Studenta romanca in Coreea de Sud: Suntem tratati de profesori drept adultii de maine. Toate temele si exemplele abordate sunt alese din realitatea curenta, nu din vremuri demult apuse
„Ambitie, munca pana la epuizare pentru a atinge un obiectiv oarecare, fie el marunt sau maret” – asa defineste o studenta romanca oamenii si sistemul universitar din Coreea de Sud. Irina Iles (23 de ani) a studiat economia la Universitatea Dongguk din Seul, Coreea de Sud. Ea povesteste pentru HotNews.ro care sunt principalele diferente dintre sistemul universitar din Romania si cel din Coreea de Sud, care sunt taxele universitare, costul vietii, modalitatile de predare, dar si diferentele culturale majore.
- „Nu exista seminarii, doar cursuri tinute de catre profesori (nu exista ideea de seminaristi ca la noi) / Prezenta este obligatorie (fara urma de gluma)”
- „Modul lor de a invata este in mare masura bazat pe memorare si mai putin pe gandire logica sau creativitate”
Citeste scrisoarea integrala a Irinei Iles, care si-a finalizat studiile economice la Dongguk University din Seul, Coreea de Sud, unde a urmat ultimul an din ciclul licenta:
„Cum am aplicat
Campusul Dongguk University
Foto: Arhiva personala
Viata mea de studenta a inceput pe holurile Facultatii de Stiinte Politice, Administrative si ale Comunicarii din cadrul Universitatii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca. Un curs introductiv in Economie mi-a starnit interesul pentru domeniul financiar, asa ca in anul al doilea de studentie ma puteai gasi cutreierand salile Facultatii de Stiinte Economice si Gestiunea Afacerilor, tot din Cluj-Napoca. Absolvisem prima specializare, cea in Comunicare si Relatii Publice, cand, in urma unui stagiu de practica, mi s-a oferit o pozitie intr-o banca din Cluj. Entuziasmul meu initial s-a transformat in frustrare si rutina. Viata mea trebuie si poate sa fie mai interesanta, mi-am zis, iar anuntul pentru bursele de studiu in Coreea s-a devedit a fi ceea ce asteptam.
Nu pot spune ca decizia de a aplica a fost rezultatul unui proces laborios de gandire. A fost intuitie si dorinta de ceva nou si motivant in viata mea. Am ales Coreea tocmai pentru ca promitea implinirea nevoii mele de nou, provocator si excentric; pentru ca dincolo de studii, Coreea insemna o cultura totalmente diferita, reguli sociale noi si inedite, o experienta mult dincolo de limitele academice.
In Februarie 2011 porneam spre Seoul pentru a-mi continua studiile economice la Dongguk University prin intermediul unui program de exchange intre respectiva universitate si Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca.
Despre cursuri si modalitati de predare
Socul cultural a fost imens si cu bataie lunga, insa imi voi axa relatarea pe domeniul universitar. Cea mai mare dificultate am intampinat-o in momentul alegerii cursurilor. In mod oficial, toate cursurile trebuie sustinute in limba engleza, insa nu toti profesorii au nivelul de limba suficient de ridicat pentru a face acest lucru. Mai mult, studentii insisi solicita cursuri in limba coreeana pe motiv ca altfel nu inteleg.
Sistemul de predare este oarecum diferit de cel din Romania. Nu exista seminarii, doar cursuri tinute de catre profesori (nu exista ideea de seminaristi ca la noi), de obicei de doua ori pe saptamana, totalizand 3 ore pentru fiecare curs ales. Prezenta este obligatorie (fara urma de gluma), iar absentele trebuie justificate riguros. De aceea orarul poate deveni destul de incarcat la un numar de 6 cursuri alese (limita maxima). Cartile folosite sunt americane, piperate la pret, insa extrem de bine concepute, atat din punct de vedere teoretic, cat si din punct de vedere al aplicatiilor si exemplelor practice. Prezentarile Power Point care insotesc cursurile sunt suficient de detaliate pentru a reduce notitele la minimum (cel putin acesta a fost cazul meu).
Examinarea
Examinarea are loc in trei pasi – un examen partial, un proiect de echipa si nelipsitul examen final, ponderile acestora fiind aproximativ egale. Ocazional, pot aparea teme pe parcursul semestrului. Absolut toate informatiile si materialele sunt postate pe un portal al universitatii, E-class, ce poate fi accesat in baza ID-ului de student si al unei parole. Din fericire, acum exista si o varianta in limba engleza a respectivului site.
