​30 de ani după. Moștenirea lui Ceaușescu de care nu s-a atins nimeni. Cum a fost îngropată reforma administrativ-teritorială / Dâncu: Se gândește doar electoral, iar planificatorii sunt politrucii, nu experții

Au trecut 30 de ani de la Revoluție, dar România are aceeași organizare teritorial – administrativă ca în vremea comunismului. Toată lumea recunoaște că acest model este depășit, în condițiile în care proiectele de dezvoltare trebuie gândite regional, atât pentru a exista coerență cât și pentru a accesa fonduri europene, diferențele economice dintre județe sunt imense, birocrația omoară multe proiecte în fașă, iar aparatul administrativ este supradimensionat, fiecare din cele peste 2.800 de comune având propriul aparat administrativ, deși nu au bani nici măcar să asigure servicii de bază și să plătească salariile. Cu toate acestea, proiectele de regionalizare/descentralizare au murit din fașă deoarece cu cât sunt mai multe funcții, cu atât mai bine, și nimeni nu vrea să piardă accesul la bani, chiar dacă este vorba de comune sărace.

Ultima reformă administrativ-teritorială majoră din România a avut loc în anul 1968. Pe 16 februarie, Marea Adunare Naţională a adoptat „Legea nr. 2 privind organizarea administrativă a teritoriului Republicii Socialiste România“, prin care se desființează regiunile și raioanele și se revine la împărțirea pe județe, desființată de autoritățile comuniste după 1948. În urma revenirii la organizarea tradiţională, România cuprindea 39 de judeţe, 2.706 comune, 47 de municipii şi 189 oraşe, potrivit informațiilor publicate de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc. În 1981, legea este modificată și apar Judeţele Giurgiu, Ialomița şi Călăraşi prin reorganizarea judeţelor Ialomiţa şi Ilfov.

De atunci, legea a suferit mici modificări, de transformare a unor comune în orașe, a orașelor în municipii, dar nimic important în ansamblu. În prezent avem 41 de județe, 103 municipii (inclusiv București), 320 de orașe, 2.859 de comune.

În afară de împărțirea pe județe, România este împărțită și în opt regiuni de dezvoltare, corespondente nivelului NUTS-2 de diviziuni al UE, dar fără a avea capacități administrative. Această împărțire a fost făcută prin Legea 315/1998 și este folosită în principal pentru gestionarea proiectelor derulate cu fonduri europene.

Încercări eșuate

După 1989, problema regionalizării a fost ridicată de Guvernul Năstase, însă a fost abandonată până în 2011, când președintele Traian Băsescu a redeschis discuția. Acesta propunea ca judeţele să se transforme în opt regiuni, dupa modelul care deja funcționa, a regiunilor de dezvoltare.

În același an, după înființarea USL, alianța a lansat programul său privind dezvoltarea regională, în care propunea transformarea celor opt regiuni de dezvoltare în centre ale administraţiei locale, transformarea Senatului într-o cameră a puterilor locale şi înfiinţarea unor consilii regionale, conduse de un preşedinte ales. Modelul USL propunea şi înfiinţarea de instituţii noi: Consiliul Regional, condus de un preşedinte ales, transformarea Senatului şi apariţia Curţilor de Apel regionale.

După mai multe discuții, subiectul a fost abandonat. Acesta a fost reluat în campania electorală din 2012, fiind inclus în Programul de Guvernare 2013-2016 al USL, dar a devenit temă de campanie, mai ales în zonele în care există o diversitate etnică.

După câștigarea alegerilor parlamentare, USL a propus ca, prin modificarea Constituţiei, să fie instituite regiunile, iar varianta luată în calcul era de împărţire pe actualele regiuni de dezvoltare, ce funcţionează în ţară din 1998 şi care sunt coordonate de câte o agenţie, organism neguvernamental, de utilitate publică. Inițial, proiectul a apărut ca un draft, neasumat de Guvern. Apoi acesta a fost păstorit de Liviu Dragnea, vicepremier și ministrul Dezvoltării la vremea respectivă.

Proiectul prevedea ca teritoriul României să fie împărţit în opt regiuni, cu reşedinţele la Bucureşti, Alba Iulia, Piatra Neamţ, Cluj Napoca, Brăila, Timişoara, Craiova, Călăraşi, iar fiecare regiune este formată din două sau mai multe judeţe.

