Treizeci de ani de la primele alegeri libere din România

La 20 mai 1990, în urmă cu 30 de ani, aveau loc primele alegeri prezidenţiale şi parlamentare din România după căderea regimului comunist şi după Revoluţia din decembrie 1989.

Alegerile prezidenţiale şi cele parlamentare s-au desfăşurat în baza Decretului-lege nr. 92/1990, votat la 14 martie 1990 de Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională – organism provizoriu de conducere, înfiinţat după căderea regimului comunist. Decretul-lege nr. 92 din 14 martie 1990 pentru alegerea Parlamentului şi a Preşedintelui României cuprindea în acelaşi text legislativ atât alegerile prezidenţiale, cât şi pe cele parlamentare. Ultimul articol al Decretului-lege abroga Legea electorală a Republicii Socialiste România nr. 67/1974, potrivit cdep.ro. Ziua desfăşurării celor două scrutine simultane a fost, astfel, stabilită prin decret, pentru 20 mai 1990.

Decretul s-a aplicat doar primelor alegeri parlamentare şi prezidenţiale, cele din 20 mai 1990, având în vedere că după adoptarea Constituţiei în 1991, Parlamentul a fost cel care avea să adopte şi să elaboreze o lege electorală în concordanţă cu principiile şi instituţiile consacrate prin legea fundamentală.

Potrivit Decretului-lege, Parlamentul care urma să fie ales era unul bicameral format din Adunarea Deputaţilor şi Senat, ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat. Cele două camere urmau să fie alese în baza votului pe liste de partid, în timp ce alocarea mandatelor urma să se facă conform principiului reprezentării proporţionale (art. 4 din Decret-lege nr. 92/1990).

Cu privire la Preşedintele României, Decretul prevedea că acesta era ales prin vot universal, egal, direct şi secret, liber exprimat. Condiţia de vârstă pentru a candida şi a fi ales în funcţia supremă în stat era 30 de ani. Validarea alegerii preşedintelui se făcea de către Curtea Supremă de Justiţie, în plenul său, în termen de 20 de zile de la data alegerilor. Conform Decretului, era declarat Preşedinte al României candidatul care întrunea votul a cel puţin jumătate plus unu din numărul alegătorilor înscrişi în listele electorale. Dacă niciunul dintre candidaţi nu întrunea această majoritate, se organiza un al doilea tur de scrutin între primii doi candidaţi clasificaţi în ordinea numărului de voturi obţinute. Era declarat ales candidatul care, la al doilea tur de scrutin, obţinea cel mai mare număr de voturi.

Candidații

În primul scrutin postcomunist, pentru funcţia de preşedinte, doar Frontul Salvării Naţionale, Partidul Naţional Liberal şi Partidul Naţional Ţărănesc Creştin-Democrat au promovat candidaţi la preşedinţie: Ion Iliescu (FSN), Radu Câmpeanu (PNL) şi Ion Raţiu (PNŢCD).

Au fost depuse 5.700 de candidaturi pentru Adunarea Deputaţilor şi 1.580 pentru Senat. În calitate de independenţi, 212 persoane şi-au depus candidaturile pentru Adunarea Deputaţilor şi 126 pentru Senat.

De asemenea, 71 de formaţiuni politice şi-au depus candidaturi la primele alegeri din mai 1990, între care: Frontul Salvării Naţionale (FSN), Uniunea Democrată a Maghiarilor din România (UDMR), Partidul Naţional Liberal (PNL), Mişcarea Ecologistă din România (MER), Partidul Naţional Ţărănesc Creştin şi Democrat (PNŢCD), Alianţa pentru Unitatea Românilor – Partidul Unităţii Naţionale Române din Transilvania şi Partidul Republican (AUR – PUNR şi PR), Partidul Democrat Agrar din România (PDAR), Partidul Ecologist Român (PER), Partidul Socialist Democratic Român (PSD), Partidul Social Democrat Român (PSDR), Grupul Democrat de Centru, Partidul Reconstrucţiei Naţionale din România (PRN), Partidul Liber Schimbist (PLS), Partidul Democrat al Muncii (PDM), Uniunea Liberală Brătianu (ULB), Partidul Tineretului Liber Democrat din România, Partidul Cooperatist, Uniunea Democrat Creştină, Uniunea Democrată a Rromilor din România, Forumul Democrat German, Uniunea Armenilor din România, Asociaţia Culturală Bulgară din Bucureşti, Uniunea Democratică a Sârbilor din România, Uniunea Democratică a Slovacilor şi Cehilor din România, Uniunea Elenă din România, Forumul Democraţiei şi Unităţii Naţionale din România etc, scrie Cristian Preda în articolul „Partide, voturi şi mandate la alegerile din România (1990-2012)” („Studia Politica: Romanian Political Science Review”, 2013).

