Ce-am pierdut cât timp am stat într-o relație abuzivă
Relație abuzivă nu înseamnă întotdeauna vânătăi sau semne de „proastă purtare”. E îndeajuns să ai cicatrici emoționale și psihologice ca normalitatea ta să fie întinată. Mai simplu zis, să-ți distrugă cineva mintea prin abuzul emoțional e cel puțin la fel de grav ca o bătaie încasată de la beție. Sigur, în cel de-al doilea caz, viața ți-e pusă literalmente în primejdie.
Să fii într-o relație abuzivă, însă, nu duce mereu la moartea fizică. În apartamentele din blocurile comuniste, în casele decrepite de la țară, în vilele de lux din cartiere rezidențiale, se petrece altceva: moartea spirituală a mii de femei.
O relație toxică te ucide emoțional și te poate strica aproape ireversibil, dacă nu intervii la timp. Intervenția însă nu e deloc ușoară și necesită sprijin extern, de la familie, prieteni, oameni specializați, fie ei psihologi sau chiar polițiști.
„De ce nu plec?“
Am trăit într-o relație abuzivă vreme de mai mulți ani și, dincolo de zbuciumul intern, a fost poate cel mai greu să răspund la întrebarea: „De ce nu plec?”.
La bază, e o întrebare legitimă, dar vine cu un bagaj atât de mare de răspunsuri, încât îți este aproape imposibil să te auzi verbalizându-le. Intrinsec, le știi. Le știu cumva și cei apropiați ție. Rămâi acolo pentru că ai speranță naivă, un pattern de anxietate pe care l-ai învățat – probabil – încă din copilărie, o normalitate practicată în fiecare zi, frică de necunoscut, o iubire pentru o proiecție. Răspunsurile complexe vin mai degrabă în urma multor ore de psihoterapie și, desigur, diferă de la persoană la persoană.
Din fericire, n-am fost niciodată lovită fizic. Am fost zguduită, împinsă, smucită în lupte unul la unul cu partenerul meu, pe stradă, în casă, la club. Niciodată însă nu m-a lovit direct, brutal, așa cum li se întâmplă celor mai multor victime. Tocmai de aceea, nu pot vorbi decât despre pierderile mele emoționale și psihologice în urma unei astfel de relații. De ajuns să înțeleg, în timp, că singurul antidot sunt chiar eu.
Ajungi să te distanțezi de prietenii tăi și să fii tot mai puțin activă social
Pe drumul acesta lung și întortocheat, atât de limpede pentru cei din jur și atât de tulbure pentru tine, se întâmplă ca lumea să nu stea în loc, să te aștepte. Oamenii tăi, oricât de bine intenționați și iubitori ar fi, nu pot avea răbdare cu tine la nesfârșit. Au alte vieți, alte ritmuri, alte dorințe. După mai multe tentative eșuate de a te recupera, încet-încet, mulți dintre ei se vor distanța.
INTERVIURILE HotNews.ro