Regiunile prevăzute de proiect erau:

a) Regiunea Bucuresti-Ilfov: municipiul Bucureşti şi judeţul Ilfov, cu reşedinţa in municipiul Bucureşti;

b) Regiunea Centru: judeţele Alba, Brasov, Covasna, Harghita, Mures si Sibiu, cu reşedinţa in municipiul Alba Iulia;

c) Regiunea Nord Est: judeţele Bacău, Botoşani, Neamţ, Iaşi, Suceava si Vaslui, cu reşedinţa in municipiul Piatra Neamţ;

d) Regiunea Nord Vest: judeţele Bihor, Bistrita-Nasaud, Cluj, Maramureş, Satu Mare si Sălaj, cu reşedinţa in municipiul Cluj-Napoca;

e) Regiunea Vest: judeţele Arad, Caras-Severin, Hunedoara si Timiş, cu reşedinţa in municipiul Timişoara;

f) Regiunea Sud Vest: judeţele Dolj, Olt, Vâlcea, Mehedinţi si Gorj, cu reşedinţa in municipiul Craiova;

g) Regiunea Sud: judeţele Argeş, Călăraşi, Dâmboviţa, Giurgiu, Ialomiţa, Prahova si Teleorman, cu reşedinţa in municipiul Călăraşi;

h) Regiunea Sud Est: judeţele Brăila, Buzău, Constanţa, Galaţi, Tulcea şi Vrancea, cu reşedinţa in municipiul Brăila.

Ca model de organizare, proiectul propunea ca regiunile să aibă statutul ”unităţi administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia regională şi în care se organizează şi funcţionează autorităţi ale administraţiei publice regionale”. Acestea urmau să fie conduse de un Consiliu regional, care „se alege pentru un mandat de patru ani”.

Documentul prevedea ca fiecare regiune să își stabilească un buget multianual. Pe lângă fiecare proiect se dorea înființarea unui Consiliu Consultativ Economic şi Social, organism cu rol consultativ.

Ulterior Victor Ponta, premier la vremea respectivă, a anunțat că prioritatea legislativa a PSD va fi ca regionalizarea să se faca prin proiect de lege fără a mai astepta revizuirea Constitutiei, iar PSD sprijină varianta cu zece regiuni: împartirea regiunii Sud-Est în două regiuni, astfel încât Dobrogea să fie de sine stătătoare. Cea de-a zecea regiune urma să aibă centrul la Sibiu, fiind separată de regiunea cu capitala la Brasov.

Liberalii nu s-au implicat, opoziția s-a opus, iar UDMR a avertizat că nu va accepta ca spaţiul locuit tradiţional de secui să fie împărţit între regiuni diferite. Astfel proiectul a murit. Subiectul a fost readus în discuție în 2015 de Klaus Iohannis, în programul electoral.

„Ca Președinte al României, voi susține reluarea unei discuții serioase cu privire la regionalizare și descentralizare. Actuala împărțire administrativ teritorială a României datează din perioada comunistă și transformările prin care a trecut nu i-au alterat fondul”, a scris Klaus Iohannis în programul electoral cu care a câştigat Preşedinţia României. De atunci însă nu s-a mai discutat.

Bolojan: Din păcate, nu s-a făcut mare lucru de 30 de ani

Ilie Bolojan, primarul municipiului Oradea și președinte executiv Asociația Municipiilor din România, a declarat că un astfel de proiect poate fi realizat doar dacă există un consens politic și o majoritate stabilă în Parlament.

”Ciclic, în România s-a discutat despre reorganizarea administrativă, despre descentralizare, dar din păcate nu s-a făcut mare lucru de 30 de ani. În acest timp, alte țări, de exemplu Polonia, cred că a făcut vreo două reforme în așa fel încât organizarea să corespundă nevoilor actuale ale țării. Un astfel de proiect se poate face doar după niște alegeri, când ai o majoritate stabilă, dacă există și o negociere politică putere-opoziție, ca să existe un acord politic pe tema aceasta. Acestea ar fi niște condiții foarte bune ca această reformă să se întâmple. Altfel, după modelul pe care îl știți, legat de moștenirea dezastruoasă și că trebuie schimbat tot ce au făcut cei de dinainte, ne putem trezi cu tot felul de schimbări.”, a explicat Bolojan pentru HotNews.ro.

Mihai Chirica, primarul Iașului, este de părere că proiectul regionalizării nu s-a implementat din lipsă de viziune. ”Noi tot timpul ne-am lovit de lucruri mici, fără să privim mai departe, strategic, cu o viziune pe termen lung, cu elemente care să nu fie influențate de voința politică a unui guvern sau altul și să rămână elemente de strategie națională indiferent de culoarea guvernării”, a declarat Chirica pentru HotNews.ro.

