Structurile de optimizare a platii salariilor. Se poate si mai rau, dar poate este momentul de mai bine!

Articolul de fata este o reactie la promisunile recente ale Guvernului roman fata de FMI, promisiuni care sunt contrare interesului politicii noastre fiscale – aceasta daca ne uitam si la problemele adevarate, cum ar fi evaziunea fiscala, nu doar la urgenta neinteleasa a TVA-ului redus la paine…

Nu imi propun sa reiau discutiile pe care cativa colegi de-ai mei le sustin de cativa ani, privitoare la rearanjarea sistemului de contributii sociale si la plafonarea contributiilor sociale, astfel incat acesta sa permita si sa incurajeze conformarea voluntara (este clar ca ele au ajuns ca un zgomot de fond pentru factorii de decizie).

Mi-am propus ca prin acest articol sa prezint consecinta tacerii politicienilor in fata tuturor acestor demersuri si semnale de alarma, mai ales in contextul in care recent se pare ca s-a promis FMI cresterea impozitarii pentru persoanele cu venituri mari.

Romania are una dintre cele mai mici ponderi in PIB a veniturilor fiscale din contributii sociale, in conditiile in care aplica una dintre cele mai mari cote efective de impozitare (de aproximativ 50% din venitul salarial). Cum de este posibil acest lucru? Prin „optimizare fiscala”!

Romania continua sa se plaseze pe ultimul loc in Europa in ceea ce priveste eficienta colectarii contributiilor sociale, veniturile bugetare incasate din aceste surse in anul 2011 fiind de 8,3% din PIB, cu mult mai mici decat in Cehia (13,1% din PIB) si Ungaria (12,3% din PIB), cu toate ca ratele legale de contributii erau relativ similare sau decat in Slovenia (13,6%), Estonia (11,4% din PIB), Lituania (9,5%), Polonia (9,1%) si Letonia (8,6%), unde ratele legale de contributii sociale erau semnificativ mai mici decat in Romania.

Evaziunea fiscala din munca „la negru” a fost de 5,9% din PIB in 2010 (fata de 3,7% in 2004), aproape de doua ori mai mare decat evaziunea din TVA!

Fata de o cota coplesitor de mare a impozitarii veniturilor salariale (impozit pe venit si contributii salariale), antreprenorul se vede nevoit sa se protejeze, dupa pricepere.

Unii considera ca fac optimizare fiscala, altii prefera pur si simplu plata in plic. Este de cele mai multe ori o lupta de supravietuire a antreprenorilor, pentru ca alternativa este falimentul sau abandonarea afacerii.

Acum aproape doi ani, OUG 58/2010 si-a propus sa supuna unui sistem echivalent de calcul a contributiilor sociale si veniturile obtinute din cesiunea drepturilor de autor. Adica acele venituri obtinute de cei din presa, din televiziuni si din radio, de protagonistii reclamelor si spoturilor publicitare.

Dintr-o data, aceasta alternativa de remunerare – perfect valabila juridic, pentru majoritatea cazurilor – si-a pierdut din atractivitate si a fost infierata corespunzator.

Asistam in prezent la cazul BCR Asigurari, pe care personal il consider ingrijorator. Trecand peste relativa antipatie manifestata de multi dintre noi fata de agentii de asigurare, acest caz reflecta suferinta cronica a sistemului fiscal actual.

Ce s-a intamplat de fapt? Sute de angajatori, care si-au permis sistemul legal de contractare a fortei munca, au apelat la produse de asigurare complexe, in vederea optimizarii costurilor cu salariile. Practic, pe langa salariul de pe cartea de munca, angajatorul platea prime consistente de asigurare, in beneficiul salariatilor sai (beneficiari ai unor contracte de asigurare colectiva). Cum contractele de asigurare contineau si o parte de acumulare cu clauza de rascumparare, salariatii accesau aceasta clauza si primeau restul de bani.

Ce i-a putut determina pe angajatori sa imbratiseze in masa aceasta structura de optimizare? Acelasi lucru care i-a determinat pe cei de la BCR sa isi promoveze produsul ca unul eficient din perspectiva costurilor salariale: economisirea pentru aceste venituri a cotei de 50% contributii sociale!

Sa fie oare o jumatate de tara evazionista si in acelasi timp sinucigasa? Daca acesti angajatori vor fi condamnati pentru infractiunea de evaziune fiscala, care va fi pedeapsa pentru instigator, personajul colectiv numit legiuitorul sistemului fiscal actual, vesnic dator la FMI?

Pe moment, instigatorul faciliteaza utilizarea unor optimizari fiscale pentru plata salariilor precum microintreprinderile sau PFA-urile, insa acest miraj va disparea la prima inspectie fiscala, prin retratarea fiscala a veniturilor. Rezultatul: angajatorul subzista optimizat fiscal cativa ani si ulterior inspectiei fiscale intra in insolventa. Astfel, Fiscul numai ca nu are ce sa execute in cadrul procedurii de insolventa, dar isi pierde un contribuabil care, de bine-de-rau, tot aducea la bugetul de stat un impozit pe venit, un minim profit si un TVA…

Si cate bonuri cadou nu sunt folosite pentru a scuti aceleasi impovaratoare contributii sociale? Si cate diurne, activitati de protocol, de promovare si alte asemenea?

Nu sunt adepta unor astfel de optimizari si nici aparatoarea celor care le comit, insa nici nu pot ignora lipsa de interes si de intelegere a unui perceptor care prefera sa ia si ultimul ban de pe urma unui muribund, gandindu-se ca a doua zi se mai gaseste un al doilea.

Un sistem fiscal viabil mizeaza pe sanatatea si pe dezvoltarea subiectilor impunerii, nu pe sufocarea lor. Solutia de principiu este rearanjarea eficienta si echilibrata a sistemului de impozitare a veniturilor astfel incat cota efectiva de impozitare sa fie sustenabila, iar individul sa nu aiba o sarcina fiscala diferita in functie de natura venitului (salariu, drept de autor etc).

Din pacate, noi ne indreptam in sensul opus. Toate aceste promisiuni facute peste noapte catre FMI, de dragul promovarii unor pomeni de tipul TVA-ului redus la paine, nu fac decat sa accentueze evaziunea si lipsa banilor de la buget.

Sustragerea de la plata unei cote rezonabile de impozitare se numeste evaziune, sustragerea de la o cota sufocanta se poate numi legitima aparare!

N.red.: Luisiana Dobrinescu si-a inceput cariera in 2001, in calitate de consilier juridic pentru Finconta PKF. In aceasta perioada, a dobandit o vasta experienta in dreptul comercial si in dreptul muncii. Incepand cu 2003, s-a specializat in drept fiscal, devenind consultant pe probleme de fiscalitate si procedura fiscala. In anul 2007 a devenit membra a Baroului Bucuresti si s-a alaturat echipei Biris Goran. In ultimii trei ani, Luisiana s-a specializat in materia taxei pe valoarea adaugata si in procedura fiscala.

Este membra a VAT Forum si a reprezentat Biris Goran la evenimentele dedicate taxei pe valoarea adaugata si procedurii fiscale, inclusiv in calitate de lector la conferintele si seminariile organizate in cele doua domenii de specialitate.

In iulie 2012 a infiintat Dobrinescu Dobrev SCA, alaturi de Ionut Dobrinescu si Dumitru Dobrev. Casa de avocatura ofera consultanta de taxe si asistenta in inspectia fiscala, pledeaza in litigii civile, administrative si fiscale si reprezinta firmele cu succes in relatia cu fiscul