VIDEO De ce francezii nu se tem de grâul ucrainean, cazul uleiului rusesc vândut în UE cu etichetă de Turcia și alte adevăruri care NU se spun în scandalul cerealelor din Ucraina

În contextul disputelor care există acum în România și în alte țări din estul Europei pe tema importurilor de cereale ucrainene, HotNews.ro a stat de vorbă cu Felix Arion, profesor la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj-Napoca. Împreună cu expertul în agricultură, am încercat să lămurim unele dintre miturile care circulă pe acest subiect.

După ce, pe 15 septembrie, Comisia Europeană a ridicat restricțiile la importul de cereale ucrainene, trei țări din estul Europei, Polonia, Ungaria și Slovacia, au anunțat măsuri unilaterale în acest sens, iar România a acordat un termen de 30 de zile pentru a negocia măsurile cu autoritățile de țara vecină.

În tot acest timp, spațiul public este invadat de informații, unele care se bat cap în cap, dar care lasă loc și pentru multe alte întrebări. De exemplu, de ce în timp ce politicieni din Ungaria sau Polonia țipă ca în gură de șarpe împotriva produselor ucrainene, mai ieftine, francezii sau germanii nu au nicio problemă cu importul acestora în UE?

Despre unele din subiectele aflate în discuție în aceste zile am stat de vorbă cu Felix Arion, expert în agricultură, profesor la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj-Napoca.

Nu toți fermierii români se tem de cerealele ucrainene, unii sunt chiar bucuroși să le cumpere

Prima întrebare ar fi: de ce se tem fermierii români de cerealele ucrainene?

Felix Arion: De ce nu s-ar teme? Cerealele respective vin în România la prețuri mai mici și știm foarte bine că piața se așază, de cele mai multe ori, uitându-se către preț și apoi către alte considerente. Așa cum facem și noi, ca și consumatori, când mergem să cumpărăm ceva.

Acest lucru sigur creează nemulțumiri, mai ales că există și amintirea a ce s-a întâmplat anul trecut, când mulți dintre fermierii noștri au adoptat câteva decizii nu foarte fericite pentru afacerile lor.

De exemplu când au așteptat mai mult timp ca să vândă produsele cu gândul că, spre finalul anului 2022, vor crește prețurile. Ei bine, prețurile au scăzut și au scăzut destul de brusc.

În plus, au fost probabil și unii traderi care au cumpărat cereale ucrainene cu același scop și apoi s-au trezit că prețul a scăzut chiar mai mult.

Deci au fost câteva decizii de genul ăsta care sunt încă dureroase pentru fermieri. Să nu uităm că ei au fost prinși într-o menghină strânsă anul trecut prin faptul că planul de afaceri a fost dat peste cap, mai ales din cauza prețurilor combustibililor, care au crescut foarte mult.

Dar această poziție, împotriva importurilor cerealelor ucrainene, este a tuturor fermierilor din România? Sau sunt și unii care au altă opinie?

Acum trebuie să ne gândim că fermierii în România nu produc numai cereale. Poate ar trebui să ne gândim și la cei care utilizează cerealele ca și un input pentru afacerile lor, în special.

Cei din zootehnie care au avut anul trecut acces la o sursă de aprovizionare mai ieftină decât cea din sursele naționale. Evident, orice manager când are la dispoziție o asemenea resursă se va îndrepta către aceasta.

A fost un efect negativ pentru producătorii de cereale, dar pentru cei care le-au folosit pentru a produce furaje pentru animale nu a fost la fel. Acest lucru ar fi trebuit să se regăsească în prețuri mai mici la produsele respective de natură animală, dar nu-mi amintesc să se fi întâmplat asta.

S-au vehiculat și niște cifre, fermierii români estimează scăderi de 30-40% din venituri dacă nu se restricționează importurile de cereale ucrainene. Ce înseamnă aceste procente?

Scăderi de 30% înseamnă faliment. Marea majoritate a afacerilor din agricultură nu au o rată a profitului de 30%. Probabil, o mare parte dintre ei au credite la bancă, au alte credite luate de la furnizori și acelea vor trebui cu prioritate rambursate, iar reducerea respectivă i-ar pune în dificultate.