Probleme și soluții

Ilie Bolojan , primarul orașului Oradea și Președinte Executiv al Asociației Municipiilor din România, este de părere că principalele probleme ale actualului sistem sunt birocrația excesivă, aparatele administrative supradimensionate, dar și lipsa de coordonare și astfel blocarea marilor proiecte.

Una dintre soluții ar fi unirea mai multor comune sărace sau alipirea lor la orașele mari din vecinătate. ”De exemplu, una din problemele pe care noi le avem este această pulverizare cu multe comune care nu au venituri proprii din impozitele și taxele locale, în așa fel încât să ofere servicii cetățenilor, iar ele sunt finanțate an de an cu sume destul de consistente de la Guvern, ceea ce înseamnă un consum important de resurse, ineficient. O coagulare a comunelor din zonele metropolitane în jurul orașelor, astfel încât aceste primării care au granițe cu localitățile mari, să devină primării de sector, este soluția. S-ar face planuri de dezvoltare integrată și aceste zone ar deveni funcționale. De exemplu, comunele din jurul Bucureștiului și al Brașovului să devină primării de sector. În primă etapă. În felul acesta rețelele edilitare, transportul public, mobilitatea sunt gândite la nivel regional. Astfel sunt disfuncționalități. Comunele care nu pot oferi servicii singure, ar putea să se asocieze și să rezolve servicii în formulă partajată. Divizarea generează luarea deciziilor într-un mod greoi. Dacă trebuie să faci un drum, de exemplu, care traversează mai multe comune, și poate ai nevoie de exproprieri, trebuie să convingi fiecare Consiliu să voteze cu două treimi anumite hotărâri și pot fi calcule locale cu miză mică care nu permit acest lucru. Din punctul meu de vedere o metropolizare ar fi mult mai importantă pentru că țara se dezvoltă neuniform, orașele mari funcționează ca niște locomotive economice, iar localitățile mari funcționează și ele ca niște poli de dezvoltare mai mici. O aglutinare în jurul acestora ar face ca oportunitățile să fie exportate mult mai ușor în zonele limitrofe”, a explicat Bolojan.

Acesta propune desființarea Consiliilor județene.

” Consiliile Județene s-au dovedit niște structuri administrative ineficiente, care au avut un caracter pronunțat politic și care nu au făcut decât să-i țină în lesă pe primarii de comune prin alocările politice preferențiale. Aceste structuri au generat extrem de puține proiecte și exemple de bună practică. Cu excepția județului Cluj, acolo au făcut parcuri industriale, s-au mișcat cu aeroportul. În rest, vom găsi doar apelative de genul ”baroni locali”. La județe, o formulă de regionalizare, care să nu mențină consiliile județene, pe mai multe zone de dezvoltare, care să răspundă unor realități istorice sau chestiuni culturale locale ar fi de preferat”, a explicat Bolojan.

Președintele executiv al AMR propune și o mai mare descentralizare.

”Formula asta de stat centralizat, în care vin după avize în permanență, nu există un mecanism care să regleze colaborarea dintre centru și local fluent, face ca adoptarea de decizii să fie destul de greoaie și asta a întârziat foarte mult procesele de dezvoltare. Acest sistem centralizat are limitele lui. Dacă este condus de niște oameni competenți, foarte buni administratori, pot genera o dezvoltare de tip piramidal. Dar cum în general am avut administratori la nivel central care au lăsat de dorit, efectul este rămânerea în urmă a României față de alte țări care au plecat din aceeași poziție cu noi acum 30 de ani. Aceasta este o realitate, nu o putem nega”, a explicat Bolojan.

Și Mihai Chirica, primarul orașului Iași, este de părere că sunt inutile Consiliile Județene.

”Nu este ultima problemă nerezolvată, reîmpărțirea teritorială a României după alt model față de cel moștenit de pe vremea socialismului, dar din punctul meu de vedere este ușor anacronic fiindcă avem mai multe structuri care vizează aceeași categorie de administrare și care se suprapun. De exemplu, care ar fi diferența dintre consiliile locale și consiliul județean. De ce mai este nevoie ca oamenii să fie reprezentați în interiorul aceleiași structuri administrative, respectiv județ, și Consiliul Local, și Consiliu Județean, când de fapt ideal ar fi să fie o reprezentare regională din toți aleșii locali la nivelul fiecărei autorități locale, comună, oraș, municipiu. Și sigur, o reinventare a regiunilor de dezvoltare care trebuie din punctul meu de vedere să primească o cvasi-autonomie administrativă la nivelul structurilor regionale, care să prezinte o mai bună gestiune a resurselor culese dinspre bugetele naționale către bugetele regionale și o bună așezare strategică a proiectelor de investiții, care să echilibreze aceste regiuni, să evite migrația dintr-o regiune în alta și să consolideze statul unitar, să ofere un nivel de trai constant dintr-o graniță în alta”, a explicat Chirica pentru HotNews.ro.

