Numărul uriaș de obuze pe care le trage Rusia zilnic, un „dacă” foarte important și cine are acum avantaj în „războiul munițiilor” dintre ruși și occidentali

Din februarie, războiul din Ucraina a oferit spectacolul sumbru al unui conflict de mare intensitate în care artileria este decisivă și al cărui rezultat ar putea fi decis și de un element logistic esențial: stocurile de muniție, notează AFP.

Armatele ucraineană și rusă sunt deosebit de consumatoare de tot felul de proiectile, de la gloanțe la obuze de 155 mm și rachete de precizie, și sunt angajate într-un război de uzură a muniției, la fel ca și în cazul soldaților și al echipamentelor.

Scopul este de a rezista mai mult decât inamicul.

„Aceasta este problema momentului. Este o chestiune de fluxuri și de stocuri (…). Ceea ce caracterizează un conflict de mare intensitate este consumul extrem de ridicat de muniție de toate calibrele”, confirmă un ofițer european de rang înalt, care a solicitat anonimatul.

Rusia trage 20.000 de obuze pe zi, Ucraina de peste trei ori mai puține

În ceea ce privește obuzele, de exemplu, potrivit unui raport al institutului britanic RUSI, „Rusia trage aproximativ 20.000 de obuze de 152 mm pe zi, față de 6.000 în cazul Ucrainei”.

Dar protagoniștii nu dispun de aceleași mijloace.

Rusia se bazează pe o producție răspândită pe întreg teritoriul său, cu o rețea de transport controlată. Ucraina, pe de altă parte, poate rezista doar datorită stocurilor și fabricilor occidentale.

În acest conflict concentrat în estul Ucrainei, avantajul logistic este de partea rușilor „pentru că liniile lor sunt mai scurte decât cele ale ucrainenilor, ale căror stocuri se află în vest, sau chiar în afara țării lor”, explică ofițerul.

Un alt avantaj al rușilor este că producția lor este adaptată prin natura sa la armamentul lor, în timp ce Ucraina jonglează cu o multitudine de arme și muniții de diferite origini, modelele sovietice coabitând cu cele mai moderne armamente occidentale.

Un „dacă” foarte important

„Livrarea de arme grele moderne complică lucrurile pentru Ucraina în loc să o ajute”, spune Alexander Khramchikhine, analist la Institutul Militar și Politic din Moscova.

Raportul RUSI consideră, de asemenea, că o revenire a Ucrainei nu se poate baza pe „o livrare fragmentată a unui număr mare de flote diferite de echipamente”. În schimb, susțin autorii, aliații „ar trebui să își organizeze sprijinul în jurul unui număr mic de sisteme”.

Dincolo de aceasta, sunt în joc capacitatea de producție și muniția rămasă. Nici o astfel cifră sigură nu a putut fi obținută acum, subliniază AFP.

În ceea ce privește munițiile ghidate, rachetele balistice sau hipersonice, Moscova pare să-și gestioneze cu moderație stocurile, potrivit unor analiști, menționând că acestea din urmă au fost date – în mod eronat – ca fiind epuizate în urmă cu câteva săptămâni.

În ceea ce privește proiectilele de artilerie, „industria de apărare rusă are o capacitate de producție semnificativă”, subliniază RUSI.

Pe această al obuzelor, Philippe Gros, fost membru al serviciilor de informații militare franceze (DRM), devenit cercetător la Fundația pentru cercetare strategică (FRS), a îndrăznit să facă o supoziție pentru AFP:

„Dacă ne imaginăm artileria ucraineană dublându-și activitatea (…) trăgând, de exemplu, 10.000 de obuze pe zi, ne putem gândi că Statele Unite, dacă reușesc să-și relanseze în mod efectiv industria (…), mai pot susține câteva luni de operațiuni la această intensitate maximă. Dar acest „dacă” este important.

„Războiul munițiilor” dintre Rusia și NATO

Războiul munițiilor se duce și în fabrici. Pe de o parte cele din Rusia, mobilizate de Vladimir Putin, de cealaltă parte cele din Occident, care nu au intrat într-o stare de economie de război.

Din partea Alianței Atlantice, „stocurile se epuizează, iar fabricile nu produc cantități uriașe”, spune Vassilii Kachin, cercetător la Universitatea HSE din Moscova.

„Ideea că NATO are rezerve nelimitate (…) este falsă, chiar și luând în considerare Statele Unite. Productivitatea industriei rusești de război este mai mare decât cea a Europei”, a adăugat el.

Potrivit experților, stocurile de arme sovietice din Europa de Est sunt aproape epuizate. Iar în Occident, conflictul pune la grea încercare economiile naționale.

Ministerul francez al armatei a declarat marți că livrarea a 18 Caesars, tunuri autopropulsate de 155 mm, ar reduce stocul său de astfel de echipamente cu aproape un sfert. Și este nevoie de optsprezece luni pentru a face unul, potrivit producătorului său, grupul Nexter.

Într-un interviu acordat AFP, secretarul general adjunct al NATO, Mircea Geoană, a recunoscut marți seară că spera ca industria să aibă „capacitatea de a furniza echipamentele necesare. Este o chestiune de preocupare activă, de consultare, de soluție creativă”.

„Există un efort pentru a crește capacitatea și creativitatea din partea furnizorilor, iar până acum funcționează foarte bine”, a asigurat el.

Pe de altă parte, fabricile rusești „lucrează zi și noapte de la începutul ostilităților”, a declarat Alexandre Khramtchikhine.

În mod regulat, Moscova și Kievul declară că distrugerea unui stoc de arme inamic este considerată ca fiind o potențială lovitură anihilată.

Ucrainenii „sunt capabili să lovească ținte de mare valoare, cum ar fi depozitele de muniții, ceea ce va face lucrurile mai complicate pentru ruși în următoarele săptămâni”, consideră Janes, agenția privată de informații militare britanice Janes.