Discuția este dacă, într-adevăr, va fi o reducere de 30% 40% sau mai puțin. Este o estimare și sigur că, de obicei, atunci când ne plângem mai și exagerăm. Nu m-aș aștepta la o scădere chiar de 30%, dar cu siguranță vor fi afectați și vor fi afectați într-un mod care le-ar pune în pericol afacerile.

Principalii traderi de cereale ucrainene sunt din SUA

Cum funcționează această piață a cerealelor? Pe de o parte, producătorii români au piața lor, o mare parte din cerealele românești merg la export...

Importul cerealelor ucrainene afectează piața românească în momentul în care sunt comercializate pe piața românească. Și aici, sigur, apare întrebarea: cine sunt traderii care se ocupă de aceste cereale?

Dacă traderii sunt aceiași care se ocupă și de cerealele din România și din Ucraina, atunci avem o problemă, evident, pentru că ei vor putea oferi prețuri mult mai bune pentru cerealele ucrainene pentru a le trimite mai departe, pe aceleași piețe unde trimiteau, anterior, cerealele din România.

Probabil că același lucru l-ar face majoritate dintre noi, care ar avea de susținut o afacere, să se gândească în primul rând la profit. Cu atât mai mult cu cât unii traderi nu sunt români și probabil sunt mai puțin interesați de aspectele naționale.

La fel e și în Ucraina. Principalii traderi sunt din Statele Unite și sigur ei au alte canale și alte forme de distribuție.

Acum, în ceea ce privește consumul intern, dacă mă pun în pielea consumatorului: de ce este rău pentru mine dacă voi cumpăra produse mai ieftine din Ucraina decât produse românești mai scumpe? Pe termen scurt și pe termen lung.

Da, pe termen scurt ar trebui să fim foarte fericiți. Se reduc prețurile, cumpărăm mai ieftin și ne mai rămân bani să mergem în vacanță.

Efectele pe termen lung sunt extrem de delicate. Să nu uităm că agricultura este un sector nu doar sensibil, ci unul dintre sectoarele primare la care trebuie să ne gândim întotdeauna. Securitatea alimentară este o problemă care n-ar trebui să fie pusă sub semnul întrebării.

Pe perioadă mai lungă s-ar putea pune sub semnul întrebării lanțurile de valoare care există și chiar existența producătorilor din România. Iar atunci noi, ca și consumatori, vom fi nevoiți să cumpărăm de oriunde altundeva, iar prețurile probabil vor fi mai mari.

Deci, pe termen scurt suntem fericiți, dar pe termen lung s-ar putea să ne pare rău că am fost fericiți pe termen scurt.

De ce românii cumpără atât de multă mâncare importată?

Bun, dar chiar în acest moment o mare parte din mâncarea pe care o cumpărăm este importată, nu este românească. De ce se întâmplă lucrul acesta?

Există un corolar de factori, care nu-i de ieri, de alaltăieri. Problema vine de 30 de ani și probabil o vom duce mai departe: nu reușim practic să procesăm mâncarea la noi, iar acest lucru, probabil, că este rezultatul unor politici nu foarte fericite pe care România le-a avut în domeniul respectiv și cu care ne luptăm în momentul de față.

Trebuie să știți că inclusiv față de Ucraina, balanța comercială a României este absolut negativă și din punct de vedere general și din punct de vedere agroalimentar. A fost și înainte de 2021 și probabil va fi și în continuare.

Să nu uităm că înainte de 2021 importam inclusiv cereale din Ucraina. Iar noi, în momentul de față, vrem să nu le mai importăm nici măcar pe acelea. Nimic, zero. Închidem orice formă de import.

Există, probabil, nu atât cereale, dar pot fi alte produse pe care noi nu mai vrem să le luăm de acolo și va trebui să le aducem din altă parte, probabil mai ieftine decât le-am fi luat din Ucraina în perioada dinainte de 2021 și cu siguranță mai mult mai scumpe decât le-am lua acum din Ucraina.

Asta ne va afecta din nou și va trebui să găsim alți furnizori, cu excepția cazului foarte fericit în care vom reuși să le producem.

Exemplul uleiului de floarea soarelui din Rusia care ajunge în Europa cu etichetă turcească

Despre ce produse e vorba? Haideți să le spunem, ulei de floarea-soarelui, probabil.