Dâncu: Partidele nu sunt interesate de dezvoltarea României, sunt orientate spre confiscarea statului și menținerea unor monopoluri de putere

Vasile Dâncu, fost ministru al Administrației și Dezvoltării regionale în Guvernul Cioloș, este de părere că sunt multe modele administrative care funcționează, o soluție fiind împărțirea teritorială a justiției, pe modelul celor 15 curți de apel.

”Sunt mai multe împărțiri teritoriale care ”funcționează” în același timp, lucru destul de disfuncțional. Regiunile de dezvoltare, cele 8, respectă criteriile NUTS2, dar sunt capitale de județ la distanțe de peste 250 de km, aflate în aceeași regiune. Există și o împărțire teritorială a justiției pe 15 curți de apel care este cea mai rațională și ar putea fi un model și pentru o împărțire administrativă. Există împărțirea pe județe care corespunde criteriilor NUTS 3 și a furnizat identități locale puternice, deci județele nu vor putea fi desființate ușor, chiar la o nouă împărțire ele vor continuă să existe chiar dacă cu funcționalitate mai redusă. Chiar dacă unele au fost organizate artificial în funcție de originea unor lideri comuniști din acea perioadă, desființarea lor și trecerea atribuțiilor la comune nu ar produce economii la județ, decât dacă ar fi concomitentă cu o descentralizare masivă care să ducă serviciile mai aproape de cetățean. Dacă vorbim la nivel subjudetean, rețeaua de localități este caracterizată de un haos absolut, fie că vorbim de municipii, orașele înființate aiurea după 1990 sau comunele – prea multe și fără resurse pentru a se autosusține. Peste toate aceste lucruri se adaugă și o infrastructură de transport proastă, realizată după preferințe politice și nevoi electorale și o slabă informatizare a administrației”, a declarat Dâncu pentru HotNews.ro.

Acesta spune că regionalizarea fără descentralizare nu este o soluție.

”Organizarea pe regiuni nu rezolva aceste problemele dacă nu este cuplată cu o descentralizare reală, nu una de formă, și cu o reforma a administrației. În acest moment există mai multe modele de regionalizare la care am lucrat în 2013 și 2014 împreună cu o comisie de experți independenți care a funcționat la MDRAP, comisie numită CONREG. Sunt documentele acestei comisii și mai multe scenarii. Fiecare scenariu are plusuri și minusuri, așa încât trebuie niște analize serioase de oportunitate dar și de gândire pe termen mediu și lung. Avem inclusiv în scenariu cu 12 regiuni, dar și alte scenarii. Am lansat că ministru Strategia Națională de Dezvoltare Teritorială (SNTR) care, din păcate, este neglijată de toate guvernele care au venit după 2017 și care oferă multe răspunsuri la actualele deficiențe. În viitor trebuie să gândim mai bine dezvoltarea României, stabilirea polilor de creștere și ocuparea teritoriului. Nu interesează însă asta pe nici un partid și nici pe conducători. Din nefericire, se gândește doar electoral, propagandistic, iar planificatorii sunt politrucii, nu experții. Avem oameni care pot face asta dar nu-i solicită nimeni. Azi, partidele nu sunt interesate de dezvoltarea României, sunt orientate spre confiscarea statului și menținerea unor monopoluri de putere”, a explicat Dâncu.

Zonele metropolitane/Legea Bucureștiului

În condițiile în care actuala împărțire administrativ-teritorială nu mai este de actualitate, orașele au încercat să rezolve local problema, delimitând zone metropolitane pentru a se gospodări mai bine măcar în vecinătate.

Brașovul este un exemplu. Zona Metropolitană Braşov a apărut, informal, în urma elaborării Planului de Dezvoltare Durabilă pentru Municipiul Braşov, în anul 2005. Una dintre principalele direcţii identificate în acel document strategic era asigurarea unei colaborări eficiente cu comunităţile învecinate cu Municipiul Braşov, în vederea eliminării activităţilor industriale poluante din interiorul municipiului şi relocarea lor în afara spaţiilor puternic urbanizate. Această direcţie de acţiune a dus la crearea unei organizaţii non guvernamentale – Agenţia Metropolitană pentru Dezvoltare Durabilă Braşov (AMB).

