​Ada Solomon, producător film: "Te părăsesc, dragă PNL pentru că ai închis din nou teatrele și cinematografele, te părăsesc pentru că oamenii din Cultură nu te interesează"

Ada Solomon nu este împotriva purtării măștii. Crede că există COVID-ul, crede că-i obligatoriu să avem grijă de noi și ai noștri. Și cu toate astea scrie ieri pe pagina sa de Facebook un text vitriolant, un text „pe viață și pe moarte”. Ce-i cu Ada Solomon? De ce plasează o „bombă” cu vorbe grele într-un moment atât de plin de COVID? într-un moment în care orice gest te aruncă într-o extremă sau alta? Într-un abis sau altul. Citește textul! E plin de nuanțe. Nuanțe de care tot mai puțini suntem capabili. Ada Solomon vorbește despre apocalipsa venită din această închidere a instituțiilor de cultură. Închidere fără multe explicații. Ada Solomon explică cum urmează o condamnare a breslei sale la comă profundă.

Februarie. România, țară mică, care se vinde pe bani puțini, a fost închisă. Banii din buget au cârpit Sănătatea care ne vindecă de rău. Apoi, business-urile care circulă banu’. Lumea artei a fost ultima la care s-a gândit cineva. La ce ne trebuie măscăricii? La nimic. Am net gratuit aproape, stau în casă și mă belesc pe net.

Ada Solomon a fost printre singurii care au dus negocieri zdravăne cu Ministerul Culturii pentru ajutoare, pentru ca lumea aceasta să iasă din foame.

Breasla asta nu numără doar angajați la stat. Nu, cei mai mulți și mai mulți lucrează pe proiecte. Trăiesc de pe o zi pe alta. Acești mulți dau cu talentul în popor. Dacă poporul dă banu’ pe măscărici, măscăricii trăiesc. Dacă nu, nu. Poporul însă s-a închis. Și când „a fost eliberat” a ieșit turbat, a explodat cum se vede. L-a bucurat tâmpeala. A găsit tot felul de motive care să-l motiveze „fără mască”. Politicienii s-au jucat cretin cu un dușman invizibil și pervers. Perversul COVID a atacat, a ucis. Și, iată, încet-încet ne condamnă să trăim un singur timp: Februarie, februarie care ne-a închis în case. De ieri, guvernul închide iar. Oamenii artelor iar sunt executați, întorși la foame și disperare. Acum sunt, iată, primii închiși, îndepărtați de poporul plătitor. De ieri teatrele și cinematografele, abia deschise, sunt ferecate din nou. De aici încolo trebuie citit mesajul Adei Solomon. De ce teatrele și cinema-urile? Că nu de acolo s-a dat cu COVID? De ce iar teatrele și cinema-urile? Cum facem ca artiștii să nu se mai întoarcă în foame? Foamea cât durează? Cât o dura COVID-ul. Cât o dura?

Ada Solomon strigă după ajutor. Pentru o breaslă întreagă. AICI POSTAREA SA PE FACEBOOK.

„Scrisoare către Partidul Naţional Liberal Dragă PNL,

Îți scriu să-ți spun că nu ești nici măcar original.

Că nu e nici prima, și cel mai probabil nici ultima dată cînd sunt sedusă și abandonată. Că jocul seducției trebuia să fie un strop mai lung, măcar pînă în decembrie așa, să mai beneficiezi de încrederea mea pînă mai primesc o ștampilă VOTAT pe cartea de identitate.

Ghinion, cum ar spune un om de seamă, m-ai pierdut.