Ulei de floarea soarelui e unul dintre ele. Aici este o poveste foarte interesantă. În Ucraina sunt practic zece mari producători de ulei, din care doi chinezi care au avut o forță puternică.

Unul din ei a avut fabrica lângă Mariopol, care este acuma una cu pământul, nu mai produce.

Acolo a fost o puternică influență chineză, pentru că ei aveau nevoie de ulei.

Un alt lucru interesant: în marea măsură produsele de ulei din Ucraina se duc către Orientul Mijlociu și, practic, prețul lor nu este stabilit în Ucraina, ci în Orientul Mijlociu. Acolo sunt marii traderi ai uleiurilor din Ucraina, care le trimit apoi mai departe. Deci practic prețurile nu vor coborî extraordinar de mult.

Mai este interesant că zilele acestea, prețul unui litru de ulei din Ucraina n-a coborât sub 1,8 euro. În schimb, din Turcia putem putem cumpăra ulei cu un euro. Uleiul respectiv este importat din Rusia, iar eticheta este schimbată frumos, scrie că e din Turcia, probabil o formă de evitare a sancțiunilor.

Este un ulei rusesc cu etichetă turcească. Acest ulei este foarte posibil să îl găsim și pe piața din România, dar cu siguranță există în Italia și Spania și, sigur, și în alte țări din Orientul Mijlociu. Din punctul ăsta de vedere este o formă prin care ne furăm singuri căciula.

Acum, s-a mai vehiculat un lucru și anume să le impunem taxe ucrainenilor, pe produsele lor, ca să fie prețurile comparabile cu cele românești. Este posibil așa ceva?

Depinde ce vrem să facem. Uniunea Europeană, în mai 2022, a decis să elimine aceste tarife tocmai pentru a sprijini efortul pe care îl are Ucraina în război. Noi, România, suntem parte a Uniunii Europene, deci într-o mare măsură trebuie să respectăm legislațiile respective.

Sigur că există întotdeauna, în cazuri specifice, posibilitatea ca România să notifice Comisia Europeană și să spună, uite, pentru produsele respective noi am dori anumite taxe.

Sincer să fiu, cred că Uniunea Europeană n-ar fi foarte fericită cu asemenea abordare din partea României, cum de fapt nu este nici din partea Ungariei și nici din partea Poloniei.

Ungaria, evident, dorește să interzică nu doar cele patru produse tipice și vrea să crească la 24 numărul produselor care au interdicție de import, inclusiv la produse alimentare precum carnea. Au o poziție mult mai intransigentă, doresc să sigileze toate transporturile și să iasă din Ungaria.

La fel și Polonia, dar trebuie să ne gândim că în Polonia în 15 octombrie sunt alegeri, în Slovacia în 30 septembrie au alegeri, iar Ungaria știm că are o abordare naționalistă.

În momentul de față, România are o poziție mai împăciuitoare un pic, dar în urma înțelegerilor de astăzi (n.r.- ieri) se pare că vom ajunge cam la același lucru: ca aceste produse, când intră în România, să fie sigilate, să existe trasabilitatea lor și să meargă direct în porturi.

Cum va funcționa acest mecanism de licențiere, anunțat de Guvern, în relația cu Ucraina, atât la import, cât și la export? Adică, practic, ce fel de produse și în ce condiții vor intra din Ucraina în România?

Asta negociem acum. Sigur, am vorbit de cele patru produse sensibile, grâu, porumb, floarea soarelui și rapiță, pentru acestea, practic, cel puțin, România dorește licențierea.

Crearea acestor licențe nu este un un proces simplu, e un fel de „Gentlemen’s agreement”. Condițiile aici, probabil, vor fi rezultatul unui proces de negociere între partea română și partea ucraineană, dar cei care vor importa, practic vor stabili de la început cantitățile, prețurile, calitatea și probabil și produselor respective.

Iar pentru aceasta, practic, este ceea ce se dorește licențierea. Și 30 de zile este o perioadă rezonabilă pentru a avea un rezultat.