Despre colegi, profesori si taxele de scolarizare
Cafenea in campus
Foto: Arhiva personala
In timpul cursurilor interactiunea dintre studenti si profesori este aproape inexistenta, acest aspect fiindu-mi justificat prin inhibarea cauzata de utilizarea limbii engleze. Acest lucru nu m-a impiedicat insa sa adresez intrebari, de cele mai multe ori spre satisfactia profesorilor. In cazul cursurilor urmate de mine (din domeniul financiar si cel al comunicarii) majoritatea profesorilor aveau studiile absolvite in Statele Unite, amprenta asupra modului de predare si examinare fiind evidenta.
Absolut toate temele si exemplele abordate sunt alese din realitatea curenta. Exemplele clasice, dar din vremuri demult apuse, sunt reduse sau nu apar deloc. Accentul cade pe ceea ce se intampla astazi, aici (in Coreea), dar mai ales in acele locuri ale lumii recunoscute pentru influenta lor majora intr-un anumit domeniu (cum ar fi Statele Unite si Germania in economie, spre exemplu). Intr-adevar, aceasta a fost una dintre cele mai mari diferente fata de sistemul universitar romanesc. Studentii in Coreea sunt literalmente tratati drept adultii de maine, iar pregatirea este pe masura.
Desigur, nu pot afirma ca studentii demonstreaza aceasta afirmatie. Desi nu mi-a fost clar care este nivelul lor real (fluctuatiile fiind foarte mari chiar si pentru aceleasi persoane), pot spune cu incredere ca modul lor de a invata este in mare masura bazat pe memorare si mai putin pe gandire logica sau creativitate. Poate aceasta este si explicatia pentru numarul mare de ore pe care il dedica studiului.
De asemenea, scolarizarea in Coreea se plateste (aproximativ 6000 USD pe an), iar studentii sunt nevoiti sa acceseze credite guvernamentale. Acestea sunt primite potrivit unor conditii, dintre care cea mai importanta este performanta academica. Prin urmare, examinarile urmeaza oarecum acest obicei al lor de a memora, majoritatea examenelor fiind de tip grila.
Campusul in timpul sarbatoririi lui Buddha
Foto: Arhiva personala
Unde studentii coreeni reusesc sa surprinda este in realizarea proiectelor, in special in prezentarea acestor lucrari. Dovedesc deosebita maiestrie in gasirea celor mai interesante si neobisnuite informatii pe marele www., pe care apoi le prelucreaza in uimitoare elemente grafice sau animatii menite sa faciliteze intelegerea informatiei prezentate. Desi plagiatul exista ca si la noi, nu este atat de evident, tocmai datorita acestor ‘reprezentatii artistice’ din timpul prezentarilor. Plagiatul este totusi pedepsit sever, insa discret si fara a leza reputatia incriminatilor (onoarea si respectul fiind elemente de baza in societatea coreeana).
Profesorii din cadrul departamentului meu erau relativ obisnuiti cu studentii internationali, universitatea avand anual zeci de studenti din toate colturile lumii (SUA, Franta, Belgia, Cehia, Olanda, China, Japonia, Taiwan, Brazilia, Kazahstan, Vietnam, Botswana, chiar si Mongolia sau Brazilia). M-au tratat firesc, desi in debutul semestrului eram asaltata cu intrebari la fiecare curs. Informatiile lor despre Romania sunt foarte sumare, asa ca nu am avut parte de niciun fel de stereotipuri. Colegii insa nu au fost foarte prietenosi initial, din nou, din cauza limbii engleze. Practic un student international inscris la un curs dicteaza limba in care se va preda materia respectiva (engleza, in acest caz). Pe parcurs, insa, colegii si-au dat drumul, iar socializarea nu a mai fost o problema.
Proiectele in echipa au fost destul de dificil de realizat din mai multe motive. Primul ar fi inca o data cunostintele precare de limba engleza ale multor colegi. Al doilea a fost tendinta lor de a diviza uneori in mod absurd si ineficient partea fiecarui membru al echipei, rezultatul fiind nu tocmai unitar. Insa am putut depasi toate aceste inconveniente relativ usor (dupa durerile de cap de rigoare), fascinata fiind de lucrurile noi si absolut uimitoare care ma inconjurau.
Costul vietii
Campusul in timpul sarbatoririi lui Buddha 1
Foto: Arhiva personala
Cu privire la cheltuieli, pot spune ca Seoul, the Soul of Asia (acesta fiind sloganul orasului), isi poarta cu mandrie aceasta titulatura si in materie de preturi. Este un oras scump, extravagant, cu un standard de viata foarte ridicat. Programul de exchange prin care am studiat imi asigura scolarizare gratuita, cazare (aproximativ 300 USD pe luna, in caminele Universitatii) si o bursa lunara de 450 USD pentru cheltuieli personale. Desigur, suma alocata nu a fost suficienta, in conditiile in care preturile sunt de 3-4 ori mai ridicate decat in Romania. Insa nu mi-a fost greu sa imi completez repede veniturile meditand grupuri de studenti coreeni la limba engleza sau redactand articole pentru ziarul din campus.
