Freud Netflix – fraudă la adresa adevărului istoric. Multă cocaină, isterie, hipnoză și crimă. Debilă psihanaliză freudiană. Jurnal ANTI-covid 19. Ziua 15

Netflix difuzează serialul Freud. Audiența în Ro îl plasează pe locul al doilea în top Netflix. Audiența caută în “Freud” pe psihanalistul Sigmund. Freud în “Freud” nu prea este. Serialul are vagi legături cu adevărul istoric sau cu explorarea inconștientului, cu rădăcinile oedipiene ale individului sau cu sexualitatea refulată. Aici Freud este detectiv. “Freud”, serialul de pe Netflix este o fraudă din toate aceste puncte de vedere. Ce este totuși acest “Freud”, serialul de pe Netflix? Este un film de mistere, în care te bucuri de senzațional, de mister, de mizerie și aristocrație, de conspirații politice, de crime și rezolvări de policier. ALERTĂ: ca-n orice articol Perspektiva găsești spoiler cât vrea “mușchii” ei.

Recunosc, primul șoc este cel al limbii germane. Curând însă te prinde acțiunea și limba nu mai este o problemă. Ai subtitrare, hombre!

Da, e de binge-watching. 8 episoade cu suspans și cu de toate. În primele 4 episoade ai două crime și „rezolvarea” misterelor. O fată și o copilă sunt hăcuite sexual și emoțional. Scene oribile. Freud ajută poliția cu metode neortodoxe. El încearcă să descifreze ce-i dincolo de armă, sânge, ilogica crimei.

În „Freud” Netflix este o Vienă de final de secol 19. Este Viena cercetărilor care amestecă știința cu frauda. Care crede în miracole. Este o Vienă care se distrează cu baluri, coca, hipnoză, vrăjitorie. Este Viena podurilor, tunelelor, noroaielor, orfanilor și o Vienă a luxului care-și caută în jocuri „cu morții” marele joc de societate. O Vienă somnabulă în care nu există reguli. Doar Kiss polițiștul și Freud ajutorul său delegat cu subconștientul încearcă să afle un adevăr care nu pare să intereseze pe nimeni.

Despre ce e vorba?

Niște unguri, stăpână dominatoare și medium, ucid prin intermediari, posedează ca demonii oameni mai slabi de îngeri. Îi hipnotizează ca să ucidă. Scopul? Putere, cucerirea aristocrației vieneze, conspirație politică, chestii, socoteli. Kiss polițiștul și Freud ajutorul lui caută criminalii și dau de acești oameni posedați.

Freud nu rezolvă de capul lui. Prezentat ca tânăr medic de balamuc este captivat de comportamentul mediumului. Mediumul este o Ea și, cum altfel, Freud se îndrăgostește de ea.

Ce-aș mai putea spune?

Fiecare episod ca succesiune epică-senzațional e tras la xerox. Te ține în priză. La cinci minute, pac, schimbări de situație ca la Hollywood. „Freud” are și puțină greutate filosofică. Asta mie mi-a plăcut mai mult.

Cred că asta creează dependența. Să iau un exemplu.

Comentatorii văd cum Freud bea cocaină cu polonicul. Ca pe suc, ca pe ciorbă. Părintele psihanalizei devenit detectiv pare turmentat mai tot timpul.

Cam așa și este.

Replicile lui sunt scurte, n-are zâmbet, fața lui este o mască mortuară. Echipă face mereu cu clarvăzătoarea și detectivul. El umblă somnabulic.

El este un simplu martor al haosului din jur.

Băutul ăsta nevrotic de cocaină, cu butoiul, are și semnificația abstractă, că acțiunea este plasată în improbabil, în subconștient.

Și, da, aici poate fi un reper.

Freud este tânăr în film. 20 de ani, cam. Este în perioada tulbure, a experiențelor. Da, acțiunea filmului este plasată înaintea maturității lui Freud psihanalistul. Ni se sugerează deci prin cocaină că suntem în mintea unui tănăr cercetător care se poate și înșela. „Freud” este o ușă deschisă spre mintea încă necoaptă a unui viitor mare cercetător.

Ați înțeles? Nu, nu-i nimic. Mie mi-a plăcut să văd și să vă povestesc ce-am înțeles.

Filmul și începe cu un avertisment, cu un Freud în plină fraudă. Tânărul Freud hipnotizează o femeie care, sanchi, nu a vorbit de 30 de ani, de când fiica ei și-a pierdut viața într-un accident. Freud se joacă de-a hipnoza cu menajera sa. El are nevoie de această falsă sesiune de hipnoză ca să dea bine în fața unor renumiți medici din Viena. Experiența eșuază. Dar Freud înțelege ceva din acest eșec. Prin repetiție, Freud îi inoculase menajerei o falsă memorie, false fapte ale unei femei mute după pierderea fetei. Descoperă din greșeală “falsa memorie”.

Mare pas, nu? Metaforic pas! Vinovații de crime din film sunt deposedați de propria persoană pentru a fi locuiți-manipulați de alte entități. Filmul de asta are greutate un pic.

Este metaforă. Aparent, te face expert în varii probleme freudiene. Episoadele sunt și denumite după varii probleme freudiene. Hysteria, Trauma, Somnambulant, Totem and Taboo, Desire, Regression, Catharsis, Suppression. Cine se uită la serial, crede că are explicații asupra acestor „mișcări” psihice. Ori, nu-i așa. Privit în buclă, serialul „Freud” te face un farseur, îți inoculează o falsă memorie, o falsă competență. Freud nu este Freud, dar nici tu nu ești psihanalist!