În prezent, membrii acestei organizaţii sunt: Municipiul Braşov, Consiliul Judeţean Braşov, Municipiul Săcele, Municipiul Codlea, oraşul Râşnov, oraşul Ghimbav, oraşul Predeal, oraşul Zărneşti, comuna Sânpetru, comuna Hărman, comuna Prejmer, comuna Tărlungeni, comuna Bod, comuna Hălchiu, comuna Cristian, comuna Crizbav, comuna Feldioara, comuna Vulcan și comuna Budila.

La București, discuțiile despre crearea unei zone metropolitane au început încă din 2005, pe vremea când primar general al Capitalei era Adriean Videanu. Tot în 2005, a fost inițiat și un proiect de lege în acest sens. Acesta aparținea deputatului PDL Vasile Gherasim prevedea ca zona Bucureşti-Ilfov să se dezvolte în trei etape, urmând ca, în faza finală, să cuprindă Olteniţa şi localităţi din judeţele Dâmboviţa şi Giurgiu. În prima etapă urma să se comaseze Bucureştiul cu Ilfovul. În cinci ani de la implementare, urma ca suprafaţa regiunii Bucureşti-Ilfov să fie de 5.600 de kilometri pătraţi iar graniţele să ajungă în zona de sud până la Dunăre. Proiectul a fost blocat în Senat în anul 2009. Acesta a revenit în discuție în 2011, când a început discuția despre regionalizare, dar nu s-a concretizat.

Tot în ceea ce privește Bucureștiul, în fiecare campanie electorală apare în discuție ”Legea Bucureștiului”, însă nici aici nu s-a concretizat nimic de peste 10 ani.

De exemplu, în 2016, înainte de locale, Gabriela Firea, aleasă între timp primar general, a promis elaborarea unei legi care să reglementeze mai bine colaborarea dintre Primaria Generala si primăriile de sector care, de multe ori, sunt in imposibilitatea sa acopere tot necesarul de investiții, iar Primaria Generala nu poate investi fara cadru legal, spune aceasta. De asemenea, se dorea înființarea unei Zone Metropolitane funcționale.

În vara anului 2019, Roxana Wring, președintele USR București la acea vreme și consilier general, a lansat în dezbatere publică o propunere radicală de reorganizare administrativă a Bucureștiului și județului Ilfov. Proiectul propune desființarea primăriilor de sector și organizarea în 20 de districte formate din unul sau mai multe cartiere, districtele nu vor avea buget propriu și nu vor încasa taxe ci doar vor cheltui în limitele unui mandat dat de Municipiu anumite sume alocate pentru nevoile comunității. La nivel metropolitan, se dorea înființarea Zonei Metropolitane București, care să includă Capitala și localităţile din fostul judeţ Ilfov, desființarea administrației Ilfovului și integrarea localităților din jurul Bucureștiului în Zona Metropolitană. După lansarea în dezbatere publică nu s-a mai întâmplat nimic.

Organizarea Bucurestiului și apariţia sectoarelor datează din 1927, odată cu prima Lege a Capitalei București care împarte orașul în două zone: zona centrală și zona periferică. Zona centrală conţinea la rândul ei 4 sectoare: Galben, Negru, Albastru și Verde, iar cea periferică 13 comune suburbane. După 23 august 1944 a urmat reorganizarea în 3 sectoare (Galben, Negru, Albastru). In 1950, Bucureștiul a fost împărţit în 8 raioane, care aveau să redevină sectoare în 1968 (alături de 12 comune suburbane și 23 de sate). Ultima reorganizare administrativă a avut loc în 1979, când cele 8 sectoare au fost comasate în cele 6 care au supravieţuit până astăzi.

Scurtături

În decembrie 2018, primarii PNL din Timișoara, Cluj-Napoca, Arad și Oradea au lansat Alianța Vestului, cu scopul declarat de a atrage fonduri europene, în parteneriat cu Guvernul, pentru proiecte care vizează dezvoltarea regiunii. Citește aici mai mult.

Tot în decembrie 2018, primarii municipiilor Iași, Suceava, Botoșani, Piatra Neamț, Roman, Vatra Dornei și Câmpulung Moldovenesc au înființat alianța „Moldova se Dezvoltă”. Principala țintă a acestei alianțe este promovarea a două proiecte de infrastructura cu fonduri asigurate de Comisia Europeană: Autostrada Est-Vest și Autostrada Nord-Sud, care să lege Moldova de capitala țării.