Ce spun voluntarii din Belarus care se alătură trupelor ucrainene

Pentru tânărul belarus Gleb Gunko, să meargă să lupte în Ucraina va fi o premieră. Dar cauza nu este ceva nou pentru el. De partea ucrainenilor, el intenționează, de asemenea, să lupte pentru libertatea țării sale, potrivit AFP și La Libre.

„Mă duc în Ucraina nu doar pentru a sprijini Ucraina, pentru a lupta pentru Ucraina, ci și pentru Belarus”, a declarat pentru AFP tânărul de 18 ani din Grojec, Polonia.

„Pentru că libertatea noastră depinde și de situația de acolo”, explică el, tatuajele sale de pe încheieturi proclamând în engleză „Born free”.

Originar din Minsk, Gleb Gunko a plecat în 2020, anul în care președintele belarus Aleksandr Lukașenko a declanșat o represiune crudă împotriva oponenților săi.

Asta după protestele în masă care au izbucnit când domnul Lukașenko și-a revendicat victoria într-un scrutin pe care Occidentul l-a catalogat drept fraudulos. Liderul belarus, aflat la putere de aproape 30 de ani, a stârnit furia internațională pentru că a susținut invazia Rusiei în Ucraina.

Dar dacă regimul belarus este aliniat cu Kremlinul, mulți cetățeni sunt de partea Ucrainei și unii, precum Gunko, pun mâna pe arme.

„Belarușii nu sunt în măsură să ajute Ucraina (oficial, NDLR) cu arme, așa cum o face întreaga lume, dar nu pot sta departe, așa că vor lupta pentru independența țării surori”, insistă pe Facebook Fundaţia Casa belarusă din Varșovia.

Acest ONG, care lucrează în favoarea drepturilor omului și a democrației în Belarus, s-a ocupat de logistica trimiterii de voluntari belaruși în Ucraina.

„În ochii lumii întregi, Lukașenko și (președintele rus Vladimir) Putin sunt doi teroriști”, a declarat pentru AFP Pavel Kuhta, șeful centrului de primire a voluntarilor. „Este o bătălie între democrație și libertate pe de o parte și dictatură pe de altă parte”, a spus belarusul de 24 de ani.

Pavel Kuhta a cunoscut războiul, după ce a luptat cu forțele pro-Putin în Donbas, estul Ucrainei, între 2016 și 2018, unde a fost rănit în explozia unei mine.

„Ne-am luptat sub sloganul + libertatea noastră și a ta +”, indică acest soldat de meserie. Fratele său mai mare a fost ucis de forțele de securitate din Belarus în timpul unui protest.

„Pe atunci, în Donbas, credeam că Putin va ocupa Belarusul. Dar cu Lukașenko s-a făcut fără niciun foc de armă”, spune Pavel Kuhta.

„Lukașenko nu mai decide nimic. Totul trece prin Rusia și Putin”, insistă el. În timp ce domnul Kuhta a vorbit cu AFP, centrul de primire era plin de oameni, voluntari care umpleau cutii cu veste antiglonț, baterii, conserve, medicamente și alte lucruri esențiale pentru luptători.

Următorul grup de voluntari trebuia să ajungă seara în Ucraina și deja oamenii se adunaseră la centru, cu sufletul la gură, toți convinși că se află pe partea corectă a istoriei.

Aleksei Kovalciuk, care a lucrat ani de zile ca instructor sezonier de snowboard în Ucraina, recunoaște că simte „un fel de furie plăcută, o furie de război”.

După ce a ajutat la evacuarea oamenilor din stațiunea de schi Bukovel din vestul Ucrainei imediat după invazia rusă, el a fost deja martor direct la conflict.

„Am văzut femei, copii plângând. Și-au șters lacrimile de pe ochi. Am văzut focul”, a povestit acest bărbat de 41 de ani care a petrecut câțiva ani în forțele speciale.

„Am văzut situații dificile acolo și, mulțumită prietenilor și rudelor, înțeleg ce se întâmplă acum în Mariupol, Harkov, Kiev și în alte orașe”, a declarat el pentru AFP. „Nu înțeleg cum poți ucide civili. Nu înțeleg asta”, insistă el.

Andrei Korsak, un alt voluntar, se apropie, ținând în brațe fotografii vechi de familie în alb-negru și sepia. „Îmi duc bunicii în Ucraina… Acolo au luptat amândoi în al Doilea Război Mondial. Acesta a apărat și Varșovia în 1920”, spune el, arătând spre portretele lor în uniformă.

„Astăzi, un secol mai târziu, eu, nepotul lor, trebuie să mă duc să mă lupt din nou cu hoardele ruse, să le opresc”, spune acest amabil livrator de la Ikea, în vârstă de 53 de ani şi originar din oraşul Polotsk, Belarus.

„Voi face totul pentru a opri acest rău”, punctează Andrei Korsak. Ar fi preferat să nu omoare pe nimeni dar, precizează el, „dacă e vorba de asta, îmi voi imagina că am în față un membru al unităților antirevolte din Minsk. Atunci îmi va fi mai ușor…”

Surse: AFP, La Libre, Rador

–

Toate evenimentele din ziua 22 a invaziei Rusiei, aici LIVETEXT pe HotNews.ro