Dacă înțeleg bine, un fermier care are o fermă mare de porci vine și spune: eu am nevoie de produse mai ieftine, de cereale ucrainene. El poate să-și exprime intenția de a face acest lucru. El importă cantitatea de care are nevoie și, mai departe, instituțiile statului vor verifica dacă lucrurile se întâmplă exact așa cum cum a spus fermierul.

Pe scurt, cam asta ar putea fi una dintre rezolvările pe care ni le dorim. Dar putem ști exact în ce condiții și cum și ce cantități se vor negocia și ce destinații vor avea ele.

Pentru că aici, din nou, este o întrebare care este pe buzele tuturor: Produsele și în special grânele din Ucraina sunt mai slabe calitativ?

Grâul ucrainean nu este căutat în Europa pentru că nu este bun de panificație: „De aceea nu se sperie francezii de importurile ucrainene”

Da, există această întrebare.

I-am întrebat și eu, la rândul meu, pe cei din Ucraina, nu doar pe cei de aici. Și să știți că e și un oarecare adevăr și un oarecare neadevăr aici.

Condițiile de producție a grâului, de exemplu, în Ucraina nu permit producția de grâu dur, cel pentru panificație. Grâul lor nu e bun pentru panificație.

Pentru a fi folosit la panificație, de obicei se amestecă grâul ucrainean 25% cu grâu dur european 75% și atunci poate merge către producția de paste, de croissant și alte produse de genul ăsta.

Probabil, de aceea nici nu se sperie francezii de importul de produse din Ucraina, pentru că nu prea-i interesează. Dar problema care vine mai departe este, sigur, că produsele respective pot fi folosite pentru creșterea animalelor.

De aici vine și faptul că niciodată Ucraina nu a văzut, cel puțin până în prezent, Europa ca fiind piața lor sau destinația lor majoră a produselor. Ei s-au orientat către Africa și Orient Mijlociu, pentru că acolo grâul respectiv poate fi transformat în produsele de care au ei nevoie. Acolo și așteptările asupra calității a celor care consumă sunt diferite față de Europa.

Le este și foarte greu peste noapte să facă modificări structurale și de asemenea formă încât milioane de tone de grâu de mâine să devină, știu eu, la calitatea pe care Uniunea Europeană le dorește.

Deci impactul la nivelul panificației în Europa a grâului ucrainean este relativ minor, cu excepția cazului când cei care produc doresc să cumpere și să amestece cu grâu din Europa. Însă asta va avea efect în cele din urmă și asupra calității produselor finale.

Deci produsele de panificație din grâu ucrainean sunt mai proaste. Nu este destinat pentru așa ceva. Nu este grâu dur.

Și atunci ce se face din grâu ucrainean? De ce-l cumpără cei din Africa?

Sunt alte produse care se consumă în Africa și în Orientul Mijlociu și care nu au nevoie de grâu dur. Nu înseamnă că nu este bun pentru consum, dar nu întâlnește așteptările pe care le are Europa.

Investițiile străine în agricultura ucraineană sunt în jur de 5-6 %

Ministrul agriculturii din Ungaria spunea că, de fapt, UE vrea să-i protejeze pe investitorii din SUA, Arabia Saudită, Țările de Jos. Ei sunt cei care, de fapt, controlează agricultura ucraineană. E o exagerare? Cum vedeți dumneavoastră lucrurile?

Este o exagerare. Dar trebuie să pornim de la un adevăr. N-ar trebui să sprijinim investițiile străine dintr-o țară? Și în România avem nevoie de investiții străine, dar nu acesta este problema.

Ponderea în agricultura ucraineană a investițiilor străine este undeva la 5-6 %, deci nu e foarte mare. Gândiți-vă că cea mai mare fermă din Ucraina are 600.000 de hectare, cea mai mare fermă deținută de cineva din afară are 50.000 de hectare, adică de 11 ori mai mică. Nu controlează străinii agricultura ucraineană.

Ucrainienii și-ar fi dorit investiții mai masive ale olandezilor în agricultură, însă aceștia au venit cu soluții de vânzare a inputurilor lor, cam cum se întâmplă și în România, de fapt, a tehnologiei și practic mai mult au căutat o piață de desfacere în Ucraina decât un partener viabil.

În al doilea rând, China a fost un jucător extrem de important. Nu cred că Europa vrea să sprijine, într-o formă sau alta, investițiile chineze din Ucraina.

