivel individual, îți place domeniul. „Tehnologia ar trebui înțeleasă în esența ei. Dacă înțelegem ce problemă rezolvăm și nu doar superficial cum o rezolvăm, putem găsi apoi soluții și la alte probleme care încă nu au un răspuns.”

Suntem în punctul în care chiar putem mai mult

Vreo zece ani, România s-a bucurat de un renume: cel mai rapid internet din lume. Vreo 10–15 ani, suprapunându-se cu prima afirmație, tot România a fost asociată cu IT-iști buni, pricepuți. Doar că laudele erau în mare măsură la adresa celor din outsourcing. Acum însă ne aflăm într-un alt deceniu, în care trebuie croit un alt renume – sau, mai ales, trebuie să fim în relație bună cu tehnologia.

Olivia susține că noțiunea de-a ști cum funcționează o tehnologie și de-a ști cum s-o folosești sunt interconectate la maximum, de la AI până la metaverse și aplicații (mai mult sau mai puțin banale). „Și nu e vorba doar despre utilizare cât și despre controlul pe care îl poți avea asupra muncii tale care rezultă din folosirea unui instrument sau al altuia, dar și asupra datelor date personale și nu numai”, conchide ea.

În relația noastră cu tehnologia – și mai ales fricile noastre în relația cu ea –, Alex scoate în evidență un adevăr pe care-l cam omitem: deși ne temem că suntem ușor de înlocuit cu roboți (chiar dacă sunt doar algoritmi), uităm că munca în fabrică, pe linia de producție, a fost gândită mai degrabă pentru niște organisme umane care să acționeze mecanic, asemenea unor mașinării. „Practic, ne-am modelat de multă vreme munca în procese algoritmice, și roboții nu ne vor înlocui, mai degrabă își vor lua locul. Sună probabil sumbru, dar nu cred că e atât de absurdă ideea potrivit căreia noi gândim sau muncim deja ca roboții, deci e normal să putem fi înlocuiți acolo unde există această deja această compatibilitate.”

În tot contextul care ni se prezintă acum în față, ce putem face este să învățăm să folosim tehnologia, și să o facem cu discernământ, după cum conchide Alex.

Articol susținut de ING Hubs