Numărul alegătorilor care s-au prezentat la urne, la 20 mai 1990, a fost de 14.826.616 din totalul de 17.200.722 înscrişi pe liste, adică 86,19% din electorat, conform Rezultatului alegerilor publicat în Monitorul Oficial din 8 iunie 1990.

Potrivit legii, au fost organizate 42 de circumscripţii electorale pentru fiecare judeţ şi municipiul Bucureşti, precum şi 12.630 secţii de votare. Totodată, au fost acreditaţi 360 de observatori străini în vederea urmăririi întregului proces electoral.

Victoria lui Ion Iliescu

A ieşit câştigător, încă din primul tur, Ion Iliescu.

Pentru candidatul FSN, Ion Iliescu, au fost exprimate 12.232.498 voturi, ceea ce a reprezentat 85,07%. Pentru Radu Câmpeanu, candidatul PNL, au votat 1.529.188 alegători, respectiv 10,64%, iar pentru Ion Raţiu, candidatul PNŢCD, au votat 617.007 alegători (4,29% din electorat), conform http://www.roaep.ro/.

Din numărul total al alegătorilor, de 17.200.722, la 20 mai 1990 s-au prezentat la urne 14.825.017. Numărul voturilor valabil exprimate pe întreaga ţară a fost de 13.707.159, iar cel al voturilor nule a fost de 1.117.858, conform rezultatelor din Monitorul Oficial.

Primul Parlament postcomunist

La Senat, Frontul Salvării Naţionale (FSN) a obţinut 67,02% din numărul total al voturilor valabil exprimate şi 91 de mandate; Uniunea Democrată a Maghiarilor din România (UDMR) – 7,20% şi 12 mandate; Partidul Naţional Liberal (PNL) – 7,06% şi zece mandate; Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat (PNŢCD) – 2,50% şi un mandat; Mişcarea Ecologistă din România (MER) – 2,45% şi un mandat; AUR – Partidul de Uniune Naţională a Românilor din Transilvania şi Partidul Republican – 2,15% şi două mandate; Partidul Ecologist Român (PER) – 1,38% şi un mandat; un mandat a fost ocupat de un independent (Antonie Iorgovan).

La Adunarea Deputaţilor, FSN a obţinut 66,31% din voturile valabil exprimate şi 263 de mandate; UDMR – 7,23% şi 29 de mandate; PNL – 6,41% şi 29 de mandate; MER – 2,62% şi 12 mandate; PNŢCD – 2,56% şi 12 mandate; AUR – Partidul de Uniune Naţională a Românilor şi Partidul Republican – 2,12% şi nouă mandate; Partidul Democrat Agrar din România (PDAR) – 1,83% şi nouă mandate; PER – 1,69% şi opt mandate; Partidul Socialist Democratic Român – 1,05% şi cinci mandate etc.

Alături de acestea, câte un mandat a revenit unor organizaţii ale minorităţilor naţionale, altele decât cea maghiară, 11 la număr: Comunitatea Lipovenilor din România, Forumul Democratic al Germanilor din România, Uniunea Armenilor din România, Uniunea Bulgară din Banat – Asociaţia Culturală Bulgară din Bucureşti, Uniunea Democrată a Sârbilor din România, Uniunea Democrată a Slovacilor şi Cehilor din România, Uniunea Democratică Turcă Musulmană, Uniunea Elenă din România, Uniunea Democrată a Romilor din România, Uniunea Polonezilor din România „Dom Polski”, Uniunea Ucrainenilor din România, se arată în Monitorul Oficial.

Acest prim parlament postcomunist număra 515 membri, dintre care 396 de deputaţi (387 aleşi şi 9 desemnaţi de minorităţile naţionale) şi 119 senatori (118 reprezentând o formaţiune politică şi unul, independent).

Durata mandatului acestui Parlament a fost de doi ani, în perioada 1990-1992, el funcţionând ca Adunare Constituantă. Senatorii şi deputaţii aleşi s-au întrunit, pentru prima oară, în şedinţe separate de lucru, la 9 iunie 1990. Conducerile celor două camere au fost alese la 18 şi 19 iunie 1990: Alexandru Bârlădeanu – preşedinte al Senatului, respectiv Dan Marţian – preşedintele Adunării Deputaţilor.

Primul Parlament a elaborat legea fundamentală a ţării. Constituţia a fost adoptată la 21 noiembrie 1991 şi aprobată prin referendum naţional la 8 decembrie, acelaşi an.

Momentul electoral din 20 mai 1990 a fost unul special – a făcut trecerea de la regimul comunist de dinainte de 1989 la cel democratic. Atât mandatul preşedintelui României, cât şi mandatele parlamentarilor aleşi la 20 mai 1990 au fost de doi ani, pe perioada Adunării Constituante, aşa cum se prevedea în Legea Electorală. (Sursa: Agerpres)