Cine este marele perdant al rebeliunii Wagner: Putin, Prigojin sau Șoigu
Odată cu retragerea mercenarilor dinspre Moscova după doar 24 de ore de la apelul la rebeliune al șefului Wagner, Evgheni Prigojin, acesta pare la o primă vedere perdantul conflictului deschis, mai ales că Rusia îl trimite acum în Belarus pentru a renunța la dosarul deschis împotriva sa. Imaginea președintelui Vladimir Putin de om atotputernic s-a zguduit și ea un pic, dar deocamdată a supraviețuit. Ministrul apărării al Federației Ruse, Serghei Șoigu, al cărui cap îl cerea de fapt Prigojin, a rămas și el la conducerea ministerului. Așadar, care este marele perdant al acestei revolte armate? O analiză AFP încearcă să răspundă la această întrebare.
Au stat la pieptul gol împreună în îndepărtata Siberia, au fost la pescuit împreună și au jucat în aceeași echipă de hochei pe gheață.
Ministrul rus al Apărării, Serghei Șoigu, a fost văzut de mult timp nu doar ca un aliat politic al președintelui Vladimir Putin, ci și ca unul dintre puținii prieteni ai șefului de la Kremlin din elita rusă.
Dar această prietenie idilică (bromance) între cei doi trece acum prin cel mai mare test, după revolta armată condusă de șeful grupului Wagner, Evgheni Prigojin, care a criticat în repetate rânduri Ministerul Apărării pentru modul în care a gestionat invazia Ucrainei.
Impetuosul Prigojin a acuzat vineri armata rusă că a bombardat bazele grupului său Wagner la cererea ministrului Apărării, Serghei Şoigu, pe care a jurat să-l „oprească” cu forța militară.
Marele câștigător și marele perdant al rebeliunii de o zi
AFP notează că Putin pare să fi supraviețuit deocamdată revoltei după o mediere surpriză condusă de președintele Belarusului, Aleksandr Lukașenko. Dar poziția lui Șoigu rămâne profund precară din cauza severității fără precedent a atacurilor lui Prigojin împotriva lui și a ministerului său.
Prigojin a reușit să captureze cartierul general de comandă de sud al armatei ruse din Rostov-pe-Don, centrul nervos al invaziei Ucrainei, și l-a acuzat pe Șoigu că a fugit „ca un laș” și a jurat că „va fi oprit”.
Ministrul apărării nu se vedea nicăieri la momentul respectiv și a dispărut, deocamdată, complet din vizorul publicului.
Șeful Wagner îi acuzase anterior pe Șoigu și pe generalul de top al Rusiei, Valeri Gherasimov, că sunt responsabili pentru moartea a „zeci de mii de ruși” în conflictul din Ucraina și pentru „predarea teritoriului în fața inamicului”.
Așadar, „marele câștigător al nopții a fost Lukașenko”, a declarat Arnaud Dubien, directorul think tank-ului Franco-Russian Observatory. „Marele învins a fost Șoigu”.
Lukașenko pare pentru prima dată ca un om cu putere
Dictatorul belarus, Aleksandr Lukașenko, a apărut ca un beneficiar al rebeliunii Wagner asupra Moscovei, deși, notează Guardian, este posibil ca aceste beneficii să nu aibă o durată de valabilitate lungă.
El a apărut în presa rusă drept eroul momentului, omul care a salvat Moscova.
Acesta este un pas foarte mare înainte față de rolul unui satrap provizoriu fragil, pe care Lukașenko l-a jucat de când Vladimir Putin a intervenit pentru a-i salva regimul în urma aparentei înfrângeri ale alegerilor din 2020.
În ultimii trei ani, Lukașenko a fost de acord să formeze o „uniune statală cu Rusia”, a permis țării sale să fie o rampă de lansare pentru invazia completă a Ucrainei și s-a oferit să depoziteze focoase nucleare tactice rusești în Belarus, în timp ce au existat zvonuri cu privire la sănătatea lui.
Acum va găzdui o altă arme secretă și periculoasă a lui Putin, Evgheni Prigojin.
„Președintele Belarusului l-a informat pe președintele Rusiei în detaliu despre rezultatele negocierilor cu conducerea Wagner”, se arată în declarația oficială a biroului lui Lukașenko. „Președintele Rusiei l-a susținut și i-a mulțumit omologului său din Belarus pentru munca depusă”.
Asta, deși Artiom Shraibman, cercetător nerezident la Carnegie Russia Eurasia Centre, nu crede că „avem niciun motiv temeinic să credem că Prigojin l-ar asculta pe Lukașenko și asigurările sale și că Lukașenko are suficiente pârghii și putere în politica internă rusă pentru a fi intermediarul unor astfel de tranzacții”.
Olga Onuch, lector de politică la Universitatea Manchester, a spus chiar că „există sugestii că Lukașenko nu a luat parte de fapt la negocieri de-a lungul zilei și, cumva, a intrat în scenă într-un timp foarte scurt de la anunț”.
Oricare ar fi rolul său adevărat, Lukașenko este garantul oficial al acordului și cel puțin pare pe scena rusă ca un lider de sine stătător, mai degrabă decât o simplă extindere a Kremlinului.
Mărirea și decăderea lui Șoigu
Chiar înainte de izbucnirea revoltei vineri seara, Șoigu a fost supus unei presiuni imense din cauza atacurilor lui Prigojin și a eșecului forțelor armate ruse de a face progrese.
