Statul s-a răzgândit în decurs de câteva zile și a decis să îi acorde pensie de invaliditate unei femei care nu își mai poate folosi mâna după un accident de muncă, ''urmare a prezentării cazului de către mass-media''

Institutul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, care decisese, inițial, ca o femeie din Brașov, victima unui accident de muncă, să nu primească pensie de invaliditate, cu toate că aceasta nu își poate folosi mâna dreaptă, s-a răzgândit și a reanalizat de urgență cazul, „urmare a prezentării acestuia în mass-media”. Astfel, „Comisia Superioară întrunită în data de 26.03.2018 a reanalizat cazul, pe baza documentelor medicale și a notelor explicative legate de caz, și a decis modificarea procentului de incapacitate adaptivă la 50%, constatând o eroare în aprecierea comisiei anterioare”, se arată într-un comunicat remis luni de Casa Națională de Pensii.

Elena Marinela Farcaș și chirurgul plastician Dan Grigorescu, cel care i-a reconstruit mâna dreapta după accidentul de muncă, au confirmat, luni, pentru HotNews.ro, că femeia a fost încadrată la deficit de 50% (una dintre mâini nu poate fi folosită) și va primi pesie de invaliditate de gradul 3.

Medicul Dan Grigorescu mai spune că, în astfel de cazuri, ar fi necesare și reparații morale, dar și o reevaluare a legislației, în condițiile în care Marinela Farcaș a așteptat luni de zile rezultatul evaluării comisiei Institutului de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, iar după această așteptare, rezultatul inițial a fost că femeia este aptă de muncă, cu toate că aceasta nu își mai poate folosi mâna dreaptă după un accident de muncă suferit în anul 2015.

Comunicatul de luni al Casei de Pensii:

„Urmare a prezentării cazului de către mass-media, au fost dispuse urgent măsuri de verificare a aspectelor sesizate, fiind în măsură să facem următoarele precizări:

Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă a dispus reanalizarea dosarului medical al doamnei Farcaș Elena-Marinela. Comisia Superioara intrunita in data de 26.03.2018 a reanalizat cazul, pe baza documentelor medicale si a notelor explicative legate de caz, si a decis modificarea procentului de incapacitate adaptiva la 50%, constatand o eroare in aprecierea comisiei anterioare.

Concluziile au fost transmise Cabinetului de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă Brașov pentru revizuirea deciziei medicale și încadrarea în grad de invaliditate.

De asemenea, conducerea INEMRCM a solicitat note explicative, referitoare la caz, membrilor comisiei de avizare și control, și urmează să se dispună măsurile legale care se impun.

Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă își exprimă public regretul și cere scuze doamnei Farcaș Elena-Marinela pentru situația creată.”

Marinela Farcaș a mai povestit, pentru HotNews.ro, că va trebui să se prezinte anual în fața comisiei de evaluare, cu toate că, în aproape 3 ani de la accidentul de muncă, mâna ei nu și-a recăpătat funcțiile, „nu pot să prind nimic, nu pot să recapăt mobilitatea mâinii”, deși femeia a făcut, o vreme, exerciții de recuperare.

În acest moment, ea spune că nu își mai permite nici să facă recuperare: „Dosarul de pensie l-am introdus din septembrie, eu am stat fara venit atata timp, am stat din venitul sotului, cu un salariu, cu un copil de 14 ani. Ar fi corect sa imi dea din septembrie (pensie – n.red.), de cand s-a bagat dosarul. Nu imi mai permit să merg nici la kinetoterapie.”

Cazul a fost semnalat la finalul săptămânii trecute de medicul Dan Grigorescu pe pagina sa de Facebook:

„Prețul lacrimilor șterse cu greu

Așa nu se mai poate! Am lăsat să treacă suficient timp pentru ca aceia care ar fi putut face ceva la modul omeniei profesionale s-o facă. N-au făcut-o! Pentru asta, voi ăia, medici ca și mine, aveți lipsa mea definitivă de stimă!

Și acum, povestea!

În urmă cu vreo doi ani, o femeie devenea victima unui accident de muncă, prin prinderea mâinii drepte, dominante (a tuturor celor 5 degete și a palmei) la un calandru fierbinte dintr-o călcătorie industrială. Rezultatul final, obținut după mai mult de 10 intervenții chirurgicale succesive, este cel din imagini. Atât s-a putut. Eforturile au fost mari, deoarece pacienta a vrut să aibă cât mai mult din mâna originală. Numai că o are, cum spunem, noi, plasticienii, mai mult „la inventar”, pentru că nu este funcțională aproape deloc (vezi imaginile 3 și 4). E însă deosebit de importantă pentru pacientă din punct de vedere psihologic, atât timp cât nu se uită lumea la ea ca la circ, așa cum ar fi dacă i-ar lipsi de tot. Sau aproape deloc.

Evident că a venit și momentul evaluării de către specialiștii în domeniu la nivel național a capacității de muncă și, evident, și a încadrării într-una din variantele de pensie de boală cuprinse în lege.

Verdictul?

Deficiență funcțională minimă, capacitate de muncă păstrată, NU SE ÎNCADREAZĂ în grad de invaliditate!

FĂRĂ PENSIE DE BOALĂ, deci…

„V-au rămas falange la degete!”- i-au spus, doct, unii din comisie, fără să-i examineze funcțiile actuale ale restului de mână, mai întâi strivită și arsă, iar mai apoi reconstruită în multe ore de intervenții chirurgicale. „Nu aveți decât 40% deficit, așa că, asta e!”- au concluzionat, în dispreț față de situația DEFINITIVĂ a pacientei, unii ăia…

Oameni buni! Toată lumea medicală știe că o structură fără funcție nu are, practic, nicio valoare în afară de, uneori, cea psihologică (hai să vă dau, în trecere, exemplul reconstrucției de sân după îndepărtarea celui original în cancerul mamar). Ce să mai spunem despre mână, care la om este organul esențial al muncii?

Dacă nu poate „prinde” nimic cu ea, chiar „întreagă” fiind, cu toate degetele și falangele „originale” (ce ați zice, de pildă, de o mână paralizată?), poate oare cineva de pe Pământul ăsta munci?

Adică dăm ajutor social unor persoane integre fizic 100% și nu dăm o amărâtă de pensie uneia care s-a nenorocit muncind legal?

Rușine să ne fie!

Zău că, în asemenea circumstanțe, mă încearcă rău de tot regretul că nu i-am amputat Marinelei Farcaș încă de la început mâna și ne-am chinuit (și noi, cei din echipa medicală și pacienta, atâta amar de timp)!

Măcar avea de-o pensie, acolo…

PS: Am făcut publice datele personale ale pacientei cu acordul ei. Și așa vrea să vă dea în judecată, măi, ăia unii de la Institut! Sper să aflați și voi ce preț au lacrimile pe care abia poți să ți le ștergi cu o mână ca asta!”