Ce nu s-a văzut la TV: Klaus Iohannis și invitații săi. Marea dezbatere/conferință
Indiferent cum e privită, dezbaterea e puțin anormală. Practic doi candidați se duelau în locații diferite ca atunci când eram în școală și ne jucam „avioane”. Pentru cine nu știe, pe caietele de matematica „luptam” unul contra altuia, încercând sa ne dam seama unde și-a desenat adversarul avioanele, pe o grilă în stilul tablei de șah. Pe scurt, ce s-a văzut la „așteptata dezbatere” a președintelui se poate rezuma astfel: moderatorul Iohannis, aplauze ca la teatru, pierderea timpului pe telefoane, câteva poze, iar afară vreo 4 protestatari ce au dispărut după pauză, plus o discuție a lui Orban cu unul dintre ei. Dezbatere… e mult spus. Poate fi numită drept o discuție cu invitații săi.
Să o luăm în ordine. Am sosit la Biblioteca Centrală Universitară cu circa o oră înainte de începere, să vad ce lume vine, ce se discută „pe la colțuri”. Presa era deja în fața clădirii, la intrarea principală, iar câțiva colegi deja așteptau înăuntru.
Doi paznici vorbesc despre ce locuri de muncă au schimbat în ultima perioadă, apoi au trecut la chestiuni ceva mai personale, ca nu vorbește unul dintre ei cu o anume Cristina, că nu-i place anturajul etc. Nimic despre dezbatere.
Un grup de persoane pe la 50 de ani mai așteaptă pe cineva pentru a intra. Aceasta a sosit, e întrebată dacă vrea o țigară, menționând că își imaginează faptul că n-a mai fumat de mult. Au urmat apoi discuții despre nicotină.
Rareș Bogdan se plimba zâmbind prin fața Bibliotecii și dădea mâna din când în când cu câte un jurnalist pe care îl cunoaștea.
O dată la câteva minute, pentru că stau la semafor, mai trec turiști străini și se miră de camerele de filmat, ba chiar mai au câte un comentariu râzând (în engleză): Ce-i aici? Crezi că ne-au filmat?
La intrare fiecare este verificat dacă se află pe listă. Ni se da programul prezidențial în format hârtie, ca o broșură. Lumea nu-l deschide, pesemne că l-a citit, ori nu interesează. Pe partea stângă a holului era un panou imens cu afișul electoral al candidatului Iohannis, iar în spatele acestuia un domn de la ISU butona smartphone-ul.
De cum am intrat am observat sunetul, ca un zumzet de albine, având în vedere că multă lume vorbea în același timp. Pe acest fond, undeva după ora 18:30 încep să intre premierul Ludovic Orban, împreună cu Raluca Turcan, apoi s-a alăturat și Rareș Bogdan. Păreau că fac un fel de „Comitet de întâmpinare”. Nu a fost așa, până la urmă.
Cum la intrare se oferea cafea și apă, unul dintre ei încerca o glumă cu doamnele care aveau grijă să „prepare” cafeaua la aparat: „Apa e din partea casei?”
Doamnele au râs, din politețe probabil, apoi ei s-au îndreptat mai spre sală.
O doamna recunoaște un prieten cu un aparat foto și îl roagă pisicește: Fă-mi și mie o poză. După 5-6 secunde în care el nu a avut nicio reacție, tot ea îi zice: Am glumit! Deși se sprijinea într-un anumit fel „de poza”, lângă un stâlp interior. El se pregătește să-și seteze aparatul, dar ea, arătând că se simte inconfortabil de situația creată, a insistat că a glumit. Deci, nicio poză.
Între timp intră un grup măricel de studenți. Alții erau deja înăuntru de când am sosit.
Pe hol, o reporteriță face live cu telefonul. Pentru că începuse de ceva vreme dezbaterea Vioricăi Dăncilă, câteva persoane urmăreau ce declarații face, ba cu căștile în urechi, ba cu difuzorul direct pe ureche.
Tot pe hol, o doamnă era nemulțumiță lângă cine a fost așezată și îi povestește unei prietene, ca ar fi lângă Florina în loc de Alexandra.
La câțiva metri depărtare, dau de prima discuție mai serioasă. Două doamne, elegante, vorbesc despre democrație. Una îi spune celeilalte: Degradarea discursului democratic, asta ma deranjează. A intervenit un domn în vârstă care a schimbat subiectul: despre parcare etc.
Așteptata apariție a lui Iohannis – moderatorul propriei dezbateri
Mare parte din sală îl aștepta pe Klaus Iohannis. Cei nerăbdători păreau tinerii. A venit prin intrarea laterală. Din acest motiv, toți au așteptat în sală.
În partea dreaptă a sălii, liderii PNL fac live-uri pe rețelele de socializare. Cel care se face remarcat este Rareș Bogdan. Cred că găsiți și acum pe Facebook transmisiunea sa cu telefonul.
Unii dintre invitați își pozează ecusoanele pe care le-au primit la intrare.
Pe scena îngustă și-au ocupat scaunele cei 9 care au fost selectați să pună întrebări. În final se face 19:00, apoi 19:01 și din partea dreaptă a sălii intră candidatul Iohannis.
Lumea s-a ridicat în picioare și nu s-a așezat până nu le-a zis Iohannis.
