Emi Pian s-a dus la Dumnezeu! "S-a pus lumea în genunchi"

​​E om Emi Pian. Emi Pian e om mare pentru Clanul Duduienilor, dar mai ales pentru românul de toată mâna. E un model printre modele. Pentru că Poliția, Procurorii, nimeni nu i-a clintit afacerile. Pentru că Emi Pian a reușit în viața lui. Pentru că și-a găsit drumul și l-a urmat. Pentru că nimeni și nici un an de pușcărie nu l-a clintit din ținta lui. Și a murit „mare și tare”. Și de aceea, modelul lui Pian va fi urmat în familie, în clan. Aici e povestea anturajului. Restul, povestea ticăloșirii, bineînțeles, e semnatura lui Pian.

ATENȚIE! Acest articol spune asta. Și o spune în mod repetat, da?

Nu e vina lui Emi Pian că Noi am așezat lucrurile și societatea cu fundul în jos, astfel încât să-l facem să aleagă în viața asta meseria de „cămătar” și să se aleagă cu titlu de „interlop”. Nu-i vina lui că trăim și perpetuăm senzaționalul, falsele modele, corupția. Nu. Emi Pian este un om care a dat de mâncare la familie și la clan. Rămâne pentru lumea noastră un om care a murit respectând regulile. Reguile Clanurilor, regulile camătei în jocurile de barbut. Aici e povestea anturajului. Restul, povestea ticăloșirii, bineînțeles, e semnatura lui Pian.

Florin Mototolea, șeful unei aripi a Duduienilor, a ajuns după apusul soarelui în capul Giuleștiului. Nici chiar Mototolea, nici chiar Pian nu credeau că acel apus va fi ultimul. Într-o dugheană vai și amar, de mușama și puțind a tutun, cu șoareci și băutură clonată, se pusese de un barbut pe bani. Mototolea-Pian veni să împrumute jucătorii. Stătea la „căpătâiul” mortului, cum ar fi. Cum era unul la ananghie, cum sărea cu banul. Lua 5% pe 2 zile. Cine pierdea și n-avea cum plăti pe loc, intra în belea, plătea 5% la 2 zile. Mototolea-Pian îl îngropa de viu.

Mototolea Pian n-avea grijă. Nu intra în joc, nu intra în belele. Era la căpătâiul amărâtului, împătimitului. Lucra rece. Glumea pe de lături. Lucra cu rațiune și cu mușchii relaxați.

În seara aia însă Sandu Ștocaru, „musca”, „mortul”, omul care era la ananghie, era o secătură, un tip duplicitar. Încălcase regulile. Luase înainte bani și de la Richard Emanuel Gheorghe-Napi, din clanul Rinu.

Ori asta nu se putea. Mototolea Pian lucra curat. Ești „mortul” meu ori nu ești de loc. Normal că i s-a pus pata. „Mortul” încălcase regulile. „Mortul” trebuia să moară.

Dar, vezi, Dumnezeu și ardoarea fac ca vorbele și cuțitul să alunece. Și Mototolea-Pian muri în noapte. Da, cel care venise să facă priveghi la „mortul” Ștocaru și-a luat-o în artera femurală de la piciorul drept. Mototolea-Pian muri. Și jalea se puse pe parte din clanul Duduianu. Și neamuri și clanuri îl plâng astăzi pe ultimul drum.

REPET! Nu e vina lui Emi Pian că am așezat lucrurile și societatea cu fundul în jos, astfel încât să-l facem să aleagă în viața asta meseria de „cămătar” și să-i dăm titlu de interlop”. Nu-i vina lui că trăim și perpetuăm senzaționalul, falsele modele, corupția. Nu. Emi Pian este un om care a dat de mâncare la familie și la clan. Rămâne pentru lumea noastră un om care a murit respectând regulile. Reguile Clanurilor, regulile camătei în jocurile de barbut. Aici e povestea anturajului. Restul, povestea ticăloșirii, bineînțeles, e semnatura lui Pian.

El este un om.

„De asta s-a pus lumea în genunchi” – vers inspirat, al lui Florin Salam.

Fu Pian om cu reguli? Fu.

Fu Pian om de cuvânt? Fu.

Fu Pian profesionist? Fu.

Când Dumnezeu deschide cerurile nu privește la cuvinte precum „interlop”, „cămătar”, astăzi cuvinte atât de populare, pe buzele tuturor. Nu.

Cine privește drept și curat în frunte pe Pian și pe fruntea lui Pian nu vede nici pic de umbră. Morala și regulile învățate în clanul lui le-a respectat. A murit că a respectat regulile.

Și o mai spun odată! Nu e vina lui Emi Pian că am așezat lucrurile și societatea cu fundul în jos, astfel încât să-l facem să aleagă în viața asta meseria de „cămătar” și titlu de interlop”. Nu-i vina lui că trăim și perpetuăm senzaționalul, falsele modele, corupția. Nu. Emi Pian este un om care a dat de mâncare la familie și la clan. Rămâne pentru lumea noastră un om care a murit respectând regulile. Reguile Clanurilor, regulile camătei în jocurile de barbut. Aici e povestea anturajului. Restul, povestea ticăloșirii, bineînțeles, e semnatura lui Pian.