De unde are Recorder banii. Cum a urcat Lia Savonea
Așa arată veniturile Recorder pe ultimii ani:
- 2025: 3.000.000 euro
- 2020: 400.000 euro
- 2021: 850.000 euro
- 2022: 1.105.602 euro
- 2023: 1.325.000 euro
- 2024: 2.380.826 euro
Din cele „câteva sute de demonstranți din toată țara”, cum spun Realitatea Plus sau România TV, primele două mii au fost la București. Din „cei câțiva donatori ai Recorder”, câteva sute pe zi vin chiar acum.
În 6 ani, Recorder și-a crescut veniturile de 8 ori. Sumele sunt cele din declarațiile publice ale Asociației Recorder Community.
Recorder publică pdf cu bilanțul contabil
În fiecare an, redactorii șefi Cristian Delcea și Mihai Voinea fac public un raport financiar. Jurnaliștii îl însoțesc de un fișier pdf al bilanțului contabil, așa cum este documentul depus la stat.
Suma de 3 milioane de euro pe 2025 nu e din bilanț, pentru că bilanțul pe anul curent se depune anul viitor. Ea a apărut într-o prezentare pe care a făcut-o Recorder la un seminar de media, la începutul lui decembrie. E rezonabil de presupus că veniturile au crescut între timp, după documentarul Recorder realizat de Andreea Pocotilă și Mihai Voinea.
Chiar documentarul și reacțiile din societate, justiție și politică au propulsat întrebarea: bine, sunt 2,4 milioane, dar de unde?
Răspunsul e tot în documente.
Peste 75% vin de la persoane fizice
Pe anul trecut, redirecționarea de 3,5% din impozitul pe venit a persoanelor fizice și donațiile de la persoane fizice însumează 1,8 milioane de euro, din totalul de 2,4 milioane de euro. Asta reprezintă 75% din venituri. Se mai adaugă ceva de la oamenii care cumpără tricouri, suveniruri. Abia restul e de la firme sau din publicitatea pe Youtube.
Așadar, peste trei sferturi din veniturile Recorder vin de la persoane fizice. Cât de mulți sunt acești oameni? Pe ecranele Realitatea Plus și RTV sunt lipite imaginile unor recenți șefi de prin statul român și se afirmă că aceștia sunt donatorii.
Câți români au donat pentru Recorder
În realitate, peste 30.000 de români au donat în 2025 la Recorder, potrivit informațiilor HotNews. E ușor de făcut o cheie de calcul. Dacă au strâns, probabil, 1,5 milioane de euro în 2025 din redirecționarea din venit, asta înseamnă că doar la acest capitol de buget au contribuit 25.000 de persoane fizice.
Își imaginează cineva că există un „buton” pe care poate apăsa astfel încât zeci de mii de români să doneze la Recorder, alte zeci de mii la Dăruiește viață și alte sute de mii în diverse proiecte? Sau există un buton de panică, într-un subsol neluminat, care activează românii să iasă în stradă? Da, sunt oameni care cred acest lucru.
Ion Cristoiu și-a exprimat convingerea zilele trecute că „S-a acționat pe buton. Să nu-mi spuneți mie că au ieșit în stradă românii emoționați de un documentar”.
Ce spunea Cristoiu acum 30 de ani
În 22 iulie 1995 Ion Cristoiu a fost invitat de Iosif Sava la „Serata muzicală” de pe TVR. Cristoiu a intrat în studio ca director al „Evenimentului zilei”, în perioada de glorie a ziarului.
Emisiunea apare transcrisă într-una dintre cărțile de dialoguri ale lui Sava. „Meseria mea e să fiu nemulțumit de starea de lucruri”, a spus la un moment dat Cristoiu. Ce e documentarul Recorder de astăzi, altceva decât mărturia unei mari nemulțumiri, ilustrată inclusiv cu voci de magistrați, din sistem?
Intervievat de Iosif Sava, Ion Cristoiu a adăugat că pe el îl scot din țâțâni puține lucruri, așa cum îl enervează „stilul românesc” în care întotdeauna un om e atribuit ba unuia, ba altuia: „Nimeni nu-și imaginează că un om poate să-i scrie ce-i trece prin cap!”.
„Un om nu e un flaut, ca să fie mânuit”, exclama Ion Cristoiu acum trei decenii. ”Ei, asta mă face să turbez”. Astăzi, când mii de oameni protestează și zeci de mii de oameni donează pentru Recorder, ei sunt flaute?