Pe 12 iunie, un videoclip a fost distribuit pe scară largă: Putin și Șoigu asistând la o înmânare de medalii într-un spital militar, unde președintele rus a fost arătat întorcându-i spatele ministrului apărării cu aparent dispreț.
Șoigu a avut o carieră de o longevitate politică de neegalat în Rusia post-sovietică, iar prezența sa în centrul puterii de la Moscova o precede pe cea a lui Putin însuși.
Originar din regiunea Tuva din sudul Siberiei, Șoigu este printre puținii ruși neetnici care au ocupat un post de vârf în guvern după prăbușirea URSS.
Și-a început ascensiunea în 1994, când a fost numit ministru al situațiilor de urgență în primii ani ai președinției lui Boris Elțin.
Șoigu a devenit o prezență familiară și de neclintit pentru ruși, precum și unul dintre cei mai populari politicieni ai țării, în timp ce alerga prin țară pentru a face față dezastrelor, de la prăbușiri de avion la cutremure.
A ocupat această funcție până în 2012, când a fost numit guvernator al regiunii Moscovei, înainte de a fi numit rapid ministru al Apărării de către Putin în același an, după ce un scandal de corupție l-a doborât pe predecesorul său Anatoli Serdiukov.
El a fost numit imediat general, deși nu avea experiență militară la nivel înalt, dar a supravegheat cu succes operațiuni, inclusiv intervenția din 2015 în Siria, care l-a menținut la putere pe aliatul Moscovei, Bashar al-Assad.
Pentru cea de-a 65-a aniversare, Putin a avut un cadou special pentru prietenul său, una dintre cele mai înalte distincții ale Rusiei, a fost decorat cu medalia „Pentru Meritul Patriei”, pe care să o adauge la un cufăr deja plin cu decorații.
Dar invazia mult mai puțin reușită a Ucrainei – deși Kremlinul a sperat că tancurile rusești vor ajunge la Kiev – a ridicat în mod persistent întrebări cu privire la viitorul său.
„Prigojin a vrut să transmită mesajul că Șoigu și Gherasimov trebuie concediați pentru că sunt incompetenți și este nevoie de o schimbare de strategie”, a declarat Pierre Razoux, director academic al Fundației Mediteraneene de Studii Strategice (FMES) din Franța.
Nu mai există expresii de prietenie macho sau imagini ca în 2017 cu cei doi bărbați cu cămășile descheiate, bronzându-și pieptul lângă un râu din Siberia.
În schimb, Șoigu a fost redus la întâlniri în care îi raportează lui Putin sau pur și simplu o discuție prin video link între el și Putin.
Prigojin a vizat, de asemenea, familia lui Șoigu, în special soțul fiicei sale Ksenia, Alexey Stoliarov, un blogger de fitness care s-a ferit de război și a fost acuzat de presa de opoziție că a apreciat o postare care se opunea invaziei.
Canalele de Telegram în limba rusă s-au umplut cu speculații cu privire la cine i-ar putea succeda lui Șoigu, iar guvernatorul regiunii Tula Alexei Diumin, care a ocupat posturi de top în armată și securitate prezidențială, este considerat favorit.
„Grupul lui Șoigu este pe punctul de a se prăbuși, iar Serghei Kuzhugetovich însuși este în dizgrație și, cel mai probabil, va demisiona”, a declarat postul de telegram Preemnik.
Imagini cu Putin la TV, dar de dinainte de rebeliune
Secretarul de stat al SUA, Antony Blinken, a declarat duminică că criza cauzată de provocarea fără precedent la adresa autorității președintelui Vladimir Putin de către luptătorii Wagner s-ar putea să nu se încheie încă și că ar putea dura săptămâni sau luni.
Lovitura în forţă eşuată a lui Evgheni Prigojin dezvăluie ”fisuri reale” care-l ating pe preşedintele rus Vladimir Putin, apreciază duminică secretarul de Stat american Antony Blinken, relatează AFP.
”Asta (insurecţia armată) a sfidat în mod direct autoritatea lui Putin. Deci, asta ridică întrebări adevărate şi relevă fisuri reale” la cel mai înalt nivel al statului rus, declară şeful diplomaţiei americane postului CBS, potrivit News.ro.
Rusia, după ce imaginea lui Putin a fost știrbită de marșul mercenarilor către Moscova, a difuzat la TV filmări cu liderul de la Kremlin care au fost
înregistrate înainte de rebeliune, după ce sâmbătă pe rețelele de socializare au apărut zvonuri că acesta a fugit din palatul său. Datele de zbor care arată avionul său prezidențial în mișcare au sporit incertitudinea.
Imaginea lui Putin, oricum știrbită de gafa strategică a războiului din Ucraina, în timp ce unii membri ai elitei se tem că și-a angajat țara într-o lungă și inutilă risipă de vieți și resurse, se clatină.
Președintele rus s-a confruntat în 24 de ore cu cea mai gravă amenințare la adresa puterii din toți cei 23 de ani în care a condus statul nuclear. Și este uluitor să vezi că fațada de control total pe care a menținut-o în tot acest timp ( …) se prăbușește peste noapte, așa cum nota CNN sâmbătă, înaintea ca rebeliunea să se încheie.
Chiar dacă rebeliunea eșuează rapid, undele de șoc vor continua luni de zile, alimentând instabilitatea politică și ridicând semne de întrebare asupra capacității lui Putin de a conduce.
Citește și:
INTERVIURILE HotNews.ro