Trăiesc sau nu bacteriile de spital în pereți? Un epidemiolog explică dacă poate fi rezolvată problema nosocomialelor prin reabilitarea spitalelor vechi de 50 de ani, așa cum spune Alexandru Rafila
Spitalele, chiar și cele vechi de 50 de ani, pot fi reabilitate corect prin înlăturarea unui strat de zidărie sau tencuială și înlocuirea cu materiale care au soluţii bactericide, declara sâmbătă ministrul Alexandru Rafila. O declarație care a stârnit multe reacții, mai ales că a venit în weekendul în care se împlineau 7 ani de la incendiul din clubul Colectiv. Pot sau nu spitalele să fie reabilitate corect așa cum a explicat ministrul Sănătății? Intră sau nu bacteriile în pereți?
Am stat de vorbă cu Sergiu Tasinschi, medic epidemiolog, pentru a afla dacă problema infecțiilor nosocomiale poate fi cu adevărat rezolvată prin reabilitare chiar și într-un spital vechi de 50 de ani.
Reabilitarea se poate face, dar este mai scumpă decât reconstruirea spitalului de la zero. În plus, cu respectarea circuitelor și standardelor actuale, reduce numărul de paturi
„Da, domnul ministru are dreptate”, explică Sergiu Tasinschi, medic epidemiolog, pentru HotNews.ro.
„Bacteriile nu pătrund în pereți, să stea acolo. Apoi, spitalele, până la urmă, sunt niște clădiri. Indiferent cât de vechi sunt, ele pot fi reabilitate. Marea problemă, din punctul meu de vedere, este că, dacă într-un spital vechi, nereabilitat, ai un anumit număr de paturi, să zicem 500 de paturi, dar nu ai circuite funcționale, nu ai suprafețe și așa mai departe, în urma reabilitării la standardele actuale, s-ar putea să te trezești că după reabilitare, în acel spital nu vor mai încăpea 500 de paturi, vor încăpea, să zicem, doar 200-300. Problema care se pune este ce faci cu restul paturilor, unde trimiți restul pacienților care veneau la acel spital. Dar sigur, din punct de vedere tehnic, orice clădire poate fi reabilitată și dotată corespunzător. Problema majoră, din punctul meu de vedere, este numărul de paturi care se va reduce semnificativ în urma acestor lucrări”, a explicat Sergiu Tasinschi, medic epidemiolog, pentru HotNews.ro.
O altă mare problemă a reabilitării unui spital, în afară de reducerea numărului de paturi pentru pacienți, dacă respecți noile norme, este și faptul că „nu sunt expert tehnic, dar, din câte cunosc, o reabilitare costă mult mai mult decât o clădire nouă. Probabil este mult mai ieftin și și mai rentabil să construiești o clădire de la zero, cu tot ce este necesar în ceea ce privește circuitele, spațiile și așa mai departe, decât să te apuci să reabilitezi”.
Sergiu Tasinschi, medic epidemiolog
„Nu știu de unde a apărut cutuma că bacteriile stau în pereți. Germenii pot sta într-adevăr pe suprafețele din spital, inclusiv pe suprafața pereților”.
Medicul epidemiolog Sergiu Tasinschi spune că nu își explică de unde a apărut cutuma că „bacteriile pătrund în pereți”: „Sigur că zidăria, tencuiala nu sunt sterile, ceva tot crește. Dar de aici până la a da totul jos până la cărămidă, a arde totul, este cale lungă.”
El explică însă că suprafețele frecvent atinse de personalul medical, inclusiv pereții, pot fi contaminate. Este vorba însă despre suprafața pereților, subliniază medicul epidemiolog, nu despre tencuiala din interior: „Suprafața pereților, nu tencuiala, dacă nu se respectă anumite reguli în spital, devine contaminată. Sunt suprafețe care, la rândul lor, dacă sunt atinse de o mână curată, germenii de pe suprafața respectivă ajung pe mâna curată, iar dacă medicul sau asistenta nu se spală pe mână înainte de a pune mâna pe pacient, ajung pe pacient. Cam acesta este lanțul de transmitere a infecțiilor nosocomiale.”