„Justiție capturată” nu are opinii contrare
Ani de zile, am fost sceptic în legătură cu posibilitatea Recorder de a schimba logica pieței, în materie de donații. Ei au avut dreptate, nu eu. Datorită donațiilor și-au crescut abilitatea de a crea conținut de calitate.
Este documentarul „Justiție capturată” rotund ca o sferă inatacabilă? Nu. Dar oamenii nu perfecțiune așteaptă de la jurnaliști, ci curaj și respectarea regulilor meseriei. Sigur, societatea se poate răzgândi și ne poate cere impecabilitate, însă atunci presa se va reține să intre în cauze riscante, din cauza posibilelor procese.
Pe legea de azi, în lumea democratică cetățenii preferă o presă care poate greși, dacă o face cu bună credință, pentru că alternativa e o presă speriată de greșeli ca de propria umbră.
Filmul Recorder nu are, într-adevăr, opinii contrare. Celor care îi atacă pe Voineag, pe Savonea, pe Predoiu nu li se opun argumente. Șefii DNA și ai Înaltei Curți au refuzat să dialogheze. Spre deosebire de procurori, jurnaliștii îi pot doar convinge pe oameni să discute, nu-i aduc la audieri. Probabil că ar fi fost alte posibile voci. Nu sunt.
Voineag a dispărut, Savonea răspunde la întrebări
În aceste zile care ne-au sorbit ca un vortex m-am gândit dacă nu am intrat în „cultul Recorder”. Cineva spunea că „pot da o lovitură de stat, că nu observă nimeni, uite, primele 10 știri din orice site sunt despre problemele din justiție”. Da, așa este. Sunt foarte multe articole și la HotNews pe tema aceasta, deși în țară și în lume se întâmplă multe alte lucruri.
Nu toate știrile despre justiție aleargă într-o direcție, dar e adevărat că e reflectat predominant sentimentul de protest. Iar laserul emoțional al atenției publice este concentrat pe Lia Savonea, președinta Înaltei Curți. Aici, cred că facem o eroare. Fenomenul e mult mai complex și, indiferent cât de puternic, un singur personaj nu cuprinde sistemul.
Marius Voineag, șeful DNA, a avut abilitatea de a dispărea complet din peisaj. Lumina rece a picat pe președinta Înaltei Curți. Iar Lia Savonea a răspuns la întrebări, totuși, ceea ce denotă o tărie confirmată de mai mulți magistrați. Se pot spune multe despre Savonea, dar că nu și-a făcut o carieră cu PR-ul legat de sanie.
Adversari sau loiali, aceștia o descriu ca pe o persoană stăpână pe ea. Și mai e ceva, important probabil, o chestiune de destin.
Savonea a urcat cu multă luptă
Există în lumea justiției informația că Savonea a pornit simplu, de jos, fără niciun piedestal social, fără sprijin. Asta arată merit, o capacitate de rezistență vizibilă și semnalul că a nu ceda i-a devenit a doua natură.
Încă de când trăgea tare la Facultatea de Drept, Lia Savonea știa să se încarce cu ostilitatea din jur, când era nevoie, a descris-o pe fosta colegă un actual magistrat, din promoția 1996, cu care am discutat confidențial pentru acest articol.
Că la un moment dat s-a intersectat cu interese și a ales puterea formală și corelată politic, da, există mărturii numeroase în acest sens.
De unde are Recorder bani
Vineri, Savonea n-a amânat și a făcut o ședință de reorganizare pentru 2026 la Înalta Curte, contrându-se cu judecătorii. Mulți alții în locul ei ar fi jucat la conservare.
Într-un moment în care miroase a benzină în aer, să intri în sediu cu bricheta măsurilor contestate, asta arată, pe de o parte, ego cât China, dar și convingerea că ai dreptate. Peste această convingere, consolidată într-o carieră greu dobândită, Liei Savonea îi va fi greu să treacă și să vadă. Să vadă cum, totuși, e inacceptabil și disproporționat pentru o societate democratică să dețină atâta putere informală.
Într-un fel, la polul opus, asta simt și oamenii care protestează contra ei și contra corupției din justiție. Cu cât acestor cetățeni, manifestanți sau donatori, li se va nega independența sau chiar existența, cu atât vor fi mai mulți.
Și când se întreabă de unde are Recorder bani, prezentând propriile păreri drept fapte, televiziunile se pot uita în oglindă. Insultele adună donații și produc viitoarele investigații.
INTERVIURILE HotNews.ro