As aproxima cheltuielile lunare pentru un trai decent la 900-1000 USD. Dar aceasta suma nu trebuie sa sperie. Coreea mi-a oferit dovada ultima ca atunci cand iti doresti ceva cu adevarat, iar acel ceva ti se potriveste suficient de bine si te motiveaza pe masura, gasesti calea, chiar si cea financiara, de a-ti duce la bun sfarsit misiunea.
Despre cazare si campus universitar
Cazarea nu imi trezeste neaparat amintiri placute. In cladirea unui fost spital, camere pentru doua sau trei persoane, de dimensiunea unei sufragerii din vechile blocuri comuniste din Romania. Toaleta pe hol, dusuri cu podea imbracata in linoleum si o bucutarie comuna departe de cele din caminele renovate din Cluj. Am fost 4 ani cazata in caminele din Romania, dar, in ciuda acestui fapt, Coreea m-a pus la grea incercare din acest punct de vedere.
Campusul universitar
Foto: Arhiva personala
Campusul era situat in varful unei coline, in centrul Seoulului. Scoala cu traditie budista, dominata de cei 3 elefanti din piatra asezati in curtea mare. Un lucru inedit erau cafenelele amplasate pe acoperisurile fiecarei cladiri, locuri deseori preferate pentru studiu. Cantinele din campus ofereau in principal mancare specifica, dar si spaghete, pizza sau sandwich-uri cu o tenta europeana. De asemenea, campusul era impanzit cu balansoare, automate de unde puteai servi sucuri, cafele sau dulciuri si xeroxuri sau imprimante pe care le puteai folosi cu un card cumparat in prealabil.
Absolut toate cartile puteau fi cumparate din campus sau imprumutate in cadrul bibliotecii. Erau puse la dispozitia studentilor si niste camere pentru studiu 24 de ore pe zi si care functionau pe baza de rezervare (personal nu le-am folosit niciodata, dar aveau mare cautare in randul coreenilor). Campusul trecea printr-o perioada de modernizare in care a fost construita o parcare subterana, au aparut sali speciale pentru cei care doreau sa utilizeze laptopul la biblioteca, iar unele cladiri au fost marite pentru a acomoda un numar mai mare de studenti. Intr-adevar, campusul Dongguk a insemnat o noutate pentru mine, prin insasi ideea de campus, iar nu cladiri rasfirate prin intregul oras (i.e, Babes-Bolyai).
Un alt lucru pe care as dori sa il mentionez si sa il accentuez pentru cei cu putere de decizie este multitudinea de posibilitati de a studia in afara puse la dispozitia studentilor. Universitatea Dongguk are parteneriate in toate colturile lumii, iar toate informatiile sunt centralizate si usor accesibile fiecarui student. Dupa un an petrecut intr-o tara straina am realizat cat de mult conteaza o asemenea experienta si cat de mult ti se schimba perspectiva asupra lucrurilor. O viziune proaspata pe care o aduci acasa si poate reusesti sa o aplici intr-o maniera pozitiva.
Daca m-ar intreba cineva cum as defini Coreea intr-un singur cuvant, nu as pregeta sa spun ambitie. In termeni coreeni, ambitia defineste fiecare individ ancorat in cotidian – munca pana la epuizare pentru a atinge un obiectiv oarecare, fie el marunt sau maret. Insa pentru mine a insemnat curaj de a privi mai sus si de a-mi forta limitele.
Irina Iles
Foto: Arhiva personala
In Coreea am gasit oamenii pregatiti si potriviti pentru a ma (re)ghida spre un vis mai vechi – acela de a studia in Statele Unite. Am aplicat pentru un program de doctorat si am fost admisa. In August pasii ma vor purta spre tinutul vesel al Universitatii Maryland, College Park unde imi voi continua si aprofunda pasiunea pentru comunicare in sanatate timp de 4 ani. Si cu siguranta voi reveni in Coreea, in acele locuri care mi-au conturat viata atat de frumos. Unde am invatat sa mananc picant si cu bete, sa fiu discreta, sa ma cunosc mai bine si sa inteleg ca nu exista culturi gresite, ci doar ignoranta noastra care ne indeamna sa judecam si ne impiedica sa empatizam.
Am 23 de ani si vin din minunatul Brasov”.
Citeste si:
INTERVIURILE HotNews.ro