Unele bacterii de acest fel, care trăiesc pe suprafețele din spital, nu au o durată lungă de viață, însă altele pot rezista luni întregi sau chiar un an. Clostridium difficile, spre exemplu, poate trăi pe suprafețe un an de zile, spune medicul epidemiolog Sergiu Tasinschi.
„Deci practic chiar și dacă nu îl iei cu mâna, să-l duci pe pacient, el tot trăiește pe o suprafață contaminată. Dacă ai atins cu mâna acea suprafață, nu te-ai spălat pe mâini, apoi mănânci un măr și ajunge acel spor în organism, ai toate șansele să faci o enterocolită sau dacă personalul medical a luat acel spor de pe suprafață și pune mâna pe pacient, acel spor ajunge la pacient.”
Terapie Intensivă open space sau cu saloane izolate?
L-am întrebat pe pe medicul epidemiolog Sergiu Tasinschi și cum ar trebui să arate secțiile de Terapie Intensivă din România, unde, fiind internați pacienți în stare critică, o eventuală infecție nosocomială poate fi fatală pentru pacienți: „Noi nu am inventat noi roata și nu are rost să încercăm noi să inventăm roata. Și în legislația românească, așa veche cum este ea, din 2014 sau 2006, dacă nu mă înșel, Ordinul 914 prevede că orice secție, orice compartiment, trebuie să aibă spații de izolare. Sigur, secțiile de Terapie Intensivă fiind secții unde ajung pacienți în stare critică, care suportă diverse manevre invazive și unde riscul de infecții nosocomiale este mult mai mare. În cărțile mele spun că este de preferat ca acei pacienți să stea în saloane separate. Dar asta înseamnă salon cu suprafață mult mai mare decât un salon de pe o secție obișnuită, salon cu dotări cu totul altele decât într-o secție obișnuită. Teoretic, se acceptă și open space, dar în acel open space pui pacienții care nu sunt contaminați.”
Orice secție de Terapie Intensivă ar trebui să aibă măcar 2-3-4-5 saloane destinate cazurilor septice sau pacienților colonizați, care trebuie izolați, subliniază Sergiu Tasinschi: „Indiferent cum este gândită Terapia Intensivă, ea trebuie să aibă spații de izolare pentru acești pacienți, și aici nu mă refer doar la Terapia Intensivă pentru marele ars, care este cu totul și cu totul altceva.”
În România, marea majoritate a spitalelor nu au astfel de saloane de izolare în secțiile de Terapie Intensivă, mai spune epidemiologul Sergiu Tasinschi: „Uitați-vă ce se întâmplă cu Clostridium difficile la noi în România. Sigur, sunt două motive: antibioticele, apoi lipsa capacităților de izolare. Nu poți să pretinzi că tu încerci să controlezi, nu știu, un eveniment cu Clostridium difficile, când tu o secție cu un hol care are pe o parte și pe alta saloane și în capăt două grupuri sanitare. În primul rând, în fiecare salon trebuie să existe un grup sanitar, chiar dacă nu este dedicat izolării, fiindcă așa este civilizat până la urmă. Obligatoriu, în salonul izolator trebuie să ai grup sanitar. Sigur, aici nu mă refer la serviciul de Terapie Intensivă, unde pacientul este imobilizat. Dar lipsa capacităților de izolare este o mare problemă la noi în spitale.”
Avem nevoie „cu certitudine” de o infuzie de infrastructură în domeniul medical
Există în rândul medicilor speranțe că vom avea clădiri noi de spital, având în vedere faptul că sunt prevăzuți și bani în PNRR pentru acest lucru?
„Sigur că eu și toți colegii mei sperăm să avem spitale moderne și și dotate corespunzător”, spune Sergiu Tasinschi.
„Gândiți-vă, cel mai mare spital din țară, dacă nu mă înșel, are în jur de 1700 de paturi. Dacă ar fi să luăm actele legislative într-o mână și să ne plimbăm prin spital, probabil multe secții, departamente, dacă nu ar trebui închise, ar trebui reduse cel puțin numeric, ca să poți respira în ele. Cu certitudine avem nevoie de o infuzie de infrastructură în domeniul sanitar. Cum se va face acest lucru? Nu știu. Încercăm să absorbim acei bani de la PNRR.”
Foto: Dreamstime.com.
Citește și:
INTERVIURILE HotNews.ro