STUDIU: Atenție la depresia de la mijlocul vieții! Simptome care pot crește riscul de demență cu până la 50%

Depresia și stresul nu afectează doar starea de spirit. La mijlocul vieții, anumite simptome precum pierderea încrederii în sine și dificultatea de a face față problemelor sunt asociate cu o creștere de aproape 50% a riscului de demență, potrivit unui studiu recent. 

În 2021, aproximativ 57 de milioane de oameni din întreaga lume trăiau cu demență, o afecțiune a creierului caracterizată prin declin progresiv al funcțiilor cognitive, suficient de sever încât să afecteze viața de zi cu zi și care include boli precum Alzheimer sau demența vasculară. Deși cauzele exacte nu sunt pe deplin cunoscute, cercetările arată că riscul este influențat de o combinație de factori genetici, stil de viață și afecțiuni de sănătate. Printre acestea, depresia joacă un rol important, mai ales atunci când apare la vârsta mijlocie.

5 simptome depresive din 6, prezente la mijlocul vieții- risc mai mare de a dezvolta demență 

Un studiu publicat în revista The Lancet Psychiatry și prezentat de Medical News Today a analizat datele a peste 5.800 de adulți, cu o vârstă medie de 55 de ani, participanți la studiul britanic Whitehall II. Simptomele depresive au fost evaluate la sfârșitul anilor ’90, iar participanții au fost urmăriți timp de aproximativ 25 de ani.

Rezultatele au arătat că persoanele care aveau cinci sau mai multe simptome depresive la mijlocul vieții au prezentat un risc cu 27% mai mare de a dezvolta demență. Însă cercetătorii au observat ceva esențial: nu toate simptomele depresiei au aceeași importanță.

Iată simptomele, care în opinia cercetătorilor contează cel mai mult și care cresc riscul de demență:

1. dificultăți de concentrare
2. pierderea încrederii în sine
3. senzația constantă de nervozitate și stres
4. dificultatea de a face față problemelor
5. incapacitatea de a simți căldură și afecțiune față de ceilalți
6. nemulțumirea persistentă față de modul în care sunt îndeplinite sarcinile.

Potrivit autorului principal al studiului, dr. Philipp Frank de la University College London riscul nu este legat de depresie ca diagnostic general, ci de un set restrâns de simptome specifice.

Două semnale de alarmă majore

Dintre cele șase simptome, pierderea încrederii în sine și dificultatea de a face față problemelor s-au remarcat în mod special. 

„Unele simptome conțin mult mai multe informații despre riscul de demență decât altele”, a explicat dr. Frank. Acest lucru ar putea explica de ce studiile anterioare au ajuns uneori la concluzii diferite: depresia a fost tratată ca o etichetă generală, nu ca un ansamblu de experiențe diferite.

Simptome frecvente, precum tristețea persistentă sau tulburările de somn, nu au fost asociate cu un risc crescut de demență în acest studiu. În schimb, simptomele legate de încrederea în sine, adaptarea la dificultăți și relațiile sociale par să ofere indicii mai clare despre sănătatea creierului pe termen lung.

Psihiatrul Richard A. Bermudes, care nu a fost implicat în cercetare, subliniază că aceste simptome pot fi privite ca semnale ale funcționării creierului, nu doar ca stări emoționale. Cu alte cuvinte, ceea ce simțim la mijlocul vieții poate reflecta procese cerebrale care vor conta decenii mai târziu.

Specialiștii semnalează că rezultatele nu înseamnă că orice persoană cu depresie va dezvolta demență. Însă ele sugerează că identificarea și abordarea timpurie a anumitor simptome – în special cele legate de încredere, adaptare și conexiuni sociale – ar putea deveni o direcție importantă de prevenție.

Sănătatea mintală și sănătatea creierului sunt profund interconectate

Un alt studiu, publicat în Archives of General Psychiatry (JAMA Network), a urmărit peste 13.500 de participanți și a descoperit că simptomele depresive atât la mijlocul vieții, cât și la vârsta înaintată se asociază cu un risc mai mare de demență.

Oamenii de știință au observat că persoanele cu simptome depresive la mijlocul vieții aveau cu 20% un risc mai mare de demență, în timp ce persoanele cu vârsta înaintată cu depresie aveau cu 70% mai crescut riscul de demență. În opinia autorilor studiului, depresia pe parcursul vieții — nu doar depresia tardivă — poate fi asociată cu un risc mai mare de demență, inclusiv Alzheimer și demență vasculară.

Stresul și epuizarea psihică nu fac bine creierului!

Și stresul prezent la persoanele aflate la mijlocul vieții crește riscul de demență. Cercetătorii din Danemarca au urmărit peste 100.000 de persoane și au observat că cele care aveau tulburări legate de stres în perioada de mijloc a vieții aveau de peste două ori mai mare riscul de demență față de persoanele fără astfel de probleme. De altfel, combinația de stres cronic și depresie sporește riscul de declin cognitiv. Este dovedit de oamenii de știință din Suedia care au analizat efectele stresului cronic (SED) și ale depresiei la peste 1,3 milioane de persoane. Atât stresul sever, cât și depresia sunt factori de risc independenți pentru demență, iar combinația lor pare să aibă un efect chiar mai puternic asupra riscului, au concluzionat oamenii de știință suedezi.

Femeile – mai vulnerabile la stres și la demență

Un alt studiu asupra femeilor arată că epuizarea legată de stres în mijlocul vieții se asociază cu un risc crescut de demență și cu declin cognitiv mai târziu, chiar și după ajustarea pentru anxietate și depresie clinică. Acest lucru sugerează că nu doar simptomele clasic ale depresiei, ci și tulburările legate de stres cronic pot influența sănătatea creierului. Femeile se pare că sunt mai vulnerabile. O cercetare realizată pe femei, urmărite timp de 35 de ani, a arătat că cele care au raportat stres frecvent sau constant la mijlocul vieții au avut un risc semnificativ mai mare de a dezvolta demență, inclusiv boala Alzheimer. 

Riscul crescut a fost observat la multiplele etape de evaluare a stresului și a fost mai pronunțat pentru Alzheimer. Un alt studiu pe 777 de femei, evaluate în perioada 1968–2019, a constatat că persoanele cu epuizare legată de stres cronic la mijlocul vieții aveau: risc mai mare de a dezvolta demență înainte de 75 de ani, debut mai precoce al demenței, deficite cognitive persistente chiar și fără demență clară. 

Nu doar stresul ocazional, dar stresul sever și epuizarea cronică se asociază cu evoluții cognitive mai grave și cu risc mai mare de demență.