Iar în ceea ce privește Statele Unite, v-am spus, traderii sunt din Statele Unite, nu sunt atât de mulți investitori în agricultură. Sigur că ei, probabil, au interesele lor pe care și le vor susține, ca orice investitor, sub diverse forme. Și să sperăm că doar cele legale.

După ce vor intra în UE, ucrainenii vor avea, cum au avut și românii, problema standardelor de calitate

Văzând discuțiile de acum care sunt legate de agricultură, de cerealele ucrainene, nu poți să nu te întrebi ce se va întâmpla după ce Ucraina va intra în UE, pentru că în mod evident va fi cel mai mare producător de cereale din Uniunea Europeană și probabil va fi poate cel mai mare beneficiar al subvențiilor din agricultură. Întrebarea ar fi: se tem marii producători agricoli din Europa de Ucraina, că-și vor pierde influența?

Haideți să ne amintim că același lucru se spunea despre România și despre Polonia, și despre restul țărilor din estul Europei, că în momentul când vom intra în Uniunea Europeană, practic europenii vor avea foarte mari probleme cu noi.

Dar nu suntem la fel de mari ca ucrainenii…

Este adevărat, nu suntem. Dar polonezii au avut o importanță care ar fi putut să pună sub semnul întrebării unele lucruri.

Dar există niște lucruri de care Ucraina se va lovi o lungă perioadă de timp: se numesc standarde de calitate.

La cerințele impuse de Uniunea Europeană, ucrainenii vor păți exact ca noi, n-o să le înțeleagă o lungă perioadă de timp și atunci vor avea voie să producă, dar să comercializeze numai intern și vor fi o foarte frumoasă piață de desfacere pentru restul Europei, cum a fost și în România.

Iar în momentul în care se vor crea acele structuri, acele lanțuri de aprovizionare, foarte greu le mai mișcăm. Vedem și în momentul de față, există produse românești care penetrează cu greu lanțurile care sunt deja stabilite în supermarket.

Sigur că pe termen mediu și lung, după ce vor reuși să se pună la punct, probabil că producția lor va fi interesantă, dar să nu uităm că este foarte posibil ca la momentul acela, investitorii de acolo să nu fie ucrainieni și să vină tot din Uniunea Europeană.

Deci nu văd de ce ar trebui să se teamă Uniunea Europeană. Din contră. Ar trebui să fim foarte fericiți că vom avea o sursă de aprovizionare stabilă, constantă și care, chiar și cu anumite fluctuații, va acoperi cererea noastră.

Și, mai mult, Uniunea Europeană, cu asemenea cantități pe care le va putea exporta, va fi în măsură să controleze și prețul pe piețele internaționale. Deci, ar trebui, pe termen lung, să ne gândim la o asemenea abordare, nu să ne temem de Ucraina.

„Ucraina și noi” este o secțiune dezvoltată în parteneriat cu Fundația Konrad Adenauer. Opiniile prezentate în materialele proiectului nu reprezintă în mod necesar poziția partenerului nostru.

Citește și alte materiale din seria „Ucraina și noi”:

• VIDEO Minele care ajung pe litoralul românesc sunt ucrainene sau rusești? – interviu cu deputatul Oleksiy Goncharenko: „La Odesa, minele nu vin la mal”
• VIDEO Vom avea anul acesta o nouă criză a cerealelor ucrainene în România? – interviu cu Alina Crețu, director executiv al Asociației Producătorilor de Porumb
• VIDEO S-a „îndulcit” apa Mării Negre de la distrugerea barajului de la Kahovka? Ce e fake news și ce e adevărat despre poluarea produsă de războiul din Ucraina- interviu cu directorul GeoEcoMar
• VIDEO Ce se află în spatele atacurilor cu drone de la Moscova? – contraofensiva ucraineană explicată pentru HotNews.ro de un fost oficial al Ministerului Apărării de la Kiev
• VIDEO Cât de europeană este Moldova? Studiu de caz: Găgăuzia, acolo unde UE investește, iar Rusia culege roadele
• VIDEO De ce 1 din 3 români nu e de acord să ajutăm Ucraina – explicații psihoculturale. Interviu cu profesorul Daniel David, autorul cărții „Psihologia poporului român”