E liniștit pe scena. Știe ca nu are un adversar. Este doar o, să spunem, etalare publică a posturii și capacității sale de a arăta rezistență la factori externi cunoscuți. Asta pentru că totul a fost calculat, de cei care s-au ocupat de organizare, până la cel mai mic detaliu.
A început cu un scurt discurs, iar în prima parte Leonard Orban și Rareș Bogdan se holbau la telefoane.
Pe tot parcursul dezbaterii, Iohannis s-a comportat ca un moderator. El spunea regulile, el a decis când trebuie făcută pauză etc.
Nu a părut a fi pus în dificultate de întrebări, deși în vreo două rânduri a făcut ceea ce face în general când e ușor surprins și nu are un răspuns pregătit: schițează un zâmbet și oferă un răspuns în mare parte evaziv. Ar fi, ceea ce numesc americanii „Old China Hand”, adică știe să răspundă la întrebări, pentru că a mai trecut prin unele asemănătoare.
Tot în timpul dezbaterii, mulți probabil se plictiseau, așa că i-am văzut când pe whatsapp, când pe facebook, când de site-urile de știri pentru a vedea ce s-a scris de la evenimentul la care sunt prezenți, ori ce spune Dăncilă la dezbaterea paralelă.
Studenții, în schimb, mai deschideau telefonul dar pe furiș. Pe ei i-am văzut ceva mai rar holbându-se în ecrane.
După circa o oră, așa cum am spus mai sus, Iohannis a anunțat că va fi o pauză.
Câțiva protestari afară – Orban discută cu unul
Fiind anunțată pauză, mulți au vrut să iasă pentru a fuma o țigară și a sorbi o cafea. Acolo se aude țipând o doamnă: „Poporul sărăcește, voi furați. Rușine, rușine, rușine să vă fie”. Mai e unul care spune diferite lucruri pe aceeași idee. Uneori râde chiar el de ceea ce zice.
În acest timp, Ludovic Orban fuma o țigară și servea o cafea într-un pahar de carton, stând la discuții cu Mihaela Miroiu, profesoară la SNSPA.
Destul de aproape de ei se afla un protestatar care are agățate la gât și la picioare două pancarte pe care scria: „Evenimentul zilei! Iohanni$ și aplaudacii! E musai, pentru o țară normală, un președinte normal! Nu un scandalagiu în serie!”
Se apropie de Orban un alt domn, tot protestatar, în vârstă, cu o foaie de hârtie pe care scria un mesaj în germană, iar mai jos: „Guvernul meu!!! Curată democrație.”
Protestatarul: – N-am învățat nimic din istorie, domnule Orban”
Orban: Da, n-ați învățat că veniți acum la o manifestare care e cât se poate de democratică, de normală cu astfel de mesaje.
Protestatarul: Știu, unii mai trec și pe la bibliotecă. Sunt în trecere, sunt în trecere. Dacă nu învățăm nimic din istorie, ajungem mai rău decât în perioada…
Orban: Cum să ajungem? Mai rău decât ne-a adus PSD-ul se putea? Făcute praf toate sistemele publice, alungați investitorii, stricate relațiile cu toți partenerii noștri strategici? Dumneavoastră veniți să-mi arătați bucata asta de hârtie?
Protestatarul: Până acum ați făcut ceva pentru România?
Orban: O mulțime de lucruri. DN1, lărgirea la 6 benzi pe care o vedeți e făcută în mandatul meu de ministru al transporturilor, că să nu vă zic de alte lucruri: restituirea de proprietăți la Primăria Capitalei pentru toți cetățenii… Veniți așa și fluturați.
Protestatarul: Propaganda e mai puternică decât realitatea.
Orban, înainte să intre în clădire: Realitatea o vedeți dacă vreți să o vedeți, cu ochiul liber.
Protestatarul răspunde: Realitatea dumneavoastră, nu a noastră.
Discuții între studenți pe stradă: „Jurnaliștii, aleși pe sprânceană, ha ha ha”
După episodul acesta, cu Orban și protestatarul, a urmat partea a doua a dezbaterii. Același ritm, aveți live textul făcut de colegii mei. Din când în când, studenții aplaudă ca la teatru când mai zice Iohannis câte ceva.
Li s-a dat ocazia unor studenți să pună câteva întrebări etc., iar majoritatea au fost legate de educație. Răspunsurile… ușor de anticipat.
La plecare, în hol, câteva persoane vor să-și facă poze lângă panoul cu Iohannis.
Afară, studenții discută între ei. Unul spune: Nici nu ma gândeam ca va cere întrebări. Și nu m-am pregătit înainte.
Ceilalți îi dau dreptate. Pare că și-ar fi dorit să se pregătească și să pună câteva întrebări pertinente.
Unul, care nu a participat la dezbatere, se interesa la unul și altul cum au reușit sa intre la eveniment, pe ce criterii au fost aleși etc.
Doi băieți discută aproape de intrarea principală:
– La unele întrebări nici nu ar fi trebuit să răspundă.
Celălalt îi zice râzând: – Aleși „pe sprânceană” jurnaliștii, ha ha ha.
În loc de concluzie:
S-a văzut pe tot parcursul dezbaterii că el, Iohannis, consideră campania „zero-sum game”, adică câștigătorul și învinsul sunt clar departajați, respectiv că victoria sa este incontestabilă (termenul este explicat în cartea lui Ron Sturgeon – Green Weenies & Due Diligence – Jargon de afaceri american).
INTERVIURILE HotNews.ro