Și pe mulți alții ca mine, mai strălucitori ca mine, mai buni de pus în insectar la colecția de exemplare de valoare. E drept că ți-a luat ani buni să mă faci să-mi întorc din nou privirea către tine, după prima noastră aventură, de prin 2004-2005 cînd tu și ai tăi au lucrat cot la cot cu ai mei să elaboreze și să pună în practică legea cinematografiei, inovatoare atunci, aproape expirată acum. M-ai (re)cucerit abia prin toamna trecută cînd odată ce te-ai instalat la butoane am reușit să primesc rambursarea de TVA cuvenită după 10 luni de așteptare și atunci cînd, la început de pandemie, ai luat rapid măsuri ferme de protecție și prevenție și cînd Ministerul Culturii după mulți ani și mulți miniștri trecători a avut urechea făcută pîlnie să asculte nevoile și propunerile noastre, ale celor din breaslă. Acum însă o să-ți explic și de ce m-ai pierdut, ca să nu las loc de piste false.

Nu, nu e pentru că ai lăsat păcănelele deschise după ce ai închis teatrele, cinematografele și sălile de concerte.

Nu, dragă PNL, pentru că nu mă intersectez cu bieții oameni dependenți de joc și nu risc să mă infectez eu sau ai mei de la cei care frecventează locurile astea, iar cel puțin teoretic, mie îmi convine să funcționeze păcănelele pentru că din taxele pe care le plătesc acești operatori economici (sic!) o parte ar trebui, conform legii, să ajungă la Fondul Cinematografic și să facă posibilă producția națională de film pentru anii viitori. Dar nu ajung, din păcate. Și nu ajung nu pentru că cei de la Ministerul Culturii nu au făcut tot ce au putut să ajungă acolo unde legea spune că trebuie să ajungă, ci pentru că Ministerul Culturii și implicit Cultura nu valorează nici cît o ceapă degerată în fața atotputernicului Minister al Finanțelor care ar trebui să scrie un paragraf banal prin care să facă acest mecanism funcțional.

Acum sigur că eu nu pot decît să speculez că Finanțele nu dau doi bani pe Cultură sau că, de fapt, n-au banii respectivi, dar aș putea să îți mai dau o șansă dacă mi-ai spune crudul adevăr în față.

O palmă cinstită e mai valoroasă decît o îmbrățișare otrăvită. Dar nu d’asta te părăsesc, dragă PNL. Te părăsesc pentru că ai închis din nou teatrele și cinematografele, te părăsesc pentru că oamenii din Cultură nu te interesează, pentru că faci asta fără nici un argument și îmi lași iarași loc să speculez. Pentru că de la mine se vede așa: ai ținut teatrele, sălile de concerte și cinematografele închise pînă mai ieri și cazurile au tot crescut și cu ele închise; le închizi deși nu există focare de Covid în vreo instituție de spectacol și nici nu există vreun spectator care să se fi îmbolnăvit la film, la teatru sau la concert (că de-ar fi existat ar fi vuit toată media!).

Artiștii nu s-au îmbolnăvit la teatru sau pe platourile de filmare, ci mai degrabă în tren sau în piață cei cîțiva, foarte puțini, care s-au îmbolnăvit, fiindcă artiștii sunt extrem de atenți cu sănătatea lor și se protejează cum știu mai bine, tocmai pentru că ei nu pot lucra în tele-muncă.

Și se mai vede și așa, dacă cumva ai încerca să-mi spui că faci asta pentru binele și siguranța artiștilor și tehnicienilor din instituțiile de spectacol, anume că dacă chiar ți-ar fi păsat de binele lor ai fi găsit mijloacele să impui testarea periodică, gratuită și obligatorie a oamenilor din instituțiile de spectacol. Nu-mi spune că n-ai știut, nu te-ai gîndit, că ne-am gîndit și ți-am spus noi, ăștia de lucrăm în sectorul cultural, apăsat și cu impostație, în repetate rînduri și asta, că știu că ai și altele și n-avem aroganța să ne imaginăm că te gîndești doar la noi. Te-ai gîndit să ajuți sărmanele lanțuri de retaileri din malluri, care au putut să vîndă on-line în timpul în care au fost închise magazinele, dar nu ai auzit cînd ți-am explicat că cinematografele nu pot vinde nimic on-line, nici cît un restaurant de lux și în nici un caz cît un brand internațional de haine. Că micile teatre independente, producători locali și privați – targetul tău și ei, dragă PNL, nu au beneficiat de nici un șfanț ca ei să mai poată deschide vreodată.

E trist, dragă PNL, că pentru tine Cultura = Divertisment și atît, și sunt aproape sigură că îmi vei spune că-s nedreaptă și că ai făcut lucruri pentru a sprijini marile festivaluri de muzică, dar iarași te întreb, înțelegi oare care e diferența între divertisment și cultură?

Că profitul nu e doar cel strict material, că bunăstarea cetățeanului, votantul ăla de care încă ai nevoie, se socotește nu doar în coșul zilnic ci și în diversitatea și calitatea ofertei de loisir pe care o primește în țara lui, în localitatea lui? Și dacă vorbim de profit, n-aș vrea să ne despărțim fără să vorbim și despre alt pumn în plex pe care-l dai cu grație cineaștilor, dar implicit și investițiilor străine de data asta.

E vorba, da, desigur, cred că vag îți amintești, de Schema de ajutor de stat pentru industria cinematografică, o măsură profund liberală paradoxal implementată de social-democrați și blocată de aproape un an de liberali.

Ne-ai ascultat prin aprilie și mai și am fost convinsă că ai înțeles că e “win-win situation” că e un stimulent economic care aduce la buget de vreo 4 ori cît cheltuie, care face export de forță de muncă fără delocalizare, care are ramificații și în HoReCa și în transporturi, și în construcții, și în IT și mai aduce și un beneficiu de imagine și relații internaționale. Ne-ai promis că se rezolvă spre 15 iunie, era prea iute, am înțeles, am auzit 15 iulie și știam că va fi 15 august și ceva a fost, ai reușit să ne ții aproape publicînd în august noua lege a Schemei acum sub oblăduirea Ministerului Economiei. Și de acolo ne-am oprit din nou. Nu s-a mișcat un leu din datoriile statului român pentru proiectele care au cheltuit în România milioane de euro în 2018 și 2019 și care au cerut banii, conform legii, după ce i-au cheltuit, după ce au depus audituri prin care arată cum au cheltuit fiecare ban.

Ce credibilitate mai are țara mea de care sunt mîndră și pe care o iubesc în fața partenerilor străini pe care i-ai păcălit?

Cum îți permiți, dragă PNL, să strici imaginea României pe care noi, ăștia, pălmașii, am construit-o în ani și ani de muncă, prin forțe proprii și aproape fără sprijinul autorităților române? Știi oare cît de dureros e să vezi că țări micuțe, cum e Lituania de exemplu, știu să facă din cinematografie un brand de țară? Sau cum Polonia cvasi-vecină și prietenă nu știe cum să mai găsescă cîteva zeci de milioane pentru cinematografie pentru ca marii jucători să vină cu încredere la ei și să lucreze cu cineaștii lor cot la cot cu starurile internaționale? Și oare de ce Italia atît de lovită de primul val al pandemiei a găsit încă din aprilie 80 de milioane de euro pentru cinematografie? Dar Franța oare nu mai are ce face cu banii de bagă zeci și zeci de milioane în Cultură și în cinematografie mai cu deosebire? Sunt latini de-ai noștri, nu cred să fie așa o diferență culturală și nu-s nici proști, nu o fac degeaba, există o valoare care nu se socotește la PIB dar care contează mult mai mult în indicele bunăstării populației.

Ai greșit rău, dragă PNL,

dar știu că poți, chiar și în ceasul al doisprezecelea să schimbi ceva, să recunoști că ai greșit, să reconsideri lucrurile de mai sus, să faci ceva să demonstrezi că îți pasă și cu riscul să te agasez cu repetiția nu e o chestiune de bani la mijloc, ci un exercițiu managerial elementar în care cîntărești soluțiile propuse, alegi și le implementezi, nu costă și nu doare. Sau poate că am greșit eu, de fapt, acordîndu-ți încrederea mea. Pe mine m-ai pierdut, dar poate că sunt alții mai importanți decît mine pe care îi poți cîștiga, fie și acum în ceasul al doisprezecelea. E ok, nu sunt o persoană ranchiunoasă, sunt aici dacă ai nevoie de ajutor, încă sunt aici.

Și colegii mei la fel. #CulturaConteazăNu?!”

Biografie Ada Solomon

Ada Solomon este producător român, fondator al caselor de producție Hi Film Productions și Micro Film. Lucrează în industria filmului de peste 25 de ani, iar numele ei se regăsește pe genericul a peste 70 de filme. A participat la realizarea de lungmetraje și documentare, colaborând cu cele mai importante nume ale Noului val al cinematografiei românești, cum ar fi Cristian Nemescu, Radu Jude, Răzvan Rădulescu, Adrian Sitaru, Constantin Popescu, Alexandru Solomon și a produs scurtmetraje și lungmetraje de debut ale unor regizori aflați la început de carieră cum sunt: Paul Negoescu, Cristian Iftime, Daniel Sandu, Ivana Mladenovic, Sebastian Mihăilescu, Ștefan Constantinescu, Valentin Hotea, Adriano Valerio, Federico Bondi, Martha Berman.

A produs filme selectate și premiate în cadrul celor mai prestigioase festivaluri de film, precum Berlinale, Cannes, Veneţia și Sundance. Printre proiectele sale se numără POZIȚIA COPILULUI (2013, regia Călin Peter Netzer), lungmetraj care a câştigat Ursul de Aur la Berlin și AFERIM! (2015, regia Radu Jude), premiat cu Ursul de Argint la Berlin. A fost producătorul executiv al unor proiecte internaţionale printre care CALLAS FOREVER al lui Franco Zeffirelli şi TONI ERDMANN, film nominalizat la Premiile Oscar 2017, regizat de Maren Ade. Intre ultimele realizari se numară lung metrajul lui Radu Jude IMI ESTE INDIFERENT DACA IN INSTORIE VOM INTRA CA BARBARI distins cu Globul de Cristal pentru Cel mai Bun Film la Festivalul de la Karlovy Vary, documentarul lui Alexandru Solomon OUĂLE LUI TARZAN nominalizat in cadrul European University Film Awards si aflat pe lista scurta a Premiilor Academiei Europene de Film categoria Documentar, cît și Filmul Ivanei Mladenovic IVANA CEA GROAZNICĂ distins cu Leopardul de Argint- Premiul Special al Juriului Cineasti del Presente, documentarul Monei Nicoară și al Danei Bunescu despre Nina Cassian DISTANȚA DINTRE MINE ȘI MINE cît și co-producția italo-română, filmul de deschidere al secțiunii Discovery a Festivalului de Film de la Toronto SIMPLE WOMEN în regia Chiarei Malta. Filmele sale au fost realizate în coproducție cu peste 15 țări europene și au fost distribuite în peste 50 de teritorii.

Ada Solomon a creat, împreună cu Tudor Giurgiu, Cityplex, o rețea de săli de cinema de tip miniplex din România, parte din Europa Cinemas. Ea este și fondatoarea Societății Culturale “NexT”. Ada Solomon este Vice–Președintă a Comitetului Director al Academiei Europene de Film, Președinta Executivă a EWA Network (European Women in AudioVisual Network), coordonatorul EAVE (European Audiovisual Entrepreneurs) în România, membru in boardul ACE (Ateliers du Cinéma Européen) și câştigătoarea Premiului European de Coproducţie – Prix Eurimages, acordat în cadrul ediţiei din 2013 a Premiilor Academiei Europene de Film precum și a Premiului Central European Initiative 2018 acordat în cadrul Festivalului Internațional de Film Alpe-Adria Trieste și membru fondator al Alianței